Termenul de cancer este destul de vast si cuprinde peste o suta de tipuri diferite de cancer. Desi fiecare tip are propriul lui ansamblu de caracteristici, exista unele simptome ale cancerului care apar in mai multe dintre formele acestei boli.
Este important sa retineti ca unele tipuri de cancer nu prezinta niciun simptom pana cand nu se afla in stadii avansate. Este si motivul pentru care este necesar screeningul cancerului si este vitala evaluarea riscurilor pentru prevenirea cancerului si detectarea precoce a acestuia.
Simptomele cancerului: semne de avertizare pentru femei
Simptomele cancerului: semne de avertizare pentru barbati
Multe dintre tipurile de cancer, inclusiv cancerul de prostata, nu au semne sau simptome in stadiile lor timpurii. Daca aveti un risc crescut pentru cancerul de prostata – cum ar fi faptul ca sunteti descendenti afro-americani sau aveti un istoric familial al acestei boli – trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra legat de o investigatie numita antigenul specific prostatic (PSA).
Nivelurile crescute de PSA pot semnala prezenta cancerului. Alte semne de avertizare care ar putea indica faptul ca ceva este gresit includ: umflarea picioarelor, dureri de oase si dificultati de urinare.
Cel mai frecvent simptom intalnit in cazul barbatilor este modificarea urinei lor. Persoanele de sex masculin ar trebui sa semnaleze medicului orice problema urinara, inclusiv prezenta unui flux slab de urina, mai ales cand aceste manifestari apar rapid, in decursul a catorva saptamani.
Simptomele cancerului: semne de avertizare pentru femei
Cancerul de san este cel mai frecvent tip de cancer intalnit la femei. In urma autoexaminarii sanilor se pot detecta umflaturi neobisnuite, care ar trebui luate in serios. De fiecare data cand simtiti o anomalie, umflatura sau nodul sub pielea sanilor trebuie sa consultati medicul pentru investigatii. O mamografie sau teste imagistice pot fi necesare pentru determinarea cauzei.
Oboseala persistenta
Oboseala este unul dintre simptomele cel mai frecvent experimentate in cazul cancerului. Aceasta este de obicei intalnita mai ales cand cancerul este avansat, dar poate sa apara si in formele incipiente ale unora dintre tipurile de cancer.
Anemia este vinovata de cele mai mutle ori – conditie asociata cu multe dintre tipurile de cancer, in special tipurile care afectaza intestinul. Oboseala este o manifestare atat a conditiilor maligne, cat si a celor benigne si ar trebui evaluata de medic. Pierderea neintentionata in greutate
Chiar daca poate fi o surpriza placuta pentru unele persoane, pierderea in greutate fara efort, poate fi un semnal de alarma pentru multe boli, inclusiv pentru cancer. Pierderea neintentionata a peste 5 kilograme sau mai multe justifica vizita la cabinetul medicului. Acest tip de diminuare a greutatii poate avea loc cu sau fara disparitia apetitului. Scaderea numarului de kilograme poate fi atat un simptom al cancerului, dar si o manifestare a multor altor boli.
Durerea
Durerea nu este un simptom al cancerului, cu exceptia anumitor tipuri de cancer, cum ar fi cele care s-au raspandit la nivelul oaselor. Durerea, in general, apare atunci cand cancerul se extinde si afecteaza organe si nervi.
Durerea din zona inferioara a spatelui este un simptom de cancer specific celui ovarian si al celui de colon. Durerile de umar pot fi manifestarea cancerului pulmonar. Durerile de cap pot fi asociate cu tumori ale creierului (maligne si benigne).
Durerea de stomac poate fi legata de mai multe tipuri de cancer: pancreatic, de stomac, etc. Totusi, durerea de stomac poate fi un simptom foarte vag, intrucat mai multe tipuri de boli pot provoca dureri de stomac.
Febra este un simptom non-specific pentru multe conditii de intensitate diferita, inclusiv cancer. In ce priveste cancerul, febra persistenta sau cea intermitenta, constant intalnita, poate semnala stresul sistemului imunitar. Febra este frecvent asociata cu tipurile de cancer care afecteaza sangele, cum ar fi leucemia si limfomul, dar este deseori intalnita la persoanele la care cancerul s-a extins.
Modificari intestinale
Daca suferiti de constipatie, diaree, sange in scaun, flatulenta, scaune scazute cantitativ sau doar o modificare generala de ansamblu a tranzitului intestinal, consultati medicul. Aceste simptome sunt cel mai des asociate cu cancerul de colon, dar pot fi si manifestarile altor tipuri de cancer.
Tuse cronica
O tuse persistenta care nu dispare sau se agraveaza, trebuie evaluata de catre medic. Sangele si mucusul care pot insoti tusea pot fi cauzate de multiple conditii. O tuse cronica, cu sange sau mucus poate fi simptom de cancer pulmonar.
Modificari ale pielii
Cei mai multi dintre noi stiu ca alunitele sunt un semn de cancer de piele. Ar trebui sa observati si orice schimbare in pigmentarea pielii. Daca pielea dumneavoastra sangereaza brusc sau se descuameaza excesiv, trebuie sa consultati medicul.
Aciditate stomacala cronica sau sentimentul de satietate dupa o masa mica
Cel mai frecvent semn precoce de cancer de stomac este durerea in partea superioara sau in mijlocul abdomenului, care se simte sub forma unei arsuri sau asemanatoare cu flatulenta. Aceasta poate fi agravata de consumul de alimente, astfel incat dupa ce mancati destul de putin se va instala senzatia de satietate ca si cand ati fi consumat mese bogate.
Durerea este neplacuta si poate fi ameliorata de antiacide, confirmand in mod fals concluzia ca a fost cauzata de acizii stomacali, cand de fapt, ar putea fi vorba despre mai mult decat atat. Daca aveti frecvente crize de acest gen, durere abdominala inexplicabila si sentimentul de satietate, chiar si cand mancati mai putin decat in mod normal, consultati medicul.
Respiratie suieratoare sau respiratia scurtata
Unii dintre bolnavii de cancer pulmonar au semnalat ca printre primele semne constatate la debutul bolii s-a numarat incapacitatea de a respira. Chiar si in urma deplasarilor pe distante scurte, apare respiratia suieratoare, care poate fi considerata gresit, un semn al astmului.
Cancerul tiroidian poate cauza probleme de respiratie, in cazul in care un nodul sau o tumora apasa pe trahee. Orice dificultate de respiratie, care persista, este un motiv suficient sa vizitati medicul.
Probleme la inghitire si raguseala
Cel mai frecvent, aceste manifestari sunt asociate cu cancerul esofagian sau al gatului, dar pot fi si primele semne ale prezentei cancerului pulmonar. Vocea ragusita sau sentimentul ca ceva apasa in gat pot fi indicatori timpurii ai cancerului tiroidian sau ai prezentei unui nodul precanceros.
Pentru a fi feriți de boli, copiii au nevoie de microbi, nu să fie îndopați cu medicamente. Microbii dezvoltă sistemul imunitar al organismului.
Medicamentele în exces dăunează imunității! Nu îndopați copiii cu medicamente!
Utilizarea excesivă de medicamente dăunează grav funcției sistemului imunitar – acest gardian puternic al organismului uman. Cei mai mulți dintre noi, la primele semne de răceală, alergăm la farmacie pentru a lua „ceva” ca să ne treacă repede. Problema este că substanțele chimice nu lasă boala să-și urmeze cursul firesc.
Medicamentele doar ameliorează simptomele! Nu îndopați copiii cu medicamente!
Ceea ce putem face este să ameliorăm simptomele, dar nu cu medicamente, ci cu alimente, produse apicole și naturale (ceaiuri, citrice, sucuri de fructe și lămâie, propolis, miere, sirop de ceapă, ridiche etc). Medicamentele împiedică sistemul imunitar să lupte cu boala, și în timp el devine nefuncțional.
Despre antibacteriene, antibiotice etc. Nu îndopați copiii cu medicamente!
Un alt lucru care afectează sistemul imunitar este utilizarea obsesivă de produse antibacteriene, din teama de a intra în contact cu orice fel de microbi. Este important să ne spălăm pe mâini înainte de masă, și mai des atunci când suntem răciți sau gripați, ori când vizităm pe cineva la spital. Dar unii părinți au obiceiul de a-și proteja în mod excesiv copii și de a le crea un mediu super-igienizat.
Exista o vorbă în popor care spunea că dacă scapi un aliment pe jos, poți să-l mănânci fără să-l speli, deoarece puțină mizerie ajută la formarea de anticorpi
Noroiul și sistemul imunitar. Nu îndopați copiii cu medicamente!
Un studiu recent a confirmat faptul că joaca afară, în noroi, ajută la dezvoltarea sistemului imunitar al copiilor, și reduce riscul de afecțiuni cronice, precum astm. Microbiologul Marie-Claire Arrieta, unul din autorii cărții „Let Them Eat Dirt – Saving Our Children from an Oversanitized World” atrage atenția asupra faptului că dezinfectantele de mâini, săpunurile antibacteriene care distrug microbii și antibioticele luate pe cont propriu au efecte negative asupra sistemului imunitar al celor mici.
Exagerarea conduce la boli cronice! Nu îndopați copiii cu medicamente!
Părinții își cresc astăzi copiii într-un mediu mult mai curat și mai igienizat ca oricând. Experții în microbiologie sunt de părere că această exagerare de a fi tot timpul curați și feriți de microbi poate conduce la dezvoltarea unor boli cronice.
În organismul nostru se află o armată de microbi (microbiom) care ne protejează împotriva germenilor, ajută la producția de energie și de vitamine.
/
Cum este în primii ani de viață? Nu îndopați copiii cu medicamente!
Studiile de laborator au arătat că în primii ani de viață, sănătatea acestui microbiom este crucială pentru starea de sănătate de mai târziu a copiilor. Microbiologii explică faptul că atunci când ne naștem, nu avem nici un microb în corp, iar sistemul nostru este subdezvoltat. Pe măsură ce microbii încep să apară, aceștia dau un start sistemului imunitar să funcționeze. Fără microbi, sistemul nostru imunitar nu ar putea combate infecțiile în mod optim. Microbii produc molecule și substanțe care interacționează direct cu celulele mucoasei intestinale și cu celulele imunitare. Ele se află pe partea cealaltă a mucoasei intestinale.
Microbii – antrenori ai sistemului imunitar. Nu îndopați copiii cu medicamente!
Astfel, putem spune că microbii antrenează celulele imunitare. Doar prin întâlnirea cu aceste substanțe microbiene o celulă imunitară obține informațiile necesare pentru a ști să acționeze.
Lipsa expunerii la microbi în copilărie, care este necesară pentru antrenarea sistemului imunitar, poate duce la dezvoltarea unor boli cronice mai târziu în viață. Printre acestea: boala intestinală inflamatoare, obezitate, alergii sau chiar autism. Potrivit studiilor epidemiologice, copiii care cresc într-un mediu rural (de fermă) au un risc mai mic de a face astm. Poate că nu toate familiile sunt dispuse să se mute la țară și să-și facă o fermă. Însă ceea ce pot face este să își lase copiii să joace liber în natură. Să se joace cu animalele și să crească într-un mediu mai puțin controlat.
Tot ce trebuie să faceți este să adăugați 10 grame de bicarbonat de sodiu într-un litru de apă, plus 100 ml de oțet (o ceașcă de oțet), apoi se adaugă legumele sau fructele și se țin 15 minute. Soluția de bicarbonat de sodiu a elimina până la 96% din reziduurile de tiabendazol și fosmet de pe coaja fructelor.
Detoxifiere perfectă!
2.Spală fructele
Este cel mai simplu lucru pe care îl poți face pentru a scăpa de pesticide. Dacă ai posibilitatea, pentru un efect cât mai bun, spală fructele și legumele cu apă puțin sărată. Important este să nu folosești săpun sau detergent pentru a le curăța.
Din fericire, apa rece va elimina în mare parte pesticidele. De regulă, alimentele care trebuie spălate obligatoriu sunt: strugurii, roșiile, merele, perele și piersicile. Și salata verde trebuie spălată cu mare atenție.
Oțetul alb este un ingredient natural și este recomandat pentru a elimina pesticidele de pe fructele și legumele pe care vrei să le consumi. Este cel mai indicat să-l folosești pe spanac și salata verde, fiind recunoscute ca și cele mai contaminate legume.
Tot ce trebuie să faci este să adaugi un pahar de oțet alb și două pahare de apă într-un recipient. Înmoaie fructele în amestec timp de 20 de minute, apoi spală-le cu apă rece pentru câteva secunde.
4.Folosește bicarbonatul de sodiu
Studiile arată că bicarbonatul de sodiu este foarte eficient și îndepărtează cu succes pesticidele de pe legume și fructe. Pasta acestuia este recomandată, în special, pentru spălarea ardeilor, merelor, perelor și vinetelor.
Amestecă o linguriță de apă cu o linguriță de bicarbonat de sodiu pentru a obține această pastă. Amestecul se aplică pe alimente folosind o periuța de dinți, iar fructele mici precum strugurii, murele sau capsunile trebuie sa fie inmuiate intr-un vas umplut cu un litru de apa si o lingura de bicarbonat de sodiu.
Cum am spus și la început, spălarea fructelor și legumelor cu puțină sare poate elimina în mare parte pesticidele. Adaugă puțină sare atunci când speli alimentele, deoarece aceasta facilitează extragerea pesticidelor, a produselor fitosanitare si a solului
Bicarbonatul de sodiu funcționează de minune, însă în combinație cu lămâia funcționează mult mai bine. Pregătește un spray folosind o cană de apă, 2 linguri de bicarbonat de sodiu și o lingură de suc de lămâie. Acest amestec se pulverizează peste fructe și legume, apoi se lasă timp de 10 minute înainte de a fi spălate.
7.O altă metodă de eliminare a pesticidelor de pe fructe este curățatul coajei.
Aceasta metoda este recomandată în special atunci când este posibil să existe un anumit reziduu în crăpăturile fructelor. De asemenea, atunci când gătiţi carne, tăiaţi excesul de grăsime şi pielea, pentru sunt „bureţi” care absorb resturile nedorite de pesticide.
8.Aparat de ozonat si filtrat apa din bucatarie
Ozonul este un dezinfectant non-chimic (inofensiv) foarte puternic. Are calitatea unicã de a se descompune si a se transforma într-un material non-toxic. Reduce rapid substantele toxice si nocive, precum monoxidul de carbon, sulfurile si benzenurile din aer, bacteriile si virusii din apã, urmele de insecticide si alte substante nocive din fructe si alimente vegetale. Ozonul distruge azotul si clorul din apã, rezultând o apã cu pH slab bazic (7,5-9). Ozonul purificã apa si distruge complet bacteriile, colibacili, bacili dizenterici, virusii hepatitei A si B.
Este unul din cei mai eficienţi detoxifianţi ai corpului de mercur, metale grele, pesticide dăunătoare. Are o aromă deosebită şi nu este greu să-l introduci în alimentaţie. Îl poţi consuma şi sub formă de tinctură.
10.Leurda este la fel de eficientă.
Se poate consuma ca atare în salate, ca nectar verde, ca tinctură, ca suc etc. Se poate şi mesteca îndelung. Este foarte uşor de digerat, având capacitatea de a elimina mercurul şi alte metale grele precum şi pesticidele.
11.Consumă fructe şi legume variate, pentru a nu te expune îndelung la acelaşi fel de pesticid.
12.Consumă produse organice, dacă ai această posibilitate.
13. Sărurile de baie Epsom – apă caldă
Ajuta la eliminarea toxinelor din corp prin suprafata pielii, cu ajutorul transpiratiei. Prin intermediul sarurilor Epsom, adaugate in baia de seara, pielea transpira mult mai mult si detoxifierea se accelereaza.O alta procedura prin care puteti elimina toxinele prin transpiratie este sauna. Bucurati-va saptamanal de sauna si nu doar ca veti elimina surplusul de kilograme, ci si multe dintre substantele toxice din organism.
14.Consumati vitamina C
Alegeti sa consumati alimente bogate in vitamina C sau suplimente alimentare. Consumul de vitamina C este foarte important pentru organism, dar mai ales pentru ficat. Acest antioxidant, cu efecte benefice asupra sanatatii, ajuta organismul sa produca glutadion, un compus care ajuta ficatul sa proceseze mai bine toxinele si care contribuie la repararea leziunilor hepatice.
Nutriţioniştii germani au răspunsul! Cei mai renumiţi dintre ei au stabilit care sunt cele mai sănătoase 100 de alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.
Piele/păr
1. Pepenele. Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat. Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul. Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii..
4. Orzul. Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează..
5. Cimbrul. Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul. Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.
7. Muştarul. Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.
9. Vişinele. Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii „se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele. Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina. Protejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie. Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia. Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră. Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată. Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca. În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.
17. Pătrunjelul. Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
Oase
18. Migdalele. Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul. Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul. Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara. Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligoelemente, cum ar fi complexul de vitamine B, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.
22. Brânza. Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
83. Măslinele. Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele. Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră. O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.
86. Coacăzele. Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura. Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele. Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
Tot inima…
89. Socul. Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile. Au multe vitamine şi oligţlemente care protejează inima.
91. Cireşele. Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba. Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfruitul. Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake. Reduce colesterolul.
95. Prunele. Previn tromboza.
96. Curmalele. Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu. Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele. Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul. Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul. Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute. Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii.
“VARZA ALBA folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente.”
* Hepatita, bolile de ficat in general
O substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.
În ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu mai putin de 94 de studii care au aratat ca varza consumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara, induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana, in care consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata, punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer, despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:
* Cancerul vezicii urinare
Sunt diagnosticate la nivel mondial, in medie, cate 336.000 de noi cazuri in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.
* Cancerul de prostată
O cercetare facuta in Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arata ca persoanele care consuma, la macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la prostata scade cu 44%.
* Cancerul la sân
Nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol toate studiile facute despre efectele de preventive ale consumului de varza in neoplasmul mamar (in Singapore, China, Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de 12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de varza, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in celelalte zone ale lumii.
* Cancerul de colon și de rect
Într-un studiu-gigant facut in Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.
* Cataracta
Salata de varza cu ulei de masline este o excelenta sursa de vitamina C si de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele, stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub forma de salata.
Tratamente interne
* Obezitate
În Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de slabire pe baza de varza fac adevarate furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care… nu v-o recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si, eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura ineficienta pe termen lung.
In schimb, consumul zilnic, macar la pranz si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii greutatii corporale.
* Adjuvant contra cancerului uterin
un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de administrare analizele au aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie completa. Prin omparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de 3-4 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din care se beau 600-800 de ml pe zi.
* Adjuvant contra cancerului la san
mai multe studii de medicina experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa. Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.
* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza
cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii , Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De asemenea, varza impiedica formarea20placilor de aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe saptamana.
* Constipatia
Cel mai simplu tratament este consumul de varza murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc asa-numitele „bacterii prietenoase”, care combat constipatia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre alimentare, de unde si efectul ei de „matura” a colonului, din care extrage prin absorbtie toate reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta.
* Surmenaj fizic si intelectual
consumul de varza cruda sub forma de salata este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos. Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de grame) de salata de varza. Acest tratament este fo arte bun adjuvant si contra depresiei psihice..
* Menopauza
studii preliminare arata ca un consum saptamanal de varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani) imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.
* Infectii respiratorii
varza este mai bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomanda si varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.
Vitalitate la superlativ!
Tratamente externe
* Arsuri de gravitate mica si medie
Se fac spalaturi si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica, previne formarea cicatricelor cheloide.
* Rani care se vindeca greu
Se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt mult mai putin vizibile.
* Eczeme infectioase, infectii fungice
Frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast.Se lasa sa actioneze vreme de 4ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar 45 de minute.Aplicatia se face pana la vindecare.Compusii pe baza de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite.
* Cancer de piele
Se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de tratament dau gres
* Entorsa, luxatii
Se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata.. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult mai mici.
* Dureri reumatice
pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite.Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.
FRUMUSETE
Ten incarcat – se sterge vreme de cinci minute, in fiecare dimineata si in fiecare seara, pielea de pe obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de stralucire tenului astfel tratat.
Piele imbatranita – bogata in vitamina A si in vitamine din complexul B, continand substante care imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute. In final se aplica o crema hidratanta.
VARZA ROSIE
– Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de infatisare, intre varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele.
– Ei bine, varza rosie contine de pana la… 6-8 ori mai multa vitamina C decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta vitamina.
– Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari terapeutice extrem de importante:
* Alzheimer
Antocianii, adica pigmentii rosii din aceasta varietate de varza, fac adevarate miracole in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor 20 din sistemul nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul verzei rosii este cert.
* Febra
Se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi.Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizeaza actiunea sistemului imunitar, care este principalul „beneficiar” al acceselor de febra.
* Alergia
este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului imunitar la interactiunea cu factorii externi.
AUTOR: dr. Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie
Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.
Forever – sursa ta de bunăstare!
Ce știm și ce nu știm despre cancerul de prostată?
Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.
Dietă sănătoasă pentru cancerul de prostată?
Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.
„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”,
adaugă medicul urolog.
Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.
Cu ingrediente atent selecționate, Vitolize Men susține funcția uro-genitală a bărbaților activi și plini de energie!
Poate fi folosit ca adjuvant în cancerul de prostată!
Tipuri de cancer de prostată
Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.
„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celulelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”,
explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.
Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale pentru cancerul de prostată
Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.
„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”,
mai spune medicul urolog.
Când este cel mai bun moment să efectuați teste pentru cancerul de prostată?
Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog. Acesta va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni.
„Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”.
Analiza care determină diagnosticul cert al cancerului de prostată
Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA.
„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”,
explică medicul.
După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie.
„Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”,
Candida este una dintre cele mai obișnuite infecții gastrointestinale. Ea apare în urma proliferării în exces a unei ciuperci asemănătoare cu un ferment, numită Candida albicans. Denumirea înseamnă “inocent și alb”, sugerând ceva delicat și pur.
Această infecție poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Dar este mai frecvent întâlnită la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau la cele care iau anumite medicamente, cum ar fi antibioticele. Candida albicans se găsește în mod normal în organismul nostru, în special în gură, intestinul subțire și în zona genitală, fără a cauza probleme.
Dezechilibrele și factorii favorizanți
Cu toate acestea, atunci când există un dezechilibru în organism, cum ar fi o scădere a bacteriilor bune, o creștere excesivă a ciupercii Candida poate apărea. Acest dezechilibru poate fi cauzat de diverse factori, precum consumul excesiv de zahăr, o alimentație nesănătoasă, un nivel ridicat de stres, lipsa somnului sau administrarea prelungită de medicamente.
Simptomele unei infecții cu Candida pot varia de la persoană la persoană. Ele pot include senzație de arsură sau mâncărime în zona genitală, erupții cutanate, oboseală excesivă, tulburări digestive, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare.
Importanța unui diagnostic corect
Este important să se consulte un medic pentru a obține un diagnostic precis și a primi tratamentul adecvat. Tratamentul poate include administrarea de antifungice, modificarea dietei pentru a reduce consumul de zahăr și carbohidrați și adoptarea unui stil de viață sănătos, care să includă odihnă adecvată, gestionarea stresului și evitarea factorilor care pot favoriza creșterea excesivă a Ciupercii Candida.
În concluzie, infecția cu Candida albicans poate fi supărătoare, dar poate fi tratată cu succes cu ajutorul medicului și prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Este important să se acorde atenție organismului nostru și să se ia măsuri pentru a menține un echilibru adecvat al florei intestinale.
Simptomele candidozei
În realitate însă, Candida albicans este o specie de fungi care se înmulţeşte, migrează şi eliberează toxine, chinuindu-ne cu nenumărate simptome neplăcute, cum ar fi problemele intestinale, alergiile, disfuncţiile hormonale, afecţiunile cutanate, durerile articulare şi musculare, aftele, tulburările emoţionale etc., dintre care multe sunt asociate cu alte boli şi sunt adesea diagnosticate greşit.
Persoanele infectate cu acest microb văd adesea Candida ca pe un duşman împotriva căruia trebuie să poarte un război lung şi hotărât, însă singura cale sigură spre victorie este să îi înţelegem tacticile şi să pornim împotriva sa o ofensivă cu toate armele (mai ales cele naturiste).
Pericolele din mediul în care trăim
De cele mai multe ori, tocmai noi suntem cei care creăm singuri această situaţie extrem de supărătoare. Mâncăm mult zahăr, care încurajează fermentarea, luăm multe antibiotice după ureche (care reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii), care reduc numărul bacteriilor prietenoase şi creează mai mult spaţiu în intestine pentru microbii patogeni, mergem la sală şi ne injectăm fel şi fel de medicamente steroidiene şi luăm tot felul de tratamente hormonale care ne slăbesc sistemul imunitar, astfel încât acesta nu mai are puterea să lupte cu agenţii patogeni şi, încă din fragedă pruncie, suntem expuşi unui dezechilibru major al florei intestinale, tocmai din cauza prafurilor care se transformă instant în lapte şi care ne perturbă activitatea normală din intestine.
Altfel spus, Candida nu poartă întreaga vină, având în vedere că noi, oamenii, creăm factorii favorizanţi.
Pentru echilibrul tău, folosește doar produse naturale!
Câteva din cele mai faimoase suplimente naturale și beneficiile lor!
Stafilococul e un grup de bacterii ce poate cauza o multitudine de boli, ca urmare a infectiei de tesuturi diferite ale corpului. Bacteria Stafilococ e mult mai familiar cunoscut sub numele de Staf („personal”). Numele de „stafilococ” vine de la grecescul staphyle, insemnand un ciorchine de struguri, si kokkos, adica fructe de padure, si asa arata Bacteria Stafilococ la microscop, ca un ciorchine de struguri sau ca niste fructe de padure mici si rotunde. (Din punct de vedere tehnic, acea sunt gram-pozitive, facultativ anaerobe).
30 de tipuri diferite de stafilococi pot infecta oamenii, dar cele mai multe infectii sunt cauzate de bacteria Stafilococ Aureus. Stafilococii pot fi gasiti in mod normal, in nas si pe piele (si mai putin frecvent in alte locatii) la 20% -30% dintre adultii sanatosi. In majoritatea cazurilor, bacteriile nu cauzeaza boala. Cu toate acea, deteriorarea pielii sau alte leziuni pot permite bacteriilor de a depasi mecanismele naturale de protectie a organismului, ceea ce duce la infectii.
Cine riscă să fie expus la infecțiile cu stafilococ
Oricine poate dezvolta o infectie Staf, cu toate ca anumite grupuri de persoane prezinta un risc mai mare – nou-nascutii, femeile ce alapteaza, persoanele cu afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat, cancer, boli vasculare, si boli pulmonare. Utilizatorilor de droguri injectabile, cei cu leziuni ale pielii sau tulburari, catetere intravenoase, incizii chirurgicale, precum si cei cu un sistem imunitar slabit, toti au un risc crescut de aparitie a infectiilor Staph.
Care sunt semnele și simptomele unei infecții Staf
Bacteria Stafilococ e o boala a pielii, de obicei rezultata in urma unei colectii de puroi, cunoscut ca un abces, buba, sau furuncul. Zona afectata poate fi de culoare rosie, umflata, si dureroasa.
Propuneri pentru o viață mai bună!
Ce tipuri de boli sunt provocate de Stafilococ
Infectii ale pielii (vezi mai sus) sunt cele mai frecvente tipuri de boli produse de Stafilococ. Infectii ale pielii cu stafilococ pot progresa la impetigo (o uscare a pielii) sau celulita (inflamatie a tesutului conjunctiv de sub piele. Aceasta duce la inflamatie si roseata din zona). In cazuri rare, o complicatie grava cunoscuta sub numele de sindrom de piele pasteurizata (a se vedea mai jos) se poate dezvolta.
La femeile ce alapteaza, bacteria stafilococ poate duce la mastita (inflamatie a sanilor) sau la abcese ale sanului. Abcesele stafilococice mamare pot elibera bacteriile in laptele mamei.
Infecțiile grave
Cand bacteriile intra in fluxul sanguin si se raspandesc la alte organe, o serie de infectii grave pot aparea. Pneumoniile stafilococice afecteaza in principal persoanele cu boli pulmonare subiacente si poate duce la formarea de abces in plamani. Infectii ale valvelor inimii (endocardita), pot duce la insuficienta cardiaca. Raspandirea stafilococilor la oase poate duce la inflamarea severa a oaselor cunoscuta sub numele de osteomielita. Bacteria Stafilococ sepsis (infectie pe scara larga din sange) e o cauza principala de soc si al colapsului circulator. Ea conduce la moarte persoanele cu arsuri grave asupra unor zone mari ale corpului.
Boala intestinelor
Intoxicatia stafilococica alimentara e o boala a intestinelor ce provoaca greata, varsaturi, diaree, si deshidratare. Aceasta e cauzata de consumul de alimente contaminate cu toxine produse de Bacteria Stafilococ aureus. Simptomele se dezvolta de obicei intre 1 – 6 ore dupa consumul de alimente contaminate. Boala, de obicei dureaza de la 1 – 3 zile si se rezolva de la sine. Pacientii cu aceasta boala nu sunt contagiosi, deoarece toxinele nu sunt transmisibile.
Sindromul socului toxic e o boala cauzata de toxinele secretate de Bacteria Stafilococ aureus. Este o bacterie ce creste tot mai mare unde e putin sau deloc oxigen. Sindromul socului toxic se caracterizeaza prin aparitia brusca a febrei ridicate, varsaturi, diaree, dureri musculare si, urmate de tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala). Acestea pot duce la soc si deces. Ar putea fi o eruptie asemanatoare arsurilor solare, cu descuamarea pielii. Sindromul socului toxic a fost initial descris si inca apare in special la femeile ce au utilizat tampoane la menstruatie.
Cum sunt infecțiile stafilococice tratate
Infectiile minore ale pielii sunt de obicei tratate cu antibiotic cum ar fi un triplu amestec de antibiotice ce nu necesita prescriptie medicala. In unele cazuri, antibioticele orale pot fi luate pt. infectii cutanate dar nu mai mult de 7 zile.
AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie
Utilizarea substanţelor ce produc dependență a devenit un instrument obișnuit pentru cei care au drept scop controlul minţii omului ignorant sau neavizat. Psihiatria este una dintre cele mai puternice arme în acest sens, dat fiind faptul că ea îi cataloghează pe oameni în funcţie de anumite comportamente şi afecţiuni. S-a ajuns până acolo, încât se consideră că aproape toţi oamenii suferă de tulburări mentale, iar dintre aceştia, mai ales, cei care pun la îndoială deciziile și acțiunile autorităţilor. Celor care lucrează în armată le-au fost administrate anumite medicamente periculoase, iar acest fapt s-a soldat cu creșterea numărului de cazuri de sinucidere. Din nefericire, în America la peste 25% dintre copii li se administrează neuroleptice care le afectează sistemul nervos. Motivul pentru care li s-au prescris aceste medicamente este acela că ei ar suferi de diverse tulburări psihice, cele mai multe dintre ele inventate.
Ținta: oamenii sănătoși!
În anii ʼ80, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, fiind în pragul pensionării, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, „să vândă la toată lumea“, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Micile depresii, fenomene pasagere obișnuite ale vieţii, au devenit pentru acești indivizi ahtiați după câștiguri tulburări mentale grave, slăbiciuni sau stări proaste. Prin propaganda trusturilor farmaceutice, ele sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali şi sănătoşi ajung să devină, după baremele lor, bolnavi peste noapte.
Exploatând temerile oamenilor
Într-o carte publicată în anul 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients (Negoțul cu boala. Cum ne transformă companiile farmaceutice în pacienți), Alain Cassels (cercetător în domeniul medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în domeniul sănătății) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing, care sunt în cel mai bun caz cinice atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie modul în care, prin campanii de promovare abil concertate, industria farmaceutică mondială, având o cifră de vânzări de circa 500 de miliarde de dolari anual, exploatează în mod perfid temerile cele mai profunde ale oamenilor, cum ar fi cele legate de slăbirea fizică, de boală, de moarte etc.
Comerțul cu boala
Cu cât locuitorii, mai ales cei din ţările dezvoltate, se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei care se preocupă de sănătatea lor, în oameni panicaţi. Problemele minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială“, iar tensiunea generată de sindromul premenstrual devine „tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine o patologie în sine. Centrul acestui tip de comerţ cu boala se află în Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar consumă 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei în ceea ce priveşte sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani din cauza faptului că preţurile la medicamente au crescut în mod dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai multe medicamente.
Bolile inventate de Big Pharma
Americanul Vince Parry este un specialist în acest tip de marketing. Într-un articol intitulat în mod uluitor The Art of Branding a Condition (Arta de a inventa bolile) ce a fost publicat în revista Medical Marketing & Media, Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea“ tulburărilor medicale: reevaluarea stării de sănătate; redefinirea unor boli cunoscute de mult şi redenumirea lor; crearea unor disfuncţii imaginare (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Crearea de piețe noi pentru boli noi
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc bolile pentru a crea piața de desfacere pentru produsele precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi experți în marketing precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre definirea stării de boală şi a celei de sănătate“. Ceea ce primează în acest caz este modul nou, inedit în care se realizează prezentarea afecțiunilor în fața potenţialilor clienţi. Un raport al Business Insights, destinat directorilor de companii multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea pieţe noi pentru boli noi“ se traduce în cifre de vânzări de miliarde de dolari.
Modificarea percepției
Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a modifica modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi“ că „problemele care până acum au fost acceptate ca uşoare disconforturi“ necesită în prezent „intervenţia medicului“. Acelaşi raport se încheie cu o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice, însă cumplită pentru omul obișnuit:
„Anii care vor urma vor fi martorii născocirii bolilor de către concernele farmaceutice“.
Tratând…nimicul
Nu a durat mult și „profeția“ s-a împlinit. În anul 2014, profesorul Philippe Even declara pentru televiziunea franceză France 4:
„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există: de exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu rezolvă nimic“.
Nu i-au iertat pentru dezvăluirile lor!
Profesorii Philippe Even şi Bernard Debré au publicat în anul 2012 Ghidul celor 4.000 de medicamente utile, inutile sau periculoase. Pe fondul scandalului-monstru iscat de medicamentul pentru slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2.000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta dezvăluirile şi încălcarea legii nescrise a tăcerii, astfel că lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an de zile.
Care este diferența între omul sănătos și cel bolnav?
În acest context este dificil să se mai facă diferenţa dintre omul sănătos şi cel bolnav. Totuşi este evident faptul că, pe măsură ce aria de definire a unei patologii creşte, ea va atinge mai mulţi oameni sănătoși și, bineînțeles, vor creşte vânzările de medicamente.
„În cele mai multe dintre cazuri“, afirmă Cassels şi Moynihan, „experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire, n.n.) sunt în acelaşi timp plătiți de industria farmaceutică. Iar această industrie prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările.“
Potrivit acestor experţi, 90% din bărbaţii americani suferă de o tulburare numită… hipertensiune arterială, aproape jumătate dintre femeile americane suferă de disfuncţia denumită FSD (disfuncţie sexuală feminină), iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului, chipurile, ridicat al colesterolului. Bineînţeles, este susţinută ideea că toate aceste tulburări pot fi vindecate doar cu medicamente. Metodele de prevenţie și efectele secundare sunt, așa cum era de așteptat din partea industriei farmaceutice avide de câștiguri, trecute cu vederea.
Experți ai minciunii
Medicul generalist Des Spence afirmă într-un interviu luat de British Medical Journal în iulie 2008 că a fost contactat pentru a participa la o specializare în urma căreia trebuia să devină un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei farmaceutice. Conducerea universității la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:
„Căutăm lideri de opinie (…) a căror activitate va consta în influenţarea gestionării şi terapiei viitoare a disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă“.
Firmele producătoare de medicamente, care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament, racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte. Astfel, aceşti aşa-zişi slujitori ai lui Hipocrate nu au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, al notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.
Acest seminar îți va schimba viața!
Femei – vi se pregătește ceva!
Dar
„partea cea mai neplăcută în toată această poveste“, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. […] Patronii industriei farmaceutice plănuiesc să transforme această disfuncţie scornită într-o boală gravă. Iar pentru aceasta, este important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales experţi medicali deghizați în somități, care să legitimeze totul. «Experţii» estimează că 40% din femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori această «problemă» este prezentată ca fiind un efect secundar al luptei feministe, când, de fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Prin dezinformarea pe care o realizează cu consecvență, marile concerne farmaceutice otrăvesc viaţa oamenilor; momentele voastre de slăbiciune, tristeţea, calviţia, libido-ul în scădere etc. sunt considerate în mod automat simptome de boală“, conchide medicul din Glasgow.
Manipularea
În cartea best-seller Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în Statele Unite şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică modul în care industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca oamenii perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi. Tot aici se explică şi de ce femeile la menopauză au fost terorizate în ultimele două decenii de pericolul îmbolnăvirii de osteoporoză pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile. Apoi, autorul prezintă tehnicile de manipulare a opiniei publice care sunt realizate cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Schimbarea definiției bolii
„Între anii 1984 şi 1987, tratatul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este cartea de căpătâi a psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale“,
scrie Jean-Claude St-Onge în articolul Reversul pilulei, publicat în revista Ecosocietes, în anul 2004.
„Pentru a introduce aceste noi boli, așa-zișii specialiști au schimbat însăși definiţia bolii. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, subliniază St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament.“
Iată câteva exemple de „boli noi“: timiditatea este „reciclată“ sub numele de „anxietate socială“, naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic“, omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală“, până şi stresul de la loterie este definit ca fiind un „traumatism al biletului necâştigător“.
Plătiți bine…
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea Massachusetts din Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele ce tratează aşa-zisele boli noi introduse în mod gratuit.
Despre antidepresive
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între anii 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise cu „generozitate“. Motivele pentru care medicii o fac totuşi sunt următoarele:
Ce vrea OMS?
În anul 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Organizația Mondială a Morții, n.b.) a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să le permită medicilor generaliști să pună un diagnostic, chiar și în cazul tulburărilor psiho-emoționale, într-un timp scurt, pornind de la simptomatologia clinică. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la creșterea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive. Al doilea motiv constă în faptul că societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor li se datorează, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Femeile – mari consumatoare de pastile
Propagandiștii de serviciu ai concernelor (lobby-ştii) au lansat chiar ideea că 60-70% din sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit profesorului Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile concernelor farmaceutice de a ne face viața un continuu periplu între diverse tratamente medicale. Până acum trei decenii, ele mergeau la medic doar atunci când erau însărcinate, în vreme ce astăzi merg la consult în chestiuni de contracepţie şi de menopauză, precum și pentru toate nimicurile. De altfel, se vorbeşte deja şi despre…peri-menopauză (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă „afecţiune“ pe care industria farmaceutică încearcă să o impună. Ca urmare, femeile au devenit mari consumatoare de pastile pe perioade tot mai lungi de timp.
Frica de îmbătrânire
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş în direcția „medicalizării“ vieţii femeii. Cu toate că 75% din femei nu manifestă niciun simptom deranjant atunci când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experții lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele, deși știu că acestea nu folosesc la nimic, dar produc efecte secundare nefaste: dureri de cap, grețuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc.
Disfuncția sexuală la femei
Osteoporoza, procesul prin care densitatea osoasă scade odată cu vârsta, a devenit o ţintă de marketing în cazul femeilor de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al industriei farmaceutice este deja disfuncţia sexuală la femei (DSF), despre care se afirmă în mod viclean că ar suferi 40% din femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani.
Născocitorii de cifre…
Dar cine a născocit această cifră? Jean-Claude St-Onge spunea în această direcție că un studiu realizat în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu „da“ sau „nu“ la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu „da“ fie şi numai la una dintre întrebări, ele erau imediat diagnosticate ca suferind de DSF. Printre așa-zisele bolnave se numărau cele care au avut un libido scăzut mai mult de două luni pe an, care au avut stări de anxietate în raport cu actul amoros sau care au avut probleme de lubrifiere (Journal of the American Medical Association, 1991).
Strategia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru propagarea convingerii în existența bolilor fictive este frica. Pentru a vinde hormonul de substituţie femeilor aflate la menopauză, s-a mizat pe frica lor de o iminentă criză cardiacă. Pentru a le inocula părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament serios şi îndelungat, s-a mizat pe teama acestora de riscul apariției unor tendinţe sinucigaşe la tineri. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama oamenilor de moartea prematură. Toate acestea se petrec în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate în mod obsesiv în reclamele televizate produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja despre „farmacoterapia fricii“.
O boală pentru fiecare medicament!
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate, mai mult ca niciodată, vor să găsească o boală pentru fiecare medicament pe care-l fabrică“,
constată cu ironie medicul Martin Winkler în postfaţa lucrării lui Jorg Blech, Născocitorii de boli. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat gradat indicii normali ai anumitor parametri fiziologici (colesterol, tensiune arterială etc.) . Au crescut astfel, în mod artificial, numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi.“„Căci“, conchide Winkler, „a-i face pe oamenii perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se trateze chiar dacă nu au propriu-zis o boală le asigură fabricanţilor o veritabilă rentă viageră.“
Să facem…haz de necaz!
Următoarea anecdotă reflectă pe deplin adevărul ce se ascunde în spatele comerțului cu medicamente.
Doi prieteni mergeau pe o stradă. Unul dintre ei intră într-o farmacie să cumpere medicamente. După câteva minute, el iese afară și aruncă medicamentele direct în canal. Celălalt îl întreabă, consternat:
– De ce ai aruncat medicamentele ?
– Am fost la doctor, la un consult. Mi-a dat o rețetă. L-am plătit, că trebuie să trăiască și el. Am intrat la farmacie, am plătit medicamentele, că trebuie să trăiască și farmacistul…
– Și atunci… de ce le-ai aruncat ?
– Pai, după ce am citit contraindicațiile din prospect, am decis că trebuie să trăiesc și eu…
Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.
Conține 5 g de L-arginină per porție!
Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.
Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată. Însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.
Ajută la menținerea sănătății prostatei!
„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.
Poate favoriza libidoul, vitalitatea și energia.
Tipuri de cancer de prostată
Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.
„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.
Susține buna funcționare a aparatului uro-genital.
Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale
Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.
„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.
Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”
Imunostimulator natural!
Analiza care determină diagnosticul cert
Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA mai apare un element! Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.
„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.
După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.
Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare. Folosind acest site, sunteți de acord cu politica de cookies.AcceptView Policy
