fbpx

Cancerul pancreatic

patient lying on hospital bed

Ce este?

Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din cadrul pancreasului încep să crească anormal. Cresc într-un mod necontrolat și invaziv. Ele formează noduli sau mase de țesut numite tumori, ce influențează negativ principalele funcții ale pancreasului.

Despre pancreas

Pancreasul este un organ situat în spatele stomacului, în partea din spate a abdomenului. Are aspect spongios. Capul pancreasului este situat în partea dreaptă a abdomenului. Este plasat acolo unde stomacul este atașat la prima parte a intestinului subțire (duoden). Coada pancreasului, partea sa cea mai îngustă, se extinde spre partea stângă a abdomenului, în vecinătatea splinei.

Susține funcțiile vitale!

Ce face pancreasul?

Pancreasul conține glande exocrine și endocrine care secretă sucuri pancreatice și hormoni, cum ar fi insulina. Sucurile pancreatice sau enzimele, secretate de glandele exocrine, sunt eliberate în intestine printr-o serie de conducte sau tuburi. Ele contribuie la digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.

Mix de 50 de nutrienți esențiali!

Insulele Langerhans și insulina

Celulele endocrine sunt organizate în grupuri mici, numite insulele Langerhans, care secretă insulină și glucagon în sânge. Acești doi hormoni țin sub control nivelul de zahăr din sânge. Atunci când acest proces de control al zahărului din sânge nu se realizează în mod corespunzător, apare afecțiunea numită diabet.

Arăți mai bine! Te simți mai bine!

Cancerul

Cancerul este o categorie de boli caracterizate prin creșterea fără control a unor celule anormale. Iar cancerul pancreatic se produce atunci când această creștere necontrolată a celulelor începe în pancreas. Dacă o tumoare rămâne într-un singur loc și are o creștere limitată, aceasta este în general considerat a fi benignă . Mai grave sunt tumorile maligne. Acestea se formează atunci când celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin intermediul sângelor sau limfei. Atunci când o tumoare se extinde cu succes în alte părți ale corpului și crește, invadând și distrugând alte țesuturi sănătoase, se numește metastază. Acest proces este numit metastază , iar rezultatul este o stare mai gravă, care este foarte dificil de tratat.

Repară flora intestinală! Îmbunătățește funcția digestivă!

Rata de supraviețuire

Deoarece cancerul pancreatic este de obicei diagnosticat târziu în dezvoltarea sa, rata de supravietuire de cinci ani dupa diagnosticare este de mai puțin de 5%.

Curăță intestinele! Reglează tranzitul intestinal!

Simptome

Cancerul pancreatic nu determină simptome în stadii incipiente. Mai mult decât atât, simptomele inițiale ale cancerului de pancreas tind să fie destul de vagi, astfel încât pacienții de multe ori le ignoră pentru o anumită perioadă de timp, permițând bolii să continue să evolueze și să se răspândească. Când semnele și simptomele apar, ele pot include:

• dureri la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate

• îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină colorată datorată icterului, atunci când cancerul interferează cu ductul biliar

• pierderea poftei de mâncare

• pierderea în greutate

• scaune steatorice (exces de grăsimi în scaun)

• oboseală și slăbiciune musculară

• depresie, modificări ale dispoziției

• mâncărime generalizată.

Alte asocieri

Cazurile de cancer de pancreas sunt, de asemenea, asociate cu semnul Trousseau, cheaguri de sânge formate spontan în vasele de sânge portale, venele profunde ale brațelor și picioarelor sau alte venele superficiale.

În cazul în care cancerul se răspândește în organism (metastaze), pot apărea simptome suplimentare în zona afectată recent. Simptomele de metastaze depinde în ultimă instanță de locația la care cancerul s-a extins.

Cancerele la celule insulare sau neuroendocrine ale pancreasului pot determina producerea de prea multă insulină, care poate conduce la senzații slabe de amețeală, frisoane, spasme musculare sau diaree.

Multiplicarea exagerată a celulelor

Cancerul este în cele din urmă rezultatul multiplicării exagerate a celulelor, care cresc necontrolat și nu mor. Celulele normale din organism urmează o cale ordonată de creștere, divizare și moarte. Moartea celulară programată este numită apoptoză , iar atunci când acest proces nu mai are loc se ajunge la cancer. Celulele canceroase nu mor programatic, ci continuă să crească și să se dividă. Deși oamenii de știință nu stiu exact ce cauzează comportamentul acestor celule, ei au identificat mai mulți factori de risc potential:

Creșterea necontrolată

  • Mutații genetice – celulele pot experimenta o creștere necontrolată dacă există anomalii sau mutații în ADN-ul lor, și, prin urmare, deteriorarea genelor implicate în diviziunea celulară. Cancerul apare atunci când o mutație genetică face imposibilă corectarea deteriorării ADN-ului și imposibilității de a muri programatic. În mod similar, cancerul este un rezultat al mutațiilor care inhibă funcțiile oncogene și supresoare tumorale, ceea ce duce la creșterea incontrolabilă a celulei.

Cine este responsabil?

  • Substanțele cancerigene – acestea sunt substanțe direct responsabile de deteriorarea ADN-ului, promovarea sau complicitatea cancer. Anumite pesticide, coloranți și substanțe chimice folosite în rafinarea metalelor sunt considerate a fi cancerigene, crescând riscul de a dezvolta cancer pancreatic. Când corpul nostru este expus la agenți cancerigeni, radicalii liberi sunt formațiuni care încearcă să fure electroni de la alte molecule din organism. În felul acesta radicalii liberi deteriorează celulele, care afectează capacitatea lor de a funcționa în mod normal, iar rezultatul poate fi apariția de tumori canceroase.

Ce spun probabilitățile?

  • Trăsături, obiceiuri, dietă – cancerul pancreatic apare cu probabilitate mai mare la bărbați decât la femei, în randul afro-americanilor decât în rândul albilor. Fumatul creste riscul de cancer pancreatic cu un factor de 2 sau 3. Chiar și fumatul pasiv constituie un factor de risc.

Greutate mai mare?

  • Dieta si obezitatea au fost, de asemenea, legate de cancer de pancreas. Persoanele care nu fac mișcare suficient de mult și care sunt obeze au mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic. În plus, cei care au o dietă săracă în legume și fructe, dar bogată în carne roșie și grăsimi sunt mult mai susceptibile de a fi diagnosticate cu aceasta boală.

Alcoolul

  • Consumul de alcool este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru cancerul pancreatic.Pe termen lung, consumul exagerat de alcool duce la pancreatita cronică, care este un factor de risc cunoscut pentru cancer pancreatic.
Pentru imunitatea ta!
Reglează pofta de mâncare!
Minerale și vitamine!
50 de nutrienți esențiali!
Detoxifiant și tonic!
Optimizează digestia!
Vitalitate la superlativ!
Mai multă energie!
Repară flora intestinală!
Superalimentul tău!

Vârsta

  • Alți factori medicali – pe măsură ce îmbătrânim, există o creștere a numărului de posibile mutații genetice cauzatoare de cancer. Acest lucru face din vârstă un factor de risc important pentru cancer pancreatic, în special pentru cei peste 60 de ani. Există și mai multe alte boli care au fost asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas.

Acestea includ ciroza sau cicatrizarea ficatului, infecția cu Helicobacter pylori infecție a stomacului cu bacteria cauzatoare de ulcer H. pylori ), diabet zaharat, pancreatită cronică (inflamație a pancreasului) și gingivita sau boala parodontală.

AUTOR: dr. Mirela Wagner, specialist dermatologie, neurologie, oncologie

Boala Hodgkin – o boală a paradoxurilor

cheerful woman practicing yoga with praying hands in wheelchair

Ce este boala Hodgkin – o boală a pradoxurilor?

Boala Hodgkin – o boală a paradoxurilor, este o maladie cu trăsături distincte şi destul de răspîndită, astfel încît să împartă limfoamele (cancerele ţesutului limfatic) în hodgkiniene şi nehodgkiniene. Boala are manifestări clinice relativ discrete, uneori diagnosticul fiind pus cu totul întîmplător pe o radiografie făcută în alt scop. Este o boală canceroasă, cu tot cortegiul de temeri. Această maladie a fost temeinic şi îndelung cercetată, începînd cu Thomas Hodgkin în 1832, astfel că s-au obţinut rezultate importante în diagnostic, stadializare şi terapie, fiind un etalon al progreselor ştiinţifice medicale. Apare mai ales la persoanele între 15 şi 45 de ani, iar diagnosticul nu mai reprezintă o fatalitate, dacă pacientul beneficiază de tratament corect. În aceste condiţii, el are şanse uriaşe de supravieţuire.

Boala Hodgkin este un limfom, adică un cancer al sistemului limfatic, responsabil cu răspunsul nostru imun. Din motive încă necunoscute, celule limfatice îşi pierd proprietăţile normale, trăiesc mai mult şi se răspîndesc, generînd acelaşi tip de celule anormale, care colonizează în ordine grupele ganglionare, splina, ficatul.

Simptomele bolii Hodgkin – o boală a paradoxurilor

Apare cu predilecţie la tineri, existînd o afectare vizibilă a sexului masculin (raport de 4/1), în mecanismul patogen fiind implicat factorul ereditar şi posibil cel infecţios, legat de infecţiile în antecedente cu virusul Epstein Barr, precum şi o disfuncţie a sistemului imunitar.

Simptomele iniţiale sînt nespecifice, semănînd cu o stare gripală:

  • febră,
  • oboseală,
  • transpiraţii nocturne.

La acestea se adaugă în timp:

  • adenopatii (măriri ale ganglionilor) nedureroase, situate de obicei cervical, în zona axilară sau inghinală,
  • scădere vizibilă în greutate (peste 10% din greutatea corporală în cîteva luni),
  • diminuarea apetitului,
  • prurit intens,
  • mărirea ficatului şi splinei,

precum şi semne produse de masele ganglionare toracice sau abdominale:

  • icter,
  • edeme ale membrelor,
  • dispnee,
  • anemie.

Diagnosticarea bolii Hodgkin

Precizarea diagnosticului se face în urma examenului fizic, completat cu examene radiologice, tomografice sau de rezonanţă magnetică, examen de sînge, însă testul decisiv este biopsia ganglionară, care evidenţiază existenţa celulelor anormale specifice Reed-Sternberg. Un lucru la fel de important este precizarea stadiului evolutiv, care este criteriul esenţial în stabilirea conduitei terapeutice. Există patru stadii ale bolii, fiecare cu anumite subtipuri, care apreciază dimensiunea afectării ganglionare.

În stadiile I şi II, după un tratament corect, remisia intervine în circa 80% dintre cazuri, în timp ce în celelalte stadii scade la 60%. De aici importanţa diagnosticului precoce şi a prezentării urgente la medic atunci cînd observăm sau simţim o formaţiune tumorală, indiferent de mărimea ei, chiar dacă aceasta e nedureroasă. După încheierea tratamentului, bolnavul trebuie tratat pentru eventualele efecte adverse şi monitorizat pentru depistarea semnelor de reapariţie a bolii.

Terapii pentru boala Hodgkin – o boală a paradoxurilor

Tratamentul are ca scop principal distrugerea celulelor maligne şi se poate face prin radioterapie, chimioterapie sau prin asocierea celor două metode. O altă opţiune terapeutică este transplantul medular. Deşi tratamentele sînt invazive şi greu de suportat, expunînd la numeroase efecte adverse, totuşi rezultatele sînt indiscutabile.

AUTOR: dr.Mirela Wagner, specialist dermatoligie, neurologie, oncologie

Cancerul de prostată

prostate cancer text

Cât de des este întâlnită boala?

Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.

Forever – sursa ta de bunăstare!

Ce știm și ce nu știm despre cancerul de prostată?

Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.

Dietă sănătoasă pentru cancerul de prostată?

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.

„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”,

adaugă medicul urolog.

Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.

Cu ingrediente atent selecționate, Vitolize Men susține funcția uro-genitală a bărbaților activi și plini de energie!

Poate fi folosit ca adjuvant în cancerul de prostată!

Tipuri de cancer de prostată

Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.

„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celulelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”,

explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale pentru cancerul de prostată

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.

„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”,

mai spune medicul urolog.

Când este cel mai bun moment să efectuați teste pentru cancerul de prostată?

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog. Acesta va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni.

„Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”.

Analiza care determină diagnosticul cert al cancerului de prostată

Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA.

„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”,

explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie.

„Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”,

conchide medicul urolog.

Ateroscleroza – „ucigașul silențios”

medical stethoscope with red paper heart on white surface

Ce este?

Ateroscleroza – principala cauza de mortalitate si morbiditate din tarile dezvoltate, consta, in esenta, in reducerea lumenului vascular prin depuneri de lipide in peretii vaselor formand placile de aterom, care micsoreaza aportul de sange la tesuturi, generand suferinte de tip ischemic.

Arăți mai bine! Te simți mai bine! Forever!

Ateroscleroza – factori de risc

Studiile epidemiologice au evidentiat numerosi factori care contribuie la aparitia si progresia aterosclerozei. Inaintarea in varsta, sexul si predispozitia genetica sunt factori neinfluentabili. Desi sexul masculin este un factor de risc important, ateroscleroza este o problema majora si pentru femei, riscul crescand in cazul utilizarii contraceptivelor orale si dupa menopauza, de regula, simptomele apar cam cu 10 ani mai tarziu ca la barbati.

Hipertensiunea arteriala (valori peste 135 mm Hg pentru sistolica si peste 90 mm Hg pentru diastolica – persistent) este un factor de risc major pentru bolile cardio-vasculare, iar tratamentul eficient al acesteia duce la scaderea riscului.

Nivelul crescut al colesterolului seric este principalul factor de risc al aparitiei aterosclerozei, in special fractiunea LDL.

Alti factori de risc in cazul aterosclerozei :

  • fumatul,
  • toleranta alterata la glucoza,
  • obezitatea
  • sedentarismul.

Combaterea sau corectarea lor prin mijloace specifice scad riscul dezvoltarii sau progresiei aterosclerozei.

Pentru o bună circulație a sângelui!

Factori de risc nemodificabili :

  • Varsta inaintata
  • Sexul masculin
  • Anamneza familiala

Factori de risc modificabili, independenti :

  • Hipertensiunea arteriala
  • Hipercolesterolemia
  • Fumatul
  • Toleranta alterata la glucoza
  • Obezitatea
  • Sedentarismul

Ateroscleroza – patogenie

Initial, exista un influx de lipoproteine cu densitate joasa (LDL) si monocite sangvine in portiunea subintimala a peretelui vascular, probabil intr-o zona de leziune aendoteliului vascular. O parte din LDL sunt fagocitate de catre macrofage, contribuind la formarea celulelor spumoase. In consecinta, apare un nucleu central necrotic de lipide extracelulare, acoperit de un strat fibros. Procesul implica migrarea tesutului muscular neted, proliferarea si sinteza de colagen cu constituirea placii de aterom ce ingusteaza lumenul arterial. In general, o reducere a diametrului luminal cu peste 70 % este necesara pentru a limita semnificativ fluxul sanguin, generand simptomele specifice ischemiei cronice.

Stratul fibros ce acopera placa aterosclerotica se poate rupe sau fisura, permitand contactul sangelui circulant cu lipidele trombogenice din placa; in interiorul placilor si/sau in peretele vascular pot apare hemoragii cu activare plachetara, aparitia fibrinei si formarea consecutiva a trombului (chiagului de sange) care limiteaza suplimentar fluxul de sange pana la ocluzie completa a vasului, generand accidentele vasculare – sindroamele coronariene acute (infarctul miocardic), accidentele vasculare cerebrale, sindroame de ischemie acuta a membrelor.

Ateroscleroza – sindroame clinice

Ateroscleroza determina manifestari clinice distincte, in functie de localizarea si extinderea placilor de aterom la nivelul patului vascular, astfel :

  • ateroscleroza arterelor coronare determina angina pectorala si infarctul miocardic
  • ateroscleroza arterelor ce iriga creierul determina atacuri ischemice tranzitorii si stroke
  • ateroscleroza arterelor periferice genereaza claudicatie intermitenta si gangrena membrelor (arterita)
  • ateroscleroza arterelor mezenterice determina ischemie mezenterica si infarct intestinal
  • ateroscleroza aortei, cu aparitia de dilatatii anevrismale ce predispun la disectie sau ruptura de aorta

Asadar, ateroscleroza este o boala hetrogena si complexa, cu localizari diverse care se dezvolta in timp, de-a lungul anilor, uzual deceniilor. Aparitia si dezvoltarea placilor de aterom este un proces discontinuu, in stransa legatura cu factorii de risc amintiti; initial este un proces silentios, asimptomatic, pe masura progresiei ingustari fluxului sanguin devine manifest clinic.

AUTOR: dr.Mirela Wagner, specialist dermatologie, neurologie, oncologie

Ce sunt paraziţii intestinali?

young man in sleepwear suffering from headache in morning

Statisticile vorbesc…

Peste 80% din populaţia planetei suferă de diverse afecţiuni determinate de paraziţi, conform celor mai recente statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Toxinele eliminate de paraziţii intestinali pot duce la perturbarea sistemului imunitar, la boli metabolice şi cronice.

Pentru starea ta de bine!

Cum acționează?

Paraziţii intestinali sunt specii vii, care trăiesc în interiorul unui organism viu, cunoscut ca gazdă. Astfel de paraziţi se hrănesc cu substanţele nutritive ale gazdei, din alimentele consumate, cât şi cu mucoasa zonei unde se stabilesc. Deşi aceştia se pot stabili oriunde în organism, mediul ideal pentru dezvoltarea şi multiplicarea lor este intestinul. Paraziţii pătrund în interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin mâncare, eliberând toxine în sânge şi reducând, astfel, rezistenţa organismului în lupta cu afecţiunile, agravându-le, de asemenea, pe cele deja existente.

Cauze

Paraziţii intestinali (helminţii şi protozoarele) pot fi rezultatul consumului de alimente şi apă contaminate, ca de altfel, consumului de carne crudă sau insuficient preparată. Igiena corporală precară, îndeosebi, spălarea necorespunzătoare a mâinilor, poate constitui o cauză a prezenţei paraziţilor intestinali. Condiţiile mizere de viaţă, călătoriile frecvente în ţările slab dezvoltate (condiţii sanitare precare), contactul direct cu o persoană care are deja paraziţi intestinali, un sistem imunitar slăbit, infecţia cu HIV sau SIDA, precum şi vârsta (copiii şi vârstnicii sunt predispuşi), pot reprezenta factori pentru dezvoltarea paraziţilor intestinali.

Semne şi simptome

Manifestările tipice care semnalează prezenţa în organism a paraziţilor intestinali constau în:

  • stare generală de rău,
  • pierdere în greutate,
  • diaree,
  • stare de greaţă
  • permanentă senzaţie de foame.

Alte simptome mai grave care indică prezenţa acestor intruşi nocivi în organism sunt

  • dureri de cap,
  • iritabilitate,
  • ameţeli,
  • insomnii
  • tulburări mentale.

Cele mai eficiente metode de combatere şi eliminare a paraziţilor sunt cele populare, potrivit specialiştilor în boli interne.

AUTOR: dr.Mirela Wagner, specialist neurologie, dermatologie, oncologie

Candida – cauze, simptome şi remedii naturale

close up of white candida flowers

Inocent și alb…

Candida este una dintre cele mai obișnuite infecții gastrointestinale. Ea apare în urma proliferării în exces a unei ciuperci asemănătoare cu un ferment, numită Candida albicans. Denumirea înseamnă “inocent și alb”, sugerând ceva delicat și pur.

Această infecție poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Dar este mai frecvent întâlnită la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau la cele care iau anumite medicamente, cum ar fi antibioticele. Candida albicans se găsește în mod normal în organismul nostru, în special în gură, intestinul subțire și în zona genitală, fără a cauza probleme.

Dezechilibrele și factorii favorizanți

Cu toate acestea, atunci când există un dezechilibru în organism, cum ar fi o scădere a bacteriilor bune, o creștere excesivă a ciupercii Candida poate apărea. Acest dezechilibru poate fi cauzat de diverse factori, precum consumul excesiv de zahăr, o alimentație nesănătoasă, un nivel ridicat de stres, lipsa somnului sau administrarea prelungită de medicamente.

Simptomele unei infecții cu Candida pot varia de la persoană la persoană. Ele pot include senzație de arsură sau mâncărime în zona genitală, erupții cutanate, oboseală excesivă, tulburări digestive, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare.

Importanța unui diagnostic corect

Este important să se consulte un medic pentru a obține un diagnostic precis și a primi tratamentul adecvat. Tratamentul poate include administrarea de antifungice, modificarea dietei pentru a reduce consumul de zahăr și carbohidrați și adoptarea unui stil de viață sănătos, care să includă odihnă adecvată, gestionarea stresului și evitarea factorilor care pot favoriza creșterea excesivă a Ciupercii Candida.

În concluzie, infecția cu Candida albicans poate fi supărătoare, dar poate fi tratată cu succes cu ajutorul medicului și prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Este important să se acorde atenție organismului nostru și să se ia măsuri pentru a menține un echilibru adecvat al florei intestinale.

Simptomele candidozei

În realitate însă, Candida albicans este o specie de fungi care se înmulţeşte, migrează şi eliberează toxine, chinuindu-ne cu nenumărate simptome neplăcute, cum ar fi problemele intestinale, alergiile, disfuncţiile hormonale, afecţiunile cutanate, durerile articulare şi musculare, aftele, tulburările emoţionale etc., dintre care multe sunt asociate cu alte boli şi sunt adesea diagnosticate greşit.

Persoanele infectate cu acest microb văd adesea Candida ca pe un duşman împotriva căruia trebuie să poarte un război lung şi hotărât, însă singura cale sigură spre victorie este să îi înţelegem tacticile şi să pornim împotriva sa o ofensivă cu toate armele (mai ales cele naturiste).

Pericolele din mediul în care trăim

De cele mai multe ori, tocmai noi suntem cei care creăm singuri această situaţie extrem de supărătoare. Mâncăm mult zahăr, care încurajează fermentarea, luăm multe antibiotice după ureche (care reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii), care reduc numărul bacteriilor prietenoase şi creează mai mult spaţiu în intestine pentru microbii patogeni, mergem la sală şi ne injectăm fel şi fel de medicamente steroidiene şi luăm tot felul de tratamente hormonale care ne slăbesc sistemul imunitar, astfel încât acesta nu mai are puterea să lupte cu agenţii patogeni şi, încă din fragedă pruncie, suntem expuşi unui dezechilibru major al florei intestinale, tocmai din cauza prafurilor care se transformă instant în lapte şi care ne perturbă activitatea normală din intestine.

Altfel spus, Candida nu poartă întreaga vină, având în vedere că noi, oamenii, creăm factorii favorizanţi.

Pentru echilibrul tău, folosește doar produse naturale!

Câteva din cele mai faimoase suplimente naturale și beneficiile lor!

Vitaminele – sursa vieții: noua viziune asupra vitaminelor

De unde ne luăm vitaminele?

Sa nu pierdem niciodata din vedere vitaminele absolut naturale pe care fructele si legumele ni le pun la dispozitie. Vitaminele sunt substante organice indispensabile vietii si este necesar sa le aducem in alimentatia zilnica in cantitate suficienta.

Vitaminele sunt sintetizate, in principal, de catre organismele vegetale si de catre microrganisme. Și numai in foarte mica masura de catre unele specii de animale. Alaturi de enzime si de hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici. Ele contribuie decisiv la reglarea si stimularea proceselor metabolice.

Vitaminele esențiale

Intr-adevar, corpul nostru nu le fabrica, cu exceptia vitaminei D, care este sintetizata de piele sub actiunea radiatiilor solare. Vitaminele nu sunt sursa vietii insesi, ele sunt indispensabile in majoritatea reactiilor biochimice care permit mentinerea vietii celulare. Vitaminele servesc transformarii alimentelor in energie.

Astfel, fiecare tesut are in mod specific nevoie de anumite vitamine. De exemplu,

  • ochii au nevoie de vitaminele A si B;
  • pielea – de vitaminele A,B,C si E;
  • globulele rosii – de vitaminele B si E;
  • mucoasele – de vitaminele B si E;
  • ficatul – de vitaminele K si B;
  • creierul si inima – de vitaminele B si F;
  • oasele – de vitamina D;
  • globulele albe – de vitaminele B si C etc.

Relația cu ceilalți nutrienți

Numeroase studii stiintifice dovedesc ca, cu cat absorbtia de proteine, de zaharuri si de grasimi este mai mare, cu atat este mai necesara marirea aportului de vitamine naturale. Deficitul vitaminic se traduce prin oboseala, dureri musculare, iritabilitate, insomnie, tulburari de crestere si risc crescut de infectii.

Intre altele, poluarea, consumul de excitante (cafea, alcool, tutun, droguri) si stresul sunt principalele cauze ale pierderii de energie si de vitamine (in special A, B, C, E, F si coenzima Q10). Starile de deficienta vitaminica reprezinta in prezent o problema.

Nu poate exista viață fără vitamine!

Intr-adevar, cu toate ca omul se poate dispensa de zahar si de anumite grasimi, el nu poate trai fara un aport suficient de vitamine. De aceea, alimentatia trebuie sa furnizeze necesarul.

Noi consumam adeseori alimente bogate in calorii, dar dezechilibrate din punct de vedere calitativ. Este vorba despre painea alba, zaharul rafinat, cerealele glutate (care contin gluten), grasimile animale. Aceasta alimentatie saraca in vitamine este cauza perturbarilor metabolice. La originea multor tulburari de sanatate se afla excesul alimentar de zahar, de grasimi, de alcool, care determina carente vitaminice.

Exces de „deșeuri”, carență de elemente vitale!

Excesul de calorii din alimentatia omului modern nu face decat sa blocheze metabolismul celular; in acelasi timp, alimentatia moderna nu reuseste sa asigure vitaminele si elementele minerale necesare organismului, iar lipsa vitaminelor perturba regenerarea celulara. Astfel, paradoxal, desi se consuma o hrana bogata caloric, apare de fapt o stare de subnutritie alimentara, un exces de deseuri si o carenta de elemente vitale!

Ce fac celulele normale?

Celulele normale au capacitatea de a elimina deseurile (toxinele) rezultate din metabolism, iar organismul are mecanisme specializate de detoxifiere. Carentele vitaminice afecteaza capacitatea de detoxifiere a organismului, determinand acumularea de deseuri. Numeroase anchete alimentare au demonstrat faptul ca alimentatia obisnuita din tarile industrializate este foarte saraca in vitamine (vezi studiul SUVIMAX realizat in Franta, prezentat in capitolul Mentinerea tineretii si asigurarea longevitatii cu ajutorul antioxidantilor naturali). Aceste carente sunt in acelasi timp, legate de o insuficienta igiena alimentara, de un exces de rafinare a alimentelor de baza si de utilizarea anumitor mijloace de conservare sau de fierbere care nu respecta integritatea vitaminelor. Este cazul sa ne facem o imagine clara si completa despre vitamine in ideea de a putea sa alegem alimentele naturale de care avem nevoie pentru a ne simti bine.

Cu adevarat, este necesara o noua viziune asupra vitaminelor!

Vitaminele – sursa vieții

Importanta vitaminelor se explica prin faptul ca ele constituie suportul unui element subtil (energetic si informational) pe care vegetalele il capteaza din aer si care este incorporat prin fotosinteza (sinteza energiei clorofiliene). Radiatiile solare contin o energie subtila care este inmagazinata in moleculele vitaminice. Aceasta energie este cunoscuta sub diverse denumiri; in cele ce urmeaza, noi o vom numi element vital.

Ce face fotosinteza?

Fotosinteza pune in miscare un lant de fabricare a substantelor vegetale, sub efectul radiatiilor solare. Ea incorporeaza acest element vital in pigmenti, categorie de substante din care fac parte si vitaminele. Vitaminele realizeaza uniunea dintre energiile radiatiilor solare vizibile si invizibile si elementele fizice, minerale, de pe pamant.

Putem vorbi despre materia organica naturala, vie, in opozitie cu materia minerala sau cu deseurile fosile (petrol sau alte sedimente). Analogic, trebuie sa stabilim o diferenta intre vitaminele naturale si copia lor sintetica.

Natural vs. artificial

Doar vitaminele produse de natura sunt obtinute prin actiunea directa a energiilor radiatiilor solare. Numai ele au incorporata puterea elementului vital, care sustine intreaga activitate celulara. In plus, pentru ca alimentele sa conserve toata bogatia lor in vitamine si sa fie utile corpului nostru, este necesar sa fie cat mai proaspete posibil si sa nu fie contaminate de poluarea chimica. Un aliment proaspat contine in el si o energie care va actiona la nivel celular. Cu totii am remarcat ca exista o diferenta intre o salata proaspata si una conservata in frigider timp de 3-4 zile.

In natura totul este miscare, iar vitaminele, datorita elementului vital pe care il contin, contribuie la accentuarea „fortei vitale”. Atunci cand le consumam, alimentele trebuie sa fie impregnate de aceasta forta, deoarece aceasta este conditia pentru ca energia produselor naturale sa poata fi in intregime transmisa celulelor noastre.

Rolul vitaminelor în corpul nostru. Inteligența materiei

Vitaminele sunt catalizatori biologici, jucand rol de cofactori sau de activatori ai unor enzime.

Astfel, vitamina B2 este coenzima flavinenzimelor, vitamina B1 este coenzima decarboxilazelor, vitamina B6 – prin fosforilare – formeaza coenzima transaminazelor, vitamina PP formeaza partea activa a coenzimelor NAD+ si NADP+, acidul pantotenic intra in constitutia HSCoA, indispensabila metabolizarii acizilor grasi, biotina formeaza coenzima carboxilazelor, etc… In transformilari si transmetilari, un rol important il au vitaminele folinice, iar inozitolii indeplinesc rolul de activatori ai amilazelor. Vitaminele participa la realizarea unor importante procese metabolice, absolut necesare cresterii si dezvoltarii organismului. Unele vitamine formeaza in celule importante sisteme de oxidoreducere, care intervin in metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si al altor compusi; regleaza potentialul de oxidoreducere din celule, contribuie la transportul hidrogenului pe cale neenzimatica (vitaminele C, E, K, B2 etc.).

Există oare o inteligență a materiei?

Pentru a explica rolul vitaminelor, trebuie sa analizam procesele metabolice. Metabolismul reprezinta totalitatea proceselor biochimice si subtile prin care se genereaza si este utilizata energia necesara mentinerii vietii. Pentru ca procesele de inlocuire a elementelor uzate sa se desfasoare fara probleme, alimentatia trebuie sa garanteze doua aspecte: pe de o parte, un aport suficient de „carburant”, care va fi ars in timpul reactiilor de combustie, eliberand energie (lipidele si glucidele alimentare), si, pe de alta parte, un aport de substante de reconstructie (proteine), care servesc ca baza in fabricarea structurilor corpului si in sinteza de albumina, de anticorpi etc. Exista un lant de reactii succesive, unele care distrug materiile uzate, altele prin care se recombina si reconstruieste materia.

Combustie, distrugere, reconstrucție

Vitaminele sunt cele care creeaza legaturile dintre combustie, distrugere si reconstructia biochimica. Ele reprezinta o parte din energia si din informatia necesare transformarilor care se produc in materia organica a corpului.

Aportul de vitamine trebuie sa fie, deci, proportional cu caloriile ingerate, caci vitaminele, impreuna cu elementele minerale, sunt cele care catalizeaza si favorizeaza aceste reactii de schimb. Miscarea metabolica de reinnoire continua a moleculelor biochimice este posibila datorita vitaminelor care intervin in procesele enzimatice complexe.

Aceasta miscare moleculara de distrugere-reconstructie (catabolism-anabolism) este cea care creeaza energia, iar, la randul ei, respectiva energie se afla la originea acestei miscari.

Gratie vitaminelor, celulele pot sa asimileze, sa conserve si sa utilizeze energia vitala.

Seminar de sănătate-problemele de memorie

Aminele = vitaminele

Primele vitamine descoperite au fost proteinele (aminele). Aceste amine sau vitamine controleaza schimburile de energie vitala. O noua intelegere a schimburilor moleculare inteligente intre celule sugereaza ca vitaminele realizeaza la nivel metabolic rolul pe care si-l asuma hormonii la nivel celular!

Hormonii sunt macromolecule care au rolul de a transmite informatiile de la glandele endocrine. Acestea (glandele endocrine) sunt un fel de orologiu biologic, ele regularizand ciclurile ritmice ale tesuturilor si organelor. in cadrul acestor cicluri apar substante stimulante sau inhibitoare care servesc la armonizarea vietii celulare. De exemplu, prostaglandinele sunt sintetizate in cateva secunde si durata lor de viata nu depaseste cateva minute. Ele sunt derivati ai vitaminelor F. De asemenea, actiunea pe care o exercita vitamina D asupra oaselor, intestinelor si rinichilor, favorizand retinerea calciului, este un exemplu de interventie hormonala rapida.

Vitaminele – „mesagerii” inteligenței universale

Inteligenta universala „dicteaza” materiei organice din organismul uman, prin „vectorii” vitaminici!

Vitaminele pot fi considerate vectorii unei inteligente. Ele aduc informatii la scara celulara. Toate aceste informatii stimuleaza viata celulara la nivel material, transmitandu-i o miscare, un ritm, o frecventa vibratorie, care face posibila viata.

Vitaminele sunt „instructiuni” pentru metabolismul celular. Ele aduc „instrumente” nucleului celular pentru ca acesta sa dirijeze „simfonia metabolica” prin codul genetic.

Daca am considera, asa cum am vazut putin mai inainte, ca vitaminele incorporeaza o anumita calitate energetica in regnul vegetal, putem sa ne gandim si la faptul ca este posibil ca ele apoi sa ofere aceasta energie celulelor omului, pentru reglarea metabolismului lor. Realizam astfel ca in Univers exista o inteligenta si putem sa spunem ca vitaminele sunt intr-o anumita masura vehicului acestei inteligente in plan material si in metabolismul celular si totodata ca aceasta inteligenta aduce celulelor noastre un fel de instinct de lege naturala, care a fost inoculata si pastrata de mult timp in regnul vegetal.

Cunoașterea din materie – „conștiința moleculară”

Celulele umane nu mai au nevoie sa contina aceasta cunoastere; prin urmare, ele nu vor mai produce vitamine, deoarece „stiu” ca pot sa le gaseasca in alimentele vegetale.

Sa luam spre exemplu vitaminele B. Ele sunt indispensabile fabricarii unui anumit numar de proteine nobile, cum ar fi hormonii, prostaglandinele sau, mai mult, substantele cu rol de transmitere a influxului nervos in sistemul simpatic. Toate aceste substante sunt suportul unei informatii inteligente. Este remarcabil sa constatam ca secretia unui hormon sau a unui neuromediator al sistemului simpatic depinde de factorii inteligenti. Aceste vitamine sunt astfel precursorii aminelor biogene care, dupa cum chiar numele lor o indica, sunt proteine ce transmit viata.

Lanțuri întregi de reacții

„Simple” molecule „imbibate” cu un element vital inteligent sunt capabile sa induca in corpul nostru lanturi intregi de reactii, care sunt rodul evolutiei speciilor, fara cea mai mica cheltuiala de energie pentru fabricare, deoarece aceste molecule ne sunt oferite de catre Natura! Toate acestea ne fac sa presupunem ca acolo unde regnul vegetal se opreste, Natura a continuat cursul perfectionarii sale in corpul animalelor si, in final, in corpul omului.

Vitaminele nu mai sunt deci, fabricate in corpul uman. Este vorba despre o lege a economiei interne a Naturii, astfel incat ceea ce regnul vegetal a facut in atata timp si cu atata energie devine disponibil pentru animal si pentru om fara vreo cheltuiala energetica suplimentara.

Sinteza de hormoni

Cu aceasta energie economisita, corpul poate sa sintetizeze noi hormoni, ce servesc la o aranjare mai complexa si la transmiterea unei inteligente mai subtile si mai divine. In toate cazurile, vitaminele sunt la baza acestei evolutii a inteligentei materiei, ele fiind utile transmiterii de energie si de informatie de la regnul vegetal pana la cel uman. Acesta este rolul principal al vitaminelor.

Acum intelegem de ce aportul suficient de vitamine prin alimentatie are efecte benefice asupra organismului, in timp ce carenta in vitamine determina o scadere generala a functiilor vitale si o diminuare a tonusului fizic. Organismul uman are nevoie sa fie in mod constant in relatie cu Natura care-l inconjoara si aceasta relatie se stabileste si cu ajutorul alimentelor naturale, sanatoase, bogate in vitamine.

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, neurologie, dermatologie

Tratarea cancerului cu ajutorul celulelor T

woman holding pink ribbon

Umanitatea este măcinată din ce în ce mai mult de această boală. Ea îi răpune atât fizic cât şi psihic pe cei afectaţi. Niciun tratament nu a fost declarat până acum oficial drept leacul pentru cancer.

Vindecarea cancerului este o luptă încă în desfășurare. Ea preocupă şi ţine ocupaţi mulţi oameni de știință, în încercarea de a descoperi antidotul pentru această cumplită boală.

Noi descoperiri

Recent, o echipă internaţională de cercetători a primit rezultate extraordinare în lupta cu cancerul! Ei au folosit celulele proprii ale sistemului imunitar al pacienţilor. Această descoperire revoluţionară ar putea fi începutul unei noi etape în lupta cu maladia.

Noul tratament cu celule T este un tip de imunoterapie. Ea implică luarea propriilor celule imune ale sistemului imunitar al pacienţilor. În special, celule albe numite celule T şi reprogramarea lor pentru a ataca tumorile.

Ce sunt celulele T killer?

Celulele T killer sau limfocitele T killer, sunt o clasă specială de celule ale sistemului imunitar. Ele sunt implicate în apărarea organismului prin atacarea şi distrugerea microorganismelor patogene sau a celulelor canceroase, anormale. Limfocitele T sunt produse în număr mic în organism. Dar se crede că injectarea lor în cantităţi mari ar putea potenţa funcţia sistemului imunitar. Acest lucru ar conduce la distrugerea cancerului.

Cum acționează?

Aceste celule denumite “ bodyguarzi ai organismului” se mişcă constant, investigând mediul. După ce au detectat o celulă infectată sau una canceroasă, acestea atacă membrana celulei. Ea injectează proteine toxice mortale în interior. Mecanismul prin care se realizează această imunoterapie a fost comparat cu crearea unei vaccin la comandă, ca răspuns împotriva cancerului.

O soluție cu un potențial incredibil!

Oamenii de ştiinţă au lucrat cu imunoterapia zeci de ani. Dar au început recent testarea acestei noi terapii cu celule T la om. Din cauza naturii experimentale a cercetării, studiile au fost limitate doar pentru pacienţii care nu mai răspund la alte tratamente. Și au doar câteva luni de trăit. În mod surprinzător, tratamentul are un potenţial incredibil pentru pacienţii cu tumori. Pacianți care nu răspund la nici un fel de tratament.

Ce spun cercetătorii?

Rezultatele obţinute au reuşit să-i surprindă chiar şi pe cercetători :

„să fiu sincer, pentru a obţine aşa o rată de răspuns la aşa pacienţi avansaţi, este fără îndoială un lucru fără precedent în medicină”, a explicat Stanley Riddell, un cercetător de imunoterapie de la Centrul de Cercetare Fred Hutchinson din Seattle.

Cercetătoarea de origine italiană, Chiara Bonini, a vorbit, la rândul său, cu mult optimism despre această nouă terapie :

Aceasta este într-adevăr o revoluţie. Celule T sunt un medicament viu, şi în special, acestea au potenţialul de a persista în corpul nostru pentru toată viaţa”, a declarat aceasta.

Un aspect nefavorabil al acestei terapii este că, după o perioadă de timp, celule T devin istovite. Iar unele tipuri de tumori se învaţă să le evită, permiţându-le definitiv să scape de sistemul imunitar.

Acesta este cazul când intervine imunoterapia. Pentru a accelera sistemul, oamenii de ştiinţă efectuează ceea ce este cunoscut sub numele de transfer a celulelor T adoptive.

Când este utilă această nouă terapie?

Odată ce sunt readuse în interiorul corpului, aceste noi proiectate celule T se regenerează pentru a crea o armată de celule ale sistemului imunitar pregătite să doboare definitiv tumorile.

Folosind această tehnică, Ridell raportează că colegii săi au obţinut o „regresie continuă” în cazurile anterior necurabile de leucemie limfoblastică acută, Limfom non-Hodgkin şi leucemie limfocitară cronică.

Rezultatele a fost prezentate spre publicare, şi sunt acum în curs de evaluare ştiinţifică, ceea ce înseamnă că noi nu putem fi prea încântaţi pentru moment, şi sunt încă o mare cantitate de detalii de prelucrat. Însă rata de succes de 94 la sută ce a a implicat un număr de 40 de participanţi, ne dă o rază de speranţă în ceea ce priveşte lupta continuă pentru găsirea unei soluţii în tratarea cancerului.

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, neurologie, dermatologie

Descoperă produsele Forever!

Cancerul pancreatic

Ce este?

Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din cadrul pancreasului încep să crească anormal. Asta într-un mod necontrolat și invaziv, formând noduli sau mase de țesut numite tumori. Ele influențează negativ principalele funcții ale pancreasului.

Despre pancreas

Pancreasul este un organ situat în spatele stomacului, în partea din spate a abdomenului. Are aspect spongios. Capul pancreasului este situat în partea dreaptă a abdomenului, acolo unde stomacul este atașat la prima parte a intestinului subțire. Coada pancreasului, partea sa cea mai îngustă, se extinde spre partea stângă a abdomenului, în vecinătatea splinei.

Cu ce se ocupă acest organ?

Pancreasul conține glande exocrine și endocrine care secretă sucuri pancreatice și hormoni, cum ar fi insulina. Sucurile pancreatice sau enzimele sunt secretate de glandele exocrine. Ele sunt eliberate în intestine printr-o serie de conducte sau tuburi, contribuind la digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.

Organizare

Celulele endocrine sunt organizate în grupuri mici, numite insulele Langerhans, care secretă insulină și glucagon în sânge. Acești doi hormoni țin sub control nivelul de zahăr din sânge. Atunci când acest proces de control al zahărului din sânge nu se realizează în mod corespunzător, apare afecțiunea numită diabet.

Cancerul – cum apare?

Cancerul este o categorie de boli caracterizate prin creșterea fără control a unor celule anormale. Cancerul pancreatic se produce atunci când această creștere necontrolată a celulelor începe în pancreas. Dacă o tumoare rămâne într-un singur loc și are o creștere limitată, aceasta este în general considerat a fi benignă .

Metastazele

Mai grave sunt tumorile maligne, care se formează atunci când celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin intermediul sângelor sau limfei. Atunci când o tumoare se extinde cu succes în alte părți ale corpului și crește, invadând și distrugând alte țesuturi sănătoase, se numește metastază.Acest proces este numit metastază , iar rezultatul este o stare mai gravă, care este foarte dificil de tratat.

Deoarece cancerul pancreatic este de obicei diagnosticat târziu în dezvoltarea sa, rata de supravietuire de cinci ani dupa diagnosticare este de mai puțin de 5%.

Simptome

Cancerul pancreatic nu determină simptome în stadii incipiente. Mai mult decât atât, simptomele inițiale ale cancerului de pancreas tind să fie destul de vagi, astfel încât pacienții de multe ori le ignoră pentru o anumită perioadă de timp, permițând bolii să continue să evolueze și să se răspândească. Când semnele și simptomele apar, ele pot include:

• dureri la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate

• îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină colorată datorată icterului, atunci când cancerul interferează cu ductul biliar

• pierderea poftei de mâncare

• pierderea în greutate

• scaune steatorice (exces de grăsimi în scaun)

• oboseală și slăbiciune musculară

• depresie, modificări ale dispoziției

• mâncărime generalizată.

Alte semne

Cazurile de cancer de pancreas sunt, de asemenea, asociate cu semnul Trousseau, cheaguri de sânge formate spontan în vasele de sânge portale, venele profunde ale brațelor și picioarelor sau alte venele superficiale.

În cazul în care cancerul se răspândește în organism (metastaze), pot apărea simptome suplimentare în zona afectată recent. Simptomele de metastaze depinde în ultimă instanță de locația la care cancerul s-a extins.

Prea multă insulină!

Cancerele la celule insulare sau neuroendocrine ale pancreasului pot determina producerea de prea multă insulină, care poate conduce la senzații slabe de amețeală, frisoane, spasme musculare sau diaree.

Cancerul este în cele din urmă rezultatul multiplicării exagerate a celulelor, care cresc necontrolat și nu mor. Celulele normale din organism urmează o cale ordonată de creștere, divizare și moarte. Moartea celulară programată este numită apoptoză , iar atunci când acest proces nu mai are loc se ajunge la cancer. Celulele canceroase nu mor programatic, ci continuă să crească și să se dividă.

Factori de risc

Deși oamenii de știință nu stiu exact ce cauzează comportamentul acestor celule, ei au identificat mai mulți factori de risc potential:

Mutații genetice – celulele pot experimenta o creștere necontrolată dacă există anomalii sau mutații în ADN-ul lor, și, prin urmare, deteriorarea genelor implicate în diviziunea celulară. Cancerul apare atunci când o mutație genetică face imposibilă corectarea deteriorării ADN-ului și imposibilității de a muri programatic. În mod similar, cancerul este un rezultat al mutațiilor care inhibă funcțiile oncogene și supresoare tumorale, ceea ce duce la creșterea incontrolabilă a celulei.

Substanțele cancerigene – acestea sunt substanțe direct responsabile de deteriorarea ADN-ului, promovarea sau complicitatea cancer. Anumite pesticide, coloranți și substanțe chimice folosite în rafinarea metalelor sunt considerate a fi cancerigene, crescând riscul de a dezvolta cancer pancreatic. Când corpul nostru este expus la agenți cancerigeni, radicalii liberi sunt formațiuni care încearcă să fure electroni de la alte molecule din organism. În felul acesta radicalii liberi deteriorează celulele, care afectează capacitatea lor de a funcționa în mod normal, iar rezultatul poate fi apariția de tumori canceroase.

Trăsături, obiceiuri, dietă

Cancerul pancreatic apare cu probabilitate mai mare la bărbați decât la femei, în randul afro-americanilor decât în rândul albilor. Fumatul creste riscul de cancer pancreatic cu un factor de 2 sau 3. Chiar și fumatul pasiv constituie un factor de risc.

Din nou…dieta!

Dieta si obezitatea au fost, de asemenea, legate de cancer de pancreas. Persoanele care nu fac mișcare suficient de mult și care sunt obeze au mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic. În plus, cei care au o dietă săracă în legume și fructe, dar bogată în carne roșie și grăsimi sunt mult mai susceptibile de a fi diagnosticate cu aceasta boală. Consumul de alcool este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru cancerul pancreatic.Pe termen lung, consumul exagerat de alcool duce la pancreatita cronică, care este un factor de risc cunoscut pentru cancer pancreatic.

Alți factori medicali

Pe măsură ce îmbătrânim, există o creștere a numărului de posibile mutații genetice cauzatoare de cancer. Acest lucru face din vârstă un factor de risc important pentru cancer pancreatic, în special pentru cei peste 60 de ani. Există și mai multe alte boli care au fost asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas.

Alte boli

Acestea includ ciroza sau cicatrizarea ficatului, infecția cu Helicobacter pylori – infecție a stomacului cu bacteria cauzatoare de ulcer H. pylori ), diabet zaharat, pancreatită cronică (inflamație a pancreasului) și gingivita sau boala parodontală.

Autor: prof. dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, neurologie, dermatologie

De ce nu vi s-a dezvăluit adevărul despre vitamina D?

Ce nu știați?

Ce nu stiati despre vitamina D, cea naturala si nu cea chimica…. Iarasi un subiect fierbinte si controversat. Merita citit la soare:)

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a unor boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.

Mix de vitamine și zinc pentru starea ta de bine

O gamă întreagă de boli

Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.

Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…

Fitonutrienți valoroși din legume și fructe

Activatorul sistemului imunitar

Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.

Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.

Amestec de 50 de nutrienți esențiali – vitamine, minerale, antioxidanți, fibre

O analogie

Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

Vitalitate pentru bărbați!

Din nou despre imunitate

Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în „Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).

Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neurologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Vitalitatea femeii!

Numitorul comun al afecţiunilor

Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.

De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta „industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).

Imunitate la superlativ!

Ce fac organizațiile de profil?

Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.

Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate „în căutarea remediului pentru cancer„, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să „gonească după un remediu” sau „să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie „vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.

Formula cu citrat de calciu combinat cu vitamina D si magneziu

Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!

Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.

Nu puteţi împiedica vitamina D

Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată cateva adevăruri incontestabile despre vitamina D:

  • – Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.
  • – Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
  • – Deficienţa de vitamina D poate fi remediată prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
  • – Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
  • – Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
  • – Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
  • – Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale.
Te simți mai bine! Arăți mai bine!

Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…

Vitamina D naturala depăşeşte ca eficienţă vaccinurile contra acestei liste de bolia amintite si este 100% asimilata de catre corpul uman, fiind 100% naturala. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).

Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie

Pentru starea ta de bine!