Peste 80% din populaţia planetei suferă de diverse afecţiuni determinate de paraziţi, conform celor mai recente statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Toxinele eliminate de paraziţii intestinali pot duce la perturbarea sistemului imunitar, la boli metabolice şi cronice.
Pentru starea ta de bine!
Cum acționează?
Paraziţii intestinali sunt specii vii, care trăiesc în interiorul unui organism viu, cunoscut ca gazdă. Astfel de paraziţi se hrănesc cu substanţele nutritive ale gazdei, din alimentele consumate, cât şi cu mucoasa zonei unde se stabilesc. Deşi aceştia se pot stabili oriunde în organism, mediul ideal pentru dezvoltarea şi multiplicarea lor este intestinul. Paraziţii pătrund în interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin mâncare, eliberând toxine în sânge şi reducând, astfel, rezistenţa organismului în lupta cu afecţiunile, agravându-le, de asemenea, pe cele deja existente.
Cauze
Paraziţii intestinali (helminţii şi protozoarele) pot fi rezultatul consumului de alimente şi apă contaminate, ca de altfel, consumului de carne crudă sau insuficient preparată. Igiena corporală precară, îndeosebi, spălarea necorespunzătoare a mâinilor, poate constitui o cauză a prezenţei paraziţilor intestinali. Condiţiile mizere de viaţă, călătoriile frecvente în ţările slab dezvoltate (condiţii sanitare precare), contactul direct cu o persoană care are deja paraziţi intestinali, un sistem imunitar slăbit, infecţia cu HIV sau SIDA, precum şi vârsta (copiii şi vârstnicii sunt predispuşi), pot reprezenta factori pentru dezvoltarea paraziţilor intestinali.
Semne şi simptome
Manifestările tipice care semnalează prezenţa în organism a paraziţilor intestinali constau în:
stare generală de rău,
pierdere în greutate,
diaree,
stare de greaţă
permanentă senzaţie de foame.
Alte simptome mai grave care indică prezenţa acestor intruşi nocivi în organism sunt
dureri de cap,
iritabilitate,
ameţeli,
insomnii
tulburări mentale.
Cele mai eficiente metode de combatere şi eliminare a paraziţilor sunt cele populare, potrivit specialiştilor în boli interne.
Stomacul are legatura cu receptia si digerarea emotiilor Aceasta functie solicita o atitudine de deschidere, acceptare si devotament,daca cineva si-a interzis capacitatea pentru a simti în viata sa constienta.
Stomacul are legatura cu receptia si digerarea emotiilor. Aceasta functie solicita o atitudine de deschidere, acceptare si devotament. Daca cineva si-a interzis capacitatea pentru a simti în viata sa constienta, stomacul va trebui sa elibereze emotiile.
In ideea de a va deschide catre sentimente si impresii, idei si opinii si sa le integrati în mod constient este nevoie de mai multa încredere în sine. Datorita lipsei de încredere aveti dificultati în acceptarea sentimentelor, în special, ale furiei si agresivitatii si, de asemenea, va este greu sa faceti fata conflictelor. În schimb, preferati sa înghititi lucrurile si sa le lasati pe ele sa va manânce.
Deschideti-va spre tot ceea ce viata v-a adus si continua sa va ofere. Odata ce ati început sa întelegeti ca exista un sens în spatele a tot ceea ce se întâmpla (si veti fi capabili sa întelegeti numai daca veti fi deschisi si receptivi) nu veti mai simti lucrurile atât de apasatoare in stomacul vostru. Veti învata, de asemenea, sa va întoarceti spre viata, cu toate impresiile si experientele si veti fi capabili sa va acceptati sentimentele si sa le exprimati liber.
Lipsa apetitului
Lipsa apetitului este un indiciu ca va este teama de noi impresii si ca refuzati sa acceptati procesul digestiei care se manifesta odata cu acestea. Este cât se poate de evident ca ceva va strica apetitul. Lumea este plina de noi si interesante impresii, si daca le întoarceti spatele veti trai numai pe jumatate. Încercati sa cresteti fluxul interior pentru a primi impresii si apetitul se va dezvolta de la sine.
Ulcerul gastric
Ulcerul gastric îl gasim la o persoana care nu poate sa-si exteriorizeze sentimentele si agresivitatea, iar acestea se întorc înspre ea însasi. Este un fel de autodistrugere pentru stomac, care începe sa se digere pe el însusi. Acceptati-va sentimentele si nu mai evitati conflictele. Deschideti-va spre impresiile din afara si în mod constient digerati-le si acceptati-va, totodata, si agresiunea. Admiteti ca sunteti dornic de protectia din copilarie cum ar fi dorinta de a fi iubit si de a se avea grija de voi.
Arsuri gastrice
Daca va înghititi furia iar si iar, sucul gastric va deveni foarte acid într-o încercare inconstienta de a va exterioriza sentimentele, ceea ce va duce la senzatia de arsura. În acelasi timp aceasta creeaza o presiune care previne cantitatea viitoarei mese. Înghitirea hranei va deranjeaza. Realizati ca exista un sens pentru orice în viata, incluzând modul în care reactionati. Întelegerea acesteia va va da în viitor, un sentiment de încredere si securitate, care va va fi de ajutor în a va exprima nevoile si furia (daca mai este acolo) mult mai liber.
Greata (si vomitatul)
Greata indica totdeauna respingerea a ceva ce am gasit ca este prea greu de digerat nu numai în sensul fizic al cuvântului. Daca mâncam prea multe alimente sau avem multe idei, nu vom fi în stare sa le digeram suficient, iar voma ne previne ca ne încarcam prea tare.Greata si vomitatul în timpul sarcinii, în general, înseamna lipsa dorintei de a recepta sperma la conceptia copilului, dar mai poate însemna respingerea propriei feminitati, sau chiar a copilului însusi.
Oricare ar fi cazul fiti un pic mai constienti de ce anume înghititi si fiti sigur ca este digerabil. Daca sunteti incapabili sa schimbati situatia în care va aflati, deschideti-va mai mult si veti fi capabili sa receptionati mai mult. Multumiti corpului dumneavoastra pentru ceea ce va spune.
Aloe vera este cea mai faimoasă soluție naturală pentru problemele digestive!
Tractul intestinal
Generarea de gaze
Aceste simptome sunt adesea datorate faptului ca nu puteti sau nu vreti sa înghititi ceva. În acelasi timp, exista o lipsa de dorinta de a admite aceasta si de asemenea, prin înghitirea aerului, simulati actul real al înghitirii. O alta cauza poate fi faptul ca ati înghitit prea multe lucruri pe care nu le-ati agreat, nu v-ati împacat si acum sunteti pe punctul de a exploda. Trebuie sa fiti mai selectiv si sa intrati în contact numai cu ceea ce doriti si ceea ce puteti digera corespunzator. Acceptati-va asa cum sunteti, incluzând orice limite puteti avea si învatati sa spuneti “nu”. Veti fi capabil sa va relaxati din nou si fluxul vietii va trece prin voi mult mai usor.
Apendicitele
Ca proces inflamator, apendicitele indica faptul ca exista o urgenta, o problema acuta care blocheaza fluxul vietii, în mod frecvent asociata cu o frica de viata. Opriti întoarcerea în trecutul vostru si viata îsi va relua cursul.
Spasmele intestinale
Crampele si colicile indica frecvent o tensiune care se refera la cum o persoana îsi gireaza fazele dezvoltarii sale. Trebuie sa învatati sa lasati deoparte acele lucruri care nu mai sunt valide pentru dezvoltarea voastra. Tensiunea va slabi ea însasi sau nici macar nu va fi nevoie sa interveniti. Lasati-o sa treaca , Fiti deschisi pentru nou, permiteti vietii sa va învaluie.
Colita ulceroasa
Probabil ca ati avut parinti foarte meticulosi si stricti. Ati avut parte de experiente de reprimare si umilire, cu rezultatul ca va este teama de a va arata propria personalitate si adesea jucati un rol doar ca sa faceti placere altora. Asa cum aveti o excesiva si puternicadorinta de afectiune, va atasati prea puternic de altii în loc sa traiti propria viata. Fiti voi însiva! Puteti sa va acceptati si sa va iubiti, va veti elibera de dependenta de altii si veti ajunge sa realizati ca viata este placuta.
Diareea (cazurile acute sau cronice)
Frica este în mod uzual implicata în cazurile de diaree. În anumite cazuri reprezinta o usurare a ceva pe care, în loc sa îl acceptam si sa îl digeram îl tot caram cu noi. Toate experientele si impresiile au ceva frumos si sunt folositoare pentru voi. Deschideti-va fara teama si permiteti-le sa ramâna înauntrul vostru.
Hemoroizi
Aceste simptome arata ca înfruntati probleme pe care trebuie sa le lasati deoparte, ca ceva va oprima, ceva pe care nu puteti sau nu vreti sa îl eliberati. Încercati sa priviti constient indiferent ce este lucrul care va sperie si faceti-o fara frica. Nu reluati pas cu pas provocarea, lasati-o sa treaca fara sa va condamnati. Atâta timp cât puteti accepta provocarea pe care o aveti, veti simti lumina si o inima deschisa si capabila sa traiasca aici si acum fara nevoia de hemoroizi.
Probleme digestive (în general / intestinul subtire)
Intestinul subtire analizeaza si evalueaza mâncarea pe care o mâncam si este, de aceea, un simbol al analizei si digestiei impresiilor si criticilor. Frica fundamentala este, de asemenea, tipica pentru probleme de acest fel, în special frica de a nu fi capabil de a primi îndeajuns. Probabil ca simtiti o lipsa a securitatii voastre si aveti multe de criticat.
Daca reusiti sa adoptati o atitudine mai deschisa veti fi capabili sa va confruntati mult mai usor cu toate impresiile noi, fara sa suferiti din punct de vedere fizic. Învatati sa nu luati în serios probleme minore si devotati-va jocului vietii cu mai mult entuziasm.
Constipatia (intestinul gros)
Constipatia este o manifestare frapanta a unei probleme psihologice la nivelul fizicului.
Adeseori are legatura cu lacomia si zgârcenia si asteptati sa manipulati lucruri, în special lucruri materiale. Aveti probabil, dificultati în a lasa sa treaca vechile idei, precum si adevarul de a lasa problemele represive sa iasa la suprafata.
Sunteti constipat atât mental cât si fizic si nu puteti lasa anumite lucruri în trecut, asa cum situatia dumneavoastra o arata. Lasati la o parte trecutul si frica voastra si opriti-va în a reprima lucruri pe care le gasiti inconfortabile sa va confruntati cu ele. Permiteti fluxului vietii sa treaca prin voi cu generozitate si veti gasi siguranta pe care o cautati.
Ulcerul duodenal
Directionarea agresivitatii împotriva voastra iar si iar va spori tensiunea, frica, anxietatea si presiunea care vor începe sa va manânce. Care este cea mai buna cale de a stapâni, o agresiune? Sa o exteriorizati, ceea ce trebuie facut numai daca altii nu sunt raniti în acest proces, sau doar sa o constientizati si sa o trimiteti în lumina. Dupa un timp agresiunea dumneavoastra va arde de la sine, iar durerile fizice vor începe sa dispara.
Ia o vacanță binemeritată cu familia de produse Forever –
din Vital5
Diabetul
La baza acestor îmbolnaviri sta în mod frecvent o dorinta de dragoste, si în acelasi timp, o inabilitatea de a se lasa iubit. Va lipseste dulceata vietii si tânjiti dupa dragostea pe care sunteti incapabili sa o oferiti. Lasati sa treaca trecutul si acceptati ca distractia, jocurile si dragostea si afectiunea sunt baza fundamentala a vietii.
Ficatul (în general)
Cele mai importante functii ale ficatului sunt metabolizarea (a carbohidratilor si proteinelor) si dezintoxicarea. Totodata, el analizeaza ceea ce este benefic pentru corp si ceea ce nu este benefic. Astfel, din punct de vedere psihologic si al nivelului spiritual ficatul are legatura cu evaluarea si judecata, la fel si cu masura, proportia si excesul. Ficatul converteste hrana animala si proteinele vegetale în proteine umane, unde substantele ramân aceleasi.
Astfel, acest organ creeaza forme adecvate în afara slabirii, si este, de aceea, un simbol al domeniului de maxima evolutie si dezvoltare. În timpul procesului aminoacizii care reprezinta substanta de baza, ramân nealterati cu toate ca structura si forma de manifestare sunt schimbate. În acelasi fel multiple forme de viata sunt numai manifestari ale acesteia. Ficatul este o expresie a vietii si este asociat cu religia, recunoasterea sursei vietii (potrivit lui Dethlefsen).
Daca aveti probleme cu ficatul ar trebui sa va întrebati unde faceti excese în zona vietii dumneavoastra si ce nu este bun, daca nu va otraveste. Aveti standarde de a judeca cu masura sau sunteti nestiutori în privinta multor lucruri si va plângeti din cauza lor? Sunt idealurile voastre prea înalte? Ce spuneti despre relatiile cu Sinele? Adevarul este simplitate, asa ca debarasati-va de tot ceea ce este prea mult pentru voi si regasiti libertatea, întelegerea dragostea si încrederea care sunt în voi.
Icterul
Exagerati lucrurile sunteti foarte fixisti si aveti puternice opinii colorate. Deveniti mult mai toleranti îndreptati-va spre afara si oferiti dragostea si simpatia voastra tuturor persoanelor. Icterul încearca sa va spuna ca sa renuntati la atitudinea unilaterala.
Hepatita
Hepatita este un indiciu al unui conflict acut. Întrebati-va unde aveti lipsa în obiective si de unde furia, teama si resentimentele care au rasarit în voi. Indiferent care ar fi raspunsul, ele va forteaza acum sa va odihniti si va impun restrictii. Folositi acest timp bine si îndepartati totul, inclusiv criticismul, furia si vechile idei. Aceasta este schimbarea pentru un nou început.
Ciroza ficatului
Daca ati citit interpretarile la problemele ficatului descrise mai înainte veti fi capabil sa recunoasteti care sunt cauzele si conditiile legate de îmbolnavire. În acest caz, iata, problemele respective au escaladat si au ajuns la un nou stagiu. În aparenta nu vreti sa învatati din simptomele anterioare si nu trageti consecintele necesare. Nimic nu s-a schimbat în sine, în viata voastra, în privinta opiniilor care va privesc. Corpul vostru va cheama, poate pentru ultima data, sa va schimbati.
Candida este una dintre cele mai obișnuite infecții gastrointestinale. Ea apare în urma proliferării în exces a unei ciuperci asemănătoare cu un ferment, numită Candida albicans. Denumirea înseamnă “inocent și alb”, sugerând ceva delicat și pur.
Această infecție poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Dar este mai frecvent întâlnită la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau la cele care iau anumite medicamente, cum ar fi antibioticele. Candida albicans se găsește în mod normal în organismul nostru, în special în gură, intestinul subțire și în zona genitală, fără a cauza probleme.
Dezechilibrele și factorii favorizanți
Cu toate acestea, atunci când există un dezechilibru în organism, cum ar fi o scădere a bacteriilor bune, o creștere excesivă a ciupercii Candida poate apărea. Acest dezechilibru poate fi cauzat de diverse factori, precum consumul excesiv de zahăr, o alimentație nesănătoasă, un nivel ridicat de stres, lipsa somnului sau administrarea prelungită de medicamente.
Simptomele unei infecții cu Candida pot varia de la persoană la persoană. Ele pot include senzație de arsură sau mâncărime în zona genitală, erupții cutanate, oboseală excesivă, tulburări digestive, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare.
Importanța unui diagnostic corect
Este important să se consulte un medic pentru a obține un diagnostic precis și a primi tratamentul adecvat. Tratamentul poate include administrarea de antifungice, modificarea dietei pentru a reduce consumul de zahăr și carbohidrați și adoptarea unui stil de viață sănătos, care să includă odihnă adecvată, gestionarea stresului și evitarea factorilor care pot favoriza creșterea excesivă a Ciupercii Candida.
În concluzie, infecția cu Candida albicans poate fi supărătoare, dar poate fi tratată cu succes cu ajutorul medicului și prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Este important să se acorde atenție organismului nostru și să se ia măsuri pentru a menține un echilibru adecvat al florei intestinale.
Simptomele candidozei
În realitate însă, Candida albicans este o specie de fungi care se înmulţeşte, migrează şi eliberează toxine, chinuindu-ne cu nenumărate simptome neplăcute, cum ar fi problemele intestinale, alergiile, disfuncţiile hormonale, afecţiunile cutanate, durerile articulare şi musculare, aftele, tulburările emoţionale etc., dintre care multe sunt asociate cu alte boli şi sunt adesea diagnosticate greşit.
Persoanele infectate cu acest microb văd adesea Candida ca pe un duşman împotriva căruia trebuie să poarte un război lung şi hotărât, însă singura cale sigură spre victorie este să îi înţelegem tacticile şi să pornim împotriva sa o ofensivă cu toate armele (mai ales cele naturiste).
Pericolele din mediul în care trăim
De cele mai multe ori, tocmai noi suntem cei care creăm singuri această situaţie extrem de supărătoare. Mâncăm mult zahăr, care încurajează fermentarea, luăm multe antibiotice după ureche (care reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii), care reduc numărul bacteriilor prietenoase şi creează mai mult spaţiu în intestine pentru microbii patogeni, mergem la sală şi ne injectăm fel şi fel de medicamente steroidiene şi luăm tot felul de tratamente hormonale care ne slăbesc sistemul imunitar, astfel încât acesta nu mai are puterea să lupte cu agenţii patogeni şi, încă din fragedă pruncie, suntem expuşi unui dezechilibru major al florei intestinale, tocmai din cauza prafurilor care se transformă instant în lapte şi care ne perturbă activitatea normală din intestine.
Altfel spus, Candida nu poartă întreaga vină, având în vedere că noi, oamenii, creăm factorii favorizanţi.
Pentru echilibrul tău, folosește doar produse naturale!
Câteva din cele mai faimoase suplimente naturale și beneficiile lor!
Sa nu pierdem niciodata din vedere vitaminele absolut naturale pe care fructele si legumele ni le pun la dispozitie. Vitaminele sunt substante organice indispensabile vietii si este necesar sa le aducem in alimentatia zilnica in cantitate suficienta.
Vitaminele sunt sintetizate, in principal, de catre organismele vegetale si de catre microrganisme. Și numai in foarte mica masura de catre unele specii de animale. Alaturi de enzime si de hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici. Ele contribuie decisiv la reglarea si stimularea proceselor metabolice.
Vitaminele esențiale
Intr-adevar, corpul nostru nu le fabrica, cu exceptia vitaminei D, care este sintetizata de piele sub actiunea radiatiilor solare. Vitaminele nu sunt sursa vietii insesi, ele sunt indispensabile in majoritatea reactiilor biochimice care permit mentinerea vietii celulare. Vitaminele servesc transformarii alimentelor in energie.
Astfel, fiecare tesut are in mod specific nevoie de anumite vitamine. De exemplu,
ochii au nevoie de vitaminele A si B;
pielea – de vitaminele A,B,C si E;
globulele rosii – de vitaminele B si E;
mucoasele – de vitaminele B si E;
ficatul – de vitaminele K si B;
creierul si inima – de vitaminele B si F;
oasele – de vitamina D;
globulele albe – de vitaminele B si C etc.
Relația cu ceilalți nutrienți
Numeroase studii stiintifice dovedesc ca, cu cat absorbtia de proteine, de zaharuri si de grasimi este mai mare, cu atat este mai necesara marirea aportului de vitamine naturale. Deficitul vitaminic se traduce prin oboseala, dureri musculare, iritabilitate, insomnie, tulburari de crestere si risc crescut de infectii.
Intre altele, poluarea, consumul de excitante (cafea, alcool, tutun, droguri) si stresul sunt principalele cauze ale pierderii de energie si de vitamine (in special A, B, C, E, F si coenzima Q10). Starile de deficienta vitaminica reprezinta in prezent o problema.
Nu poate exista viață fără vitamine!
Intr-adevar, cu toate ca omul se poate dispensa de zahar si de anumite grasimi, el nu poate trai fara un aport suficient de vitamine. De aceea, alimentatia trebuie sa furnizeze necesarul.
Noi consumam adeseori alimente bogate in calorii, dar dezechilibrate din punct de vedere calitativ. Este vorba despre painea alba, zaharul rafinat, cerealele glutate (care contin gluten), grasimile animale. Aceasta alimentatie saraca in vitamine este cauza perturbarilor metabolice. La originea multor tulburari de sanatate se afla excesul alimentar de zahar, de grasimi, de alcool, care determina carente vitaminice.
Exces de „deșeuri”, carență de elemente vitale!
Excesul de calorii din alimentatia omului modern nu face decat sa blocheze metabolismul celular; in acelasi timp, alimentatia moderna nu reuseste sa asigure vitaminele si elementele minerale necesare organismului, iar lipsa vitaminelor perturba regenerarea celulara. Astfel, paradoxal, desi se consuma o hrana bogata caloric, apare de fapt o stare de subnutritie alimentara, un exces de deseuri si o carenta de elemente vitale!
Ce fac celulele normale?
Celulele normale au capacitatea de a elimina deseurile (toxinele) rezultate din metabolism, iar organismul are mecanisme specializate de detoxifiere. Carentele vitaminice afecteaza capacitatea de detoxifiere a organismului, determinand acumularea de deseuri. Numeroase anchete alimentare au demonstrat faptul ca alimentatia obisnuita din tarile industrializate este foarte saraca in vitamine (vezi studiul SUVIMAX realizat in Franta, prezentat in capitolul Mentinerea tineretii si asigurarea longevitatii cu ajutorul antioxidantilor naturali). Aceste carente sunt in acelasi timp, legate de o insuficienta igiena alimentara, de un exces de rafinare a alimentelor de baza si de utilizarea anumitor mijloace de conservare sau de fierbere care nu respecta integritatea vitaminelor. Este cazul sa ne facem o imagine clara si completa despre vitamine in ideea de a putea sa alegem alimentele naturale de care avem nevoie pentru a ne simti bine.
Cu adevarat, este necesara o noua viziune asupra vitaminelor!
Vitaminele – sursa vieții
Importanta vitaminelor se explica prin faptul ca ele constituie suportul unui element subtil (energetic si informational) pe care vegetalele il capteaza din aer si care este incorporat prin fotosinteza (sinteza energiei clorofiliene). Radiatiile solare contin o energie subtila care este inmagazinata in moleculele vitaminice. Aceasta energie este cunoscuta sub diverse denumiri; in cele ce urmeaza, noi o vom numi element vital.
Ce face fotosinteza?
Fotosinteza pune in miscare un lant de fabricare a substantelor vegetale, sub efectul radiatiilor solare. Ea incorporeaza acest element vital in pigmenti, categorie de substante din care fac parte si vitaminele. Vitaminele realizeaza uniunea dintre energiile radiatiilor solare vizibile si invizibile si elementele fizice, minerale, de pe pamant.
Putem vorbi despre materia organica naturala, vie, in opozitie cu materia minerala sau cu deseurile fosile (petrol sau alte sedimente). Analogic, trebuie sa stabilim o diferenta intre vitaminele naturale si copia lor sintetica.
Natural vs. artificial
Doar vitaminele produse de natura sunt obtinute prin actiunea directa a energiilor radiatiilor solare. Numai ele au incorporata puterea elementului vital, care sustine intreaga activitate celulara. In plus, pentru ca alimentele sa conserve toata bogatia lor in vitamine si sa fie utile corpului nostru, este necesar sa fie cat mai proaspete posibil si sa nu fie contaminate de poluarea chimica. Un aliment proaspat contine in el si o energie care va actiona la nivel celular. Cu totii am remarcat ca exista o diferenta intre o salata proaspata si una conservata in frigider timp de 3-4 zile.
In natura totul este miscare, iar vitaminele, datorita elementului vital pe care il contin, contribuie la accentuarea „fortei vitale”. Atunci cand le consumam, alimentele trebuie sa fie impregnate de aceasta forta, deoarece aceasta este conditia pentru ca energia produselor naturale sa poata fi in intregime transmisa celulelor noastre.
Rolul vitaminelor în corpul nostru. Inteligența materiei
Vitaminele sunt catalizatori biologici, jucand rol de cofactori sau de activatori ai unor enzime.
Astfel, vitamina B2 este coenzima flavinenzimelor, vitamina B1 este coenzima decarboxilazelor, vitamina B6 – prin fosforilare – formeaza coenzima transaminazelor, vitamina PP formeaza partea activa a coenzimelor NAD+ si NADP+, acidul pantotenic intra in constitutia HSCoA, indispensabila metabolizarii acizilor grasi, biotina formeaza coenzima carboxilazelor, etc… In transformilari si transmetilari, un rol important il au vitaminele folinice, iar inozitolii indeplinesc rolul de activatori ai amilazelor. Vitaminele participa la realizarea unor importante procese metabolice, absolut necesare cresterii si dezvoltarii organismului. Unele vitamine formeaza in celule importante sisteme de oxidoreducere, care intervin in metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si al altor compusi; regleaza potentialul de oxidoreducere din celule, contribuie la transportul hidrogenului pe cale neenzimatica (vitaminele C, E, K, B2 etc.).
Există oare o inteligență a materiei?
Pentru a explica rolul vitaminelor, trebuie sa analizam procesele metabolice. Metabolismul reprezinta totalitatea proceselor biochimice si subtile prin care se genereaza si este utilizata energia necesara mentinerii vietii. Pentru ca procesele de inlocuire a elementelor uzate sa se desfasoare fara probleme, alimentatia trebuie sa garanteze doua aspecte: pe de o parte, un aport suficient de „carburant”, care va fi ars in timpul reactiilor de combustie, eliberand energie (lipidele si glucidele alimentare), si, pe de alta parte, un aport de substante de reconstructie (proteine), care servesc ca baza in fabricarea structurilor corpului si in sinteza de albumina, de anticorpi etc. Exista un lant de reactii succesive, unele care distrug materiile uzate, altele prin care se recombina si reconstruieste materia.
Combustie, distrugere, reconstrucție
Vitaminele sunt cele care creeaza legaturile dintre combustie, distrugere si reconstructia biochimica. Ele reprezinta o parte din energia si din informatia necesare transformarilor care se produc in materia organica a corpului.
Aportul de vitamine trebuie sa fie, deci, proportional cu caloriile ingerate, caci vitaminele, impreuna cu elementele minerale, sunt cele care catalizeaza si favorizeaza aceste reactii de schimb. Miscarea metabolica de reinnoire continua a moleculelor biochimice este posibila datorita vitaminelor care intervin in procesele enzimatice complexe.
Aceasta miscare moleculara de distrugere-reconstructie (catabolism-anabolism) este cea care creeaza energia, iar, la randul ei, respectiva energie se afla la originea acestei miscari.
Gratie vitaminelor, celulele pot sa asimileze, sa conserve si sa utilizeze energia vitala.
Seminar de sănătate-problemele de memorie
Aminele = vitaminele
Primele vitamine descoperite au fost proteinele (aminele). Aceste amine sau vitamine controleaza schimburile de energie vitala. O noua intelegere a schimburilor moleculare inteligente intre celule sugereaza ca vitaminele realizeaza la nivel metabolic rolul pe care si-l asuma hormonii la nivel celular!
Hormonii sunt macromolecule care au rolul de a transmite informatiile de la glandele endocrine. Acestea (glandele endocrine) sunt un fel de orologiu biologic, ele regularizand ciclurile ritmice ale tesuturilor si organelor. in cadrul acestor cicluri apar substante stimulante sau inhibitoare care servesc la armonizarea vietii celulare. De exemplu, prostaglandinele sunt sintetizate in cateva secunde si durata lor de viata nu depaseste cateva minute. Ele sunt derivati ai vitaminelor F. De asemenea, actiunea pe care o exercita vitamina D asupra oaselor, intestinelor si rinichilor, favorizand retinerea calciului, este un exemplu de interventie hormonala rapida.
Vitaminele – „mesagerii” inteligenței universale
Inteligenta universala „dicteaza” materiei organice din organismul uman, prin „vectorii” vitaminici!
Vitaminele pot fi considerate vectorii unei inteligente. Ele aduc informatii la scara celulara. Toate aceste informatii stimuleaza viata celulara la nivel material, transmitandu-i o miscare, un ritm, o frecventa vibratorie, care face posibila viata.
Vitaminele sunt „instructiuni” pentru metabolismul celular. Ele aduc „instrumente” nucleului celular pentru ca acesta sa dirijeze „simfonia metabolica” prin codul genetic.
Daca am considera, asa cum am vazut putin mai inainte, ca vitaminele incorporeaza o anumita calitate energetica in regnul vegetal, putem sa ne gandim si la faptul ca este posibil ca ele apoi sa ofere aceasta energie celulelor omului, pentru reglarea metabolismului lor. Realizam astfel ca in Univers exista o inteligenta si putem sa spunem ca vitaminele sunt intr-o anumita masura vehicului acestei inteligente in plan material si in metabolismul celular si totodata ca aceasta inteligenta aduce celulelor noastre un fel de instinct de lege naturala, care a fost inoculata si pastrata de mult timp in regnul vegetal.
Cunoașterea din materie – „conștiința moleculară”
Celulele umane nu mai au nevoie sa contina aceasta cunoastere; prin urmare, ele nu vor mai produce vitamine, deoarece „stiu” ca pot sa le gaseasca in alimentele vegetale.
Sa luam spre exemplu vitaminele B. Ele sunt indispensabile fabricarii unui anumit numar de proteine nobile, cum ar fi hormonii, prostaglandinele sau, mai mult, substantele cu rol de transmitere a influxului nervos in sistemul simpatic. Toate aceste substante sunt suportul unei informatii inteligente. Este remarcabil sa constatam ca secretia unui hormon sau a unui neuromediator al sistemului simpatic depinde de factorii inteligenti. Aceste vitamine sunt astfel precursorii aminelor biogene care, dupa cum chiar numele lor o indica, sunt proteine ce transmit viata.
Lanțuri întregi de reacții
„Simple” molecule „imbibate” cu un element vital inteligent sunt capabile sa induca in corpul nostru lanturi intregi de reactii, care sunt rodul evolutiei speciilor, fara cea mai mica cheltuiala de energie pentru fabricare, deoarece aceste molecule ne sunt oferite de catre Natura! Toate acestea ne fac sa presupunem ca acolo unde regnul vegetal se opreste, Natura a continuat cursul perfectionarii sale in corpul animalelor si, in final, in corpul omului.
Vitaminele nu mai sunt deci, fabricate in corpul uman. Este vorba despre o lege a economiei interne a Naturii, astfel incat ceea ce regnul vegetal a facut in atata timp si cu atata energie devine disponibil pentru animal si pentru om fara vreo cheltuiala energetica suplimentara.
Sinteza de hormoni
Cu aceasta energie economisita, corpul poate sa sintetizeze noi hormoni, ce servesc la o aranjare mai complexa si la transmiterea unei inteligente mai subtile si mai divine. In toate cazurile, vitaminele sunt la baza acestei evolutii a inteligentei materiei, ele fiind utile transmiterii de energie si de informatie de la regnul vegetal pana la cel uman. Acesta este rolul principal al vitaminelor.
Acum intelegem de ce aportul suficient de vitamine prin alimentatie are efecte benefice asupra organismului, in timp ce carenta in vitamine determina o scadere generala a functiilor vitale si o diminuare a tonusului fizic. Organismul uman are nevoie sa fie in mod constant in relatie cu Natura care-l inconjoara si aceasta relatie se stabileste si cu ajutorul alimentelor naturale, sanatoase, bogate in vitamine.
Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din cadrul pancreasului încep să crească anormal. Asta într-un mod necontrolat și invaziv, formând noduli sau mase de țesut numite tumori. Ele influențează negativ principalele funcții ale pancreasului.
Despre pancreas
Pancreasul este un organ situat în spatele stomacului, în partea din spate a abdomenului. Are aspect spongios. Capul pancreasului este situat în partea dreaptă a abdomenului, acolo unde stomacul este atașat la prima parte a intestinului subțire. Coada pancreasului, partea sa cea mai îngustă, se extinde spre partea stângă a abdomenului, în vecinătatea splinei.
Cu ce se ocupă acest organ?
Pancreasul conține glande exocrine și endocrine care secretă sucuri pancreatice și hormoni, cum ar fi insulina. Sucurile pancreatice sau enzimele sunt secretate de glandele exocrine. Ele sunt eliberate în intestine printr-o serie de conducte sau tuburi, contribuind la digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.
Organizare
Celulele endocrine sunt organizate în grupuri mici, numite insulele Langerhans, care secretă insulină și glucagon în sânge. Acești doi hormoni țin sub control nivelul de zahăr din sânge. Atunci când acest proces de control al zahărului din sânge nu se realizează în mod corespunzător, apare afecțiunea numită diabet.
Cancerul – cum apare?
Cancerul este o categorie de boli caracterizate prin creșterea fără control a unor celule anormale. Cancerul pancreatic se produce atunci când această creștere necontrolată a celulelor începe în pancreas. Dacă o tumoare rămâne într-un singur loc și are o creștere limitată, aceasta este în general considerat a fi benignă .
Metastazele
Mai grave sunt tumorile maligne, care se formează atunci când celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin intermediul sângelor sau limfei. Atunci când o tumoare se extinde cu succes în alte părți ale corpului și crește, invadând și distrugând alte țesuturi sănătoase, se numește metastază.Acest proces este numit metastază , iar rezultatul este o stare mai gravă, care este foarte dificil de tratat.
Deoarece cancerul pancreatic este de obicei diagnosticat târziu în dezvoltarea sa, rata de supravietuire de cinci ani dupa diagnosticare este de mai puțin de 5%.
Simptome
Cancerul pancreatic nu determină simptome în stadii incipiente. Mai mult decât atât, simptomele inițiale ale cancerului de pancreas tind să fie destul de vagi, astfel încât pacienții de multe ori le ignoră pentru o anumită perioadă de timp, permițând bolii să continue să evolueze și să se răspândească. Când semnele și simptomele apar, ele pot include:
• dureri la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină colorată datorată icterului, atunci când cancerul interferează cu ductul biliar
• pierderea poftei de mâncare
• pierderea în greutate
• scaune steatorice (exces de grăsimi în scaun)
• oboseală și slăbiciune musculară
• depresie, modificări ale dispoziției
• mâncărime generalizată.
Alte semne
Cazurile de cancer de pancreas sunt, de asemenea, asociate cu semnul Trousseau, cheaguri de sânge formate spontan în vasele de sânge portale, venele profunde ale brațelor și picioarelor sau alte venele superficiale.
În cazul în care cancerul se răspândește în organism (metastaze), pot apărea simptome suplimentare în zona afectată recent. Simptomele de metastaze depinde în ultimă instanță de locația la care cancerul s-a extins.
Prea multă insulină!
Cancerele la celule insulare sau neuroendocrine ale pancreasului pot determina producerea de prea multă insulină, care poate conduce la senzații slabe de amețeală, frisoane, spasme musculare sau diaree.
Cancerul este în cele din urmă rezultatul multiplicării exagerate a celulelor, care cresc necontrolat și nu mor. Celulele normale din organism urmează o cale ordonată de creștere, divizare și moarte. Moartea celulară programată este numită apoptoză , iar atunci când acest proces nu mai are loc se ajunge la cancer. Celulele canceroase nu mor programatic, ci continuă să crească și să se dividă.
Factori de risc
Deși oamenii de știință nu stiu exact ce cauzează comportamentul acestor celule, ei au identificat mai mulți factori de risc potential:
Mutații genetice – celulele pot experimenta o creștere necontrolată dacă există anomalii sau mutații în ADN-ul lor, și, prin urmare, deteriorarea genelor implicate în diviziunea celulară. Cancerul apare atunci când o mutație genetică face imposibilă corectarea deteriorării ADN-ului și imposibilității de a muri programatic. În mod similar, cancerul este un rezultat al mutațiilor care inhibă funcțiile oncogene și supresoare tumorale, ceea ce duce la creșterea incontrolabilă a celulei.
Substanțele cancerigene – acestea sunt substanțe direct responsabile de deteriorarea ADN-ului, promovarea sau complicitatea cancer. Anumite pesticide, coloranți și substanțe chimice folosite în rafinarea metalelor sunt considerate a fi cancerigene, crescând riscul de a dezvolta cancer pancreatic. Când corpul nostru este expus la agenți cancerigeni, radicalii liberi sunt formațiuni care încearcă să fure electroni de la alte molecule din organism. În felul acesta radicalii liberi deteriorează celulele, care afectează capacitatea lor de a funcționa în mod normal, iar rezultatul poate fi apariția de tumori canceroase.
Trăsături, obiceiuri, dietă
Cancerul pancreatic apare cu probabilitate mai mare la bărbați decât la femei, în randul afro-americanilor decât în rândul albilor. Fumatul creste riscul de cancer pancreatic cu un factor de 2 sau 3. Chiar și fumatul pasiv constituie un factor de risc.
Din nou…dieta!
Dieta si obezitatea au fost, de asemenea, legate de cancer de pancreas. Persoanele care nu fac mișcare suficient de mult și care sunt obeze au mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic. În plus, cei care au o dietă săracă în legume și fructe, dar bogată în carne roșie și grăsimi sunt mult mai susceptibile de a fi diagnosticate cu aceasta boală. Consumul de alcool este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru cancerul pancreatic.Pe termen lung, consumul exagerat de alcool duce la pancreatita cronică, care este un factor de risc cunoscut pentru cancer pancreatic.
Alți factori medicali
Pe măsură ce îmbătrânim, există o creștere a numărului de posibile mutații genetice cauzatoare de cancer. Acest lucru face din vârstă un factor de risc important pentru cancer pancreatic, în special pentru cei peste 60 de ani. Există și mai multe alte boli care au fost asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas.
Alte boli
Acestea includ ciroza sau cicatrizarea ficatului, infecția cu Helicobacter pylori – infecție a stomacului cu bacteria cauzatoare de ulcer H. pylori ), diabet zaharat, pancreatită cronică (inflamație a pancreasului) și gingivita sau boala parodontală.
Autor: prof. dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, neurologie, dermatologie
Proaspat intrat in gama noastra de produse, Forever Sensatiable te ajuta sa tii piept poftelor alimentare in exces si nu oricum, ci intr-un mod absolut delicios si savuros! De acum, te poti bucura de el oriunde si oricand ai nevoie, nu doar in programul DX4!
Sub forma de tablete masticabile, cu fibre, tarate de ovaz, proteine hidrolizate din drojdie de bere si cu aroma delicioasa de lamaie, fiecare portie reprezinta „prajitura” perfecta de care te poti bucura zilnic, fara grija kilogramelor in plus. Contribuie la reducerea poftei de mancare atunci cand urmezi o dieta sau pur si simplu, vrei sa arati si sa te simti mai bine.
Reduce pofta de a consuma alimente bogate în calorii și sărace în nutrienți!
Forever Sensatiable este gustarea ideala atunci cand simti ca ti-e pofta de ceva dulce, dar nu vrei si caloriile care vin la pachet cu desertul ????. Sunt tablete masticabile, cu gust delicios de lamaie, care isi gaseste usor locul in orice geanta.
Forever Sensatiable contine glucomanan extras din igname, tarate de ovaz si proteine hidrolizate din drojdie, completate de beneficiul suplimentar al pulberii de miere, obtinute din miere pura, un ingredient nutritiv mai bun decat zaharul traditional.
Flaconul produsului este realizat din HDPE (2), iar capacul din PP (5), ambele fiind tipuri de plastic reciclabil. Verifica reglementarile privind reciclarea din zona in care locuiesti.
Cancerul metastatic colorectal este o tumora secundara (uneori tumori secundare), rezultata prin diseminarea celulelor maligne prin intermediul sangelui si limfei la nivelul altor organe si tesuturi. Prima etapa a metastazarii defineste invazia ganglionilor limfatici, ca apoi sa fie invadate si alte organe, precum, ficatul, plamanii sau ovarele. In unele cazuri, neoplasmul colorectal poate fi vindecat chiar daca a metastazat in alte regiuni a corpului. In cazul in care nu poate fi tratat, exista totusi diferite metode care pot atenua simptomele si eventual pot prelungi viata (metode paliative).
Cancerul recurent colorectal
Cancerul recurent colorectal este definit ca o tumora care reapare dupa tratament, la cateva luni sau ani de la terminarea acestuia. Uneori reapare in aceelasi loc, alteori apare in alte regiuni ale organismului (cel mai frecvent la nivelul ficatului). Nu se cunoaste cauza exacta a recidivei cancerului colorectal.
Simptome
O parte dintre pacientii cu neoplasm colorectal nu au simptome clinice, insa majorietatea pacientilor dezvolta la un moment dat simptome, precum:
– modificari ale tranzitului intestinal, precum diareea sau constipatia cronica sau prezenta unor scaune subtiri, sub forma de „creion”
– scaun cu sange sau scaun negru (melena)
– scaderea apetitului alimentar
– durere abdominala, predominant periombilicala
– scadere inexplicabila in greutate
– fatigabilitate (oboseala cronica).
Simptomele cancerului colorectal recidivant pot diferi in functie de localizarea acestora (a organelor sau tesuturilor invadate):
– localizarea hepatica poate cauza durere in hipocondrul drept (regiunea superioara dreapta a abdomenului), balonare, scaderea apetitului alimentar (anorexie), senzatie de prea plin
– localizarea pulmonara a tumorii recidivante poate cauza tuse, sputa sanguinolenta (hemoptizie), respiratie ingreunata (dispnee)
– localizarea ganglionara si anume infiltrarea tumorala a ganglionilor limfatici abdominali, poate cauza balonare, cresterea in volum a abdomenului, scaderea apetitului alimentar, senzatie de prea plin
– localizarea osoasa a tumorii poate cauza durere, in special la nivelul spatelui, soldurilor si pelvisului (regiunea abdominala inferioara).
Mecanism fiziopatogenic
Dupa cum am amintit mai sus, cancerul este definit ca o conglomerare de celule anormale (maligne). Aceste mase celulare, cresc si formeaza tumori. In cancerul colorectal, procesul neoplazic incepe de obicei de la nivelul unui polip intestinal (tumora benigna), astfel ca excizia precoce a acesteia, scade riscul de aparitie a tumorii. Exista persoane care au un numar mare de polipi intestinali (polipoza intestinala), daca aceasta nu este tratata, este foarte posibil ca o parte dintre acesti polipi sa se transforme in cancer colorectal.
In cazul in care tumora nu este diagnosticata, aceasta va continua sa se dezvolte si va invada (distruge) tesuturile si organele invecinate, ca apoi sa disemineze in alte regiuni ale organismului. Cancerul colorectal invadeaza ganglionii limfatici regionali, ca apoi sa disemineze in alte organe, cel mai frecvent la nivelul ficatului.
Cancerul recurent si metastatic colorectal, apare atunci cand celulele maligne sunt insamantate pe cale sanguina sau limfatica in alte testuri si organe. Cancerul recurent, apare de obicei in aceelasi loc sau poate avea o alta localizare, survine deseori la luni, ani de zile de la terminarea tratamentului initial.
Impactul pe care il are cancerul colorectal asupra vietii fiecarui pacient in general, difera in functie de stadiul evolutiv al tumorii, tratamentului si efectelor secundare a acestuia si nu in ultimul rand de statusul emotional personal.
Chiar si dupa un tratament eficient, cancerul colorectal poate recidiva, la aproximativ 50% dintre pacientii tratati, acest lucru fiind de asemenea corelat de asemenea cu stadiul evolutiv al tumorii. De exemplu, daca neoplasmul colorectal a fost indepartat inainte ca acesta sa depaseasca intestinul, riscul de aparitie a cancerului recurent este mai mic.
Consult de specialitate
Unii pacienti cu neoplasm colorectal metastatic sau recurent nu au simptome clinice. O parte dintre pacientii cu tumori metastazate si recidivante sunt diagnosticati pe parcursul controalelor medicale periodice, chiar inaintea aparitiei simptomelor (radiografii toracice, teste de sange, etc). Cand simptomele sunt prezente, acestea sunt dependente de localizarea si extensia lor.
Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din urmatoarele simptome:
– modificare persistenta a tranzitului intestinal, precum: sangerare rectala, scaun melenic (negru, cu sange digerat), diaree sau constipatie cronica, senzatie de defecatie incompleta, scaun subtire in „creion”
– durere abdominala
– balonare si/sau pierderea apetitului alimentar
– scadere inexplicabila in greutate
– fatigatbilitate (oboseala cronica)
– tuse (de cele mai multe ori seaca)
– dispnee (respiratie ingreunata).
Expectativa vigilenta
Perioada de expectativa vigilenta este acel interval de timp in care medicul specialist observa evolutia bolii, fara efectuarea vreunui tratament antineoplazic. Aceasta abordare poate fi utila in situatiile in care tratamentul ar putea face mai mult rau decat bine si nu poate vindeca tumora. Trebuie sa se retina totusi ca pe parcursul acestei perioade de asteptare pot fi administrate medicamente simptomatice, ca de exemplu, antialgice.
Medicii specialisti recomandati
Persoanele diagnosticate si tratate pentru cancer colorectal, pot fi evaluate si tratate pe parcursul evolutiei bolii de urmatorii specialisti:
– gastroenterolog
– specialist in chirurgia colonului si rectului
– oncolog
– radioterapeut.
Investigatii
Metastazele tumorale precum si cancerul colorectal recidivant sunt diagnosticate prin urmatoarele investigatii:
– ecografia abdominala: care poate elucida cauza unei cresteri anormale a circumferintei abdominale sau cauza durerii abdominale cronice
– testele de sange: acestea pot evalua fatigabilitatea, febra, slabiciunea sau scaderea in greutate asociate procesului neoplazic (hemoleucograma completa, biochimia sangelui, antigene tumorale)
– radiografia toracica este utila in identificarea metastazelor mediastinale sau pulmonare, care provoaca dispnee si tuse sanguinolenta (hemoptizie)
– computer tomografia (CT), rezonanta magnetica nucleara (RMN) a toracelui si abdomenului sunt metode de investigatie moderne care pot determina eventualele determinari secundare (metastaze) la nivelul altor tesuturi si organe abdominale si toracale
– CT si RMN craniana pot evalua simptome precum cefaleea, confuzia, paralizia, pierderea constientei, tulburarile vizuale, vertijul, care pot indica localizarea cefalica a metastazelor tumorale
– biopsia, de exemplu biopsia hepatica sau pulmonara pentru a identifica celule maligne cu aceasta localizare
– scintigrafia osoasa care poate determina cu usurinta metastazele osoase ale cancerului colorectal.
Stadializare
Odata cu confirmarea diagnosticului de cancer colorectal sunt efectuate mai multe investigatii menite sa ajute la stadializarea bolii (proces care poate oferi informatii asupra tumorii primare si asupra diseminarii acesteia la nivelul organelor invecinate sau din alte regiuni ale corpului). Stadializarea tumorii este importanta pentru stabilirea unui tratament corect, care difera de la un stadiu la altul.
Urmatoarele investigatii sunt necesare in stadializarea cancerului colorectal:
– computer tomografia (CT) poate oferi informatii asupra dimensiunilor tumorii precum si a eventualelor determinari secundare (metastaze)
– biopsia ganglionara este importanta pentru ca ganglionii limfatici adiacenti tumorii sunt primii invadati; un examen anatomopatologic poate confirma prezenta celulelor maligne la acest nivel
– teste sanguine complete: sunt necesare urmatoarele teste care pot oferi informatii despre eventuala diseminare a tumorii
– hemoleucograma completa (numaratoarea celulelor sanguine rosii, albe si a trombocitelor)
– cantitatea de hemoglobina (proteina transportoare de oxigen), care este scazuta in anemia asociata procesului neoplazic
– hematocritul sanguin (cantitatea totala de celule rosii din sangele pacientului)
– antigenul carcinoembrionic este un parametru sanghin care este eliminat in circulatie atat de celulele normale cat si de cele maligne; cand sunt confirmate valori mari se poate suspiciona un proces tumoral
– rezonanta magnetica nucleara (RMN) este folosita deseori in stadializarea cancerului colorectal; este deseori folosita si o substanta de contrast (godoliniu), care are o afinitate mare pentru celulele maligne si care evidentiaza imagistic tesuturile invadate de procesul tumoral
– radiografia toracica si osoasa identifica metastazele pulmonare, mediastinale (organele si tesuturile dintre cei 2 plamani), osoase.
Stadii
Stadiul 0 (carcinom in situ)
In stadiul 0, tumora este limitata la nivelul mucoasei intestinale (primul strat interior al intestinului, aici se desfasoara procesul de absorbtie)
Stadiul I
In stadiul I, tumora a depasit stratul mucoasei intestinale si invadeaza al doilea strat intestinal, cel muscular. Acest stadiu mai poarta numele de stadiu Duke A.
Stadiul II
Stadiul II este subimpartit in stadiul IIA, respectiv IIB si mai este numit stadiul Duke B.
In stadiul IIA tumora a trecut de toate straturile intestinului si invadeaza tesuturile invecinate colonului si rectului.
In stadiul IIB tumora a depasit peretele intestinal si invadeaza organele invecinate, eventual si peritoneul.
Stadiul III
Stadiul III, este subimpartit in stadiile IIIA, IIIB si IIIC si mai poarta numele de stadiul Duke C.
In stadiul IIIA procesul tumoral a depasit colonul, respectiv rectul si invadeaza pana la 3 ganglioni limfatici adiacenti.
In stadiul IIIB procesul tumoral a invadat pana la 3 ganglioni limfatici si s-a extins:
– dincolo de stratul muscular intestinal, sau
– la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
– dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.
In stadiul IIIC procesul tumoral a invadat 4 sau mai multi ganglioni limfatici si s-a extins:
– dincolo de stratul muscular intestinal, sau
– la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
– dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.
Stadiul IV
In acest stadiu, procesul tumoral a depasit intestinul si are metastaze la nivelul altor organe, precum ficatul sau plamanii. Acest stadiu se mai numeste si Duke D.
Tratament
Tratamentul cancerului recurent si metastatic colorectal depinde de localizarea acestuia, preferintele personale privind tratamentul si starea generala de sanatate. In cazuri foarte rare, unele forme de cancer metastatic sau recurent pot fi vindecate, dar majoritatea acestor forme sunt incurabile. In acest caz tratamentul antineoplazic nu mai este folositor si se recurge la efectuarea unor tratamente paliative (care atenueaza simptomele).
Tratamentul acestor forme poate include:
– tratament chirurgical: in cazul in care tumora a recidivat la nivelul intestinului se poate folosi o metoda terapeutica chirurgicala; tratamentul chirurgical mai poate fi folosit si in cazul tumorilor recidivate sau diseminate la nivelul altor tesuturi sau organe, de exemplu, metastazele hepatice pot fi usor indepartate daca este afectat un lob hepatic
– tratament medicamentos: chimioterapia poate fi administrata fie oral fie parenteral (intravenos); tratamentul chimioterapic poate prelungi viata prin distrugerea celulelor canceroase restante si de asemenea poate atenua durerea cronica care acompaniaza procesul tumoral
– radioterapia: aceasta metoda terapeutica foloseste razele X pentru a distruge celulele maligne, in special in cazul tumorilor secundare care pot cauza blocaje; radioterapia reduce de asemenea durerea sau sangerarea care pot insoti procesul tumoral.
Studiile medicale sunt metode tot mai des folosite si care au ca scop gasirea unor noi metode de tratament a cancerului colorectal precum si a recidivelor acestuia, studii bazate pe ultimele informatii medicale.
Tratament ambulator
Este important ca pacientul sa fe instruit cum poate sa controleze efectele neplacute ale terapiei sau a bolii proriu-zise, pentru cresterea confortului fizic si psihic general. Orice pacient tratat pentru cancer colorectal, necesita efectuarea unor controale medicale regulate. Frecventa acestor vizite medicale depinde de timpul scurs de la diagnostic, stadiul evolutiv tumoral, tipul tratamentului initial utilizat precum si raspunsul la tratamentul efectuat.
Persoanele cu neoplasm colorectal, carora li se confirma diseminarea sau recidiva procesului tumoral, pot primi destul de greu aceasta veste. Este util ca acestia sa apeleze la ajutorul moral al familiei sau in unele cazuri la ajutor specializat (consiliere psihologica).
Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in cazul persoanelor diagnosticate cu neoplasm colorectal recidivant:
– petrecerea timpului cu familia si prietenii apropiati
– petrecerea timpului in singuratate, in cazul persoanelor care prefera acest lucru sau care efectueaza diferite metode de relaxare sau control al durerii (de ex. Yoga)
– comunicarea cu alte persoane cu acelasi diagnostic, lucru care ajuta la acceptarea problemei si care diminueaza de asemenea impactul psihic negativ determinat de boala si tratamentul acesteia.
Tratament medicamentos
Chimioterapia este folosita pentru a stopa cresterea tumorala si de asemenea pentru diminuarea simptomelor neplacute care insotesc boala. Chimioterapicele pot fi administrate oral sau parenteral (intravenos). Exista mai multe chimioterapice folosite in tratamentul cancerului recurent si metastatic al colonului si rectului. Acestea, la fel ca si majoritatea chimioterapicelor, au efecte adverse neplacute. Se poate folosi de asemenea si medicatia simptomatica, pentru a atenua pe cat posibil aceste reactii adverse neplacute.
Chimioterapicele cel mai frecvent folosite in tratamentul cancerului colorectal recidivant si metastatic, sunt urmatoarele:
– Fluorouracil (5-FU)
– Leucovorin
– Capecitabine (Xeloda)
– Oxaliplatin (Eloxatin)
– Irinotecan (Camptosar)
– Cetuximab (Erbitux)
– Bevacizumab (Avastin).
Dintre medicamentele care atenueaza simptomele neplacute secundare chimioterapiei (precum greata sau varsaturile), amintim:
– antagonistii de serotonina, precum ondansetron (Zofran), granisetron (Kytril) sau dolasetron (Anzemet); aceste medicamente previn greata si varsaturile asociate chimioterapiei si sunt mai eficiente atunci cand sunt combinate cu corticoterapia (de exemplu cu dexametazona)
– aprepitant (Emed) este un medicament antiemetic folosit de obicei in asociere cu ondansetron si dexametazona intr-o cura de 3 zile
– phenotiazinele, precum Phenerganul si Compazina (proclorperazina)
– metoclopramidul (Reglan).
Studiile medicale folosesc de asemenea medicamente noi, in scopul gasirii unor tratamente antineoplazice noi, mai eficiente si cu mai putine efecte secundare neplacute.
De retinut!
Tratamentul chimioterapic in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat, nu poate vindeca boala, insa poate atenua simptomele clinice asociate si poate prelungi de asemenea viata.
Tratament chirurgical
Dupa cum am amintit mai sus, cancerul recidivant sau metastatic colorectal poate avea parte de tratament chirurgical, insa acest lucru este dependent de stadiul evolutiv al tumorii precum si de localizarea acesteia.
Optiuni terapeutice chirurgicale
Optiunile chirurgicale in cazul neoplasmului colorectal recidivant sau metastazat, includ urmatoarele:
– rezectia intestinala: este o interventie chirurgicala care necesita excluderea portiunii intestinale afectata de tumora; chirurgul indeparteaza tumora cu pastrarea unei limite de siguranta, apoi sutureaza capetele intestinale ramase libere pentru a stabili integritatea functionala a inestinului; in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat nu este posibila restabilirea integritatii functionale decat in cazuri destul de rare, de aceea este necesara efectuarea unei colostomii
– lobectomia hepatica este o interventie prin care tumora este indepartata de la nivelul ficatului, odata cu o parte a tesutului inconjurator sanatos; poate fi indepartat pana la jumatate din totalul tesutului hepatic, deoarece cealata jumatate este suficienta in mentinerea echilibrului metabolic; exista alte metode care pot distruge celulele maligne de la nivelul ficatului si anume, ablatia prin radiofrecventa si radiocoagularea
– crioterapia este o metoda care foloseste azotul lichid pentru a distruge celulele maligne metastazate la nivelul ficatului (chirurgical); aceasta metoda este utilizata cand dimensiunea tumorii este relativ redusa.
In unele cazuri nu este posibila tratarea propriu zisa a tumorii, dar se pot efectua diferite proceduri care atenueaza simptomele si fac mai usor de suportat evolutia bolii. De exemplu daca tumora blocheaza intestinul, este necesara interventia chirurgicala pentru a elimina complicatiile mecanice. Daca este obstruat rectul se poate realiza o interventie care foloseste un tub (un stent), care restabileste permeabilitatea lumenului rectal.
Tratamentul chirurgical poate fi folosit in cancerul colorectal recidivat la nivelul colonului sau recidivat/metastazat la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor. Trebuie retinut ca tratamentul chirurgical nu vindeca neoplasmul colorectal, insa poate atenua simptomele neplacute aparute odata cu evolutia bolii si de asemenea poate incetini evolutia acesteia (tratament paliativ).
Radioterapia
Radioterapia este folosita pentru a distruge celulele maligne prin folosirea razelor X. Aceasta este deseori combinata cu tratamentul chirurgical si cu chimioterapia. In cancerul colorectal recidivant sau metastazat, radioterapia poate fi folosita ca metoda paliativa pentru a reduce dimensiunea tumorii si de asemenea pentru a reduce durerea provocata de extensia tumorala la nivelul altor organe.
Terapia biologica
Terapia biologica este o metoda care foloseste sistemul imun al organismului in lupta impotriva cancerului. In acest tip de terapie sunt folosite substante secretate in organism sau substante produse in laborator si care au rolul de a restabili mecanismul imun natural al organismului in lupta acestuia cu tumora. Acest tip de terapie mai poarta numele de bioterapie sau imunoterapie.
Tratament in functie de stadiu
Stadiul 0 (carcinom in situ)
Tratamentul stadiului 0 al cancerului colorectal poate include urmatoarele tipuri de terapie:
– excizie locala sau polipectomie simpla
– rezectie/anastomaoza este efectuata in cazul tumorilor mai mari dar localizate strict la nivelul colonului respectiv rectului.
Stadiul I
Tratamentul obisnuit al cancerului colorectal in stadiul I este rezectia cu anastomoza.
Stadiul II
Tratamentul stadiului II al cancerului colorectal, include:
– rezectia cu anastomoza
– studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.
Stadiul III
Tratamentul stadiului III al cancerului colorectal, include:
– rezectie cu anastomoza si chimioterapie
– studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.
Stadiul IV si cancerul colorectal recurent
Tratamentul stadiului IV al cancerului colorectal, include urmatoarele:
– rezectia cu anastomoza (tratament chirurgical de indepartare a tumorii sau bypass-ul tumorii cu suturarea capetelor libere a intestinului)
– tratament chirurgical de indepartare a diseminarilor secundare tumorale de la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor
– radioterapie sau chimioterapie, ca metode paliative (nu trateaza tumora, dar atenueaza simptomele precum durerea)
– studii clinice care folosesc chimioterapia sau terapia biologica.
In tratamentul cancerului colorectal recurent, localizat, se poate utiliza excizia chirurgicala locala.
Cancerul colorectal recurent sau metastazat la nivelul ficatului, poate beneficia de urmatoarele tipuri de tratament:
– ablatia tumorii prin radiofrecventa sau crioterapie
– studii clinice care folosesc embolizarea hepatica cu radioterapia.
In cazul pacientilor cu neoplasm colorectal recurent dupa efectuarea terapiei chimioterapice, poate fi tratat cu o noua combinatie de medicamente chimioterapice
Boala de reflux gastroesofagian se produce prin trecerea continutului acid al stomacului in esofag. Acest lucru irită in timp mucoasa sensibilă a acestuia. Afectiunea este cauzata de inchiderea deficitara a sfincterului esofagian inferior. În mod normal acesta este deschis doar pentru un scurt interval, in timpul inghitirii, pentru a permite trecerea alimentelor in stomac. Daca se mentine deschis mai multa vreme, devine posibila trecerea continutului gastric din stomac in esofag. Astfel se manifesta senzatie de arsura dureroasa retrosternala (pe mijlocul pieptului), aparuta la scurt timp dupa masa, gust acru in gura, salivatie excesiva, dificultati de inghitire etc.
Reduce considerabil aciditatea gastrică, favorizează absobția mai bună a nutrienților
In primul rand, trebuie luate cateva simple masuri. Ele constau in mentinerea unei greutati normale, evitarea hainelor stramte in jurul taliei, renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Mesele trebuie sa fie mai mici, consumate incet, in liniste si 3 ore dupa masa nu trebuie sa se stea culcat, intins.
Ce alimente să evităm?
Sunt mai multe alimente care trebuie evitate. Printre acestea prajelile si grasimile, sucul de rosii, citricele si sucul de citrice, ceapa, usturoiul, menta, ciocolata, bauturile cu cofeina. Dar fiecare bolnav va trebui sa depisteze in timp alimentele care ii fac rau si sa le evite. Un efect benefic il are ridicarea capului patului cu 15-20 de cm. Se obține fie punand ceva sub picioarele patului, fie sub saltea. Simpla ridicare pe perne nu are efectul scontat. De fapt se urmareste ridicarea capului si a toracelui, nu doar a capului, pentru prevenirea arsurilor dureroase.
Primele medicamente la care se recurge sunt antiacidele. Acestea neutralizeaza aciditatea gastrica, dar nu scad secretia acida si nu vindeca mucoasa esofagiana. Au un efect rapid , dar de scurta durata (cam o ora), limitat la perioada cat raman in stomac. Se prezinta sub diferse forme (tablete, pulberi, suspensii apoase) si se administreaza la o ora dupa masa. Ele se pot folosi singure sau ulterior asociate cu medicamentele care scad secretia acida. Exista si medicamente care combina un antiacid cu o substanta. Aceasta, ajunsa in stomac, formeaza o pelicula, o bariera care acopera continutul stomacului. Ea impiedica trecerea sa in esofag, dar acestea nu sunt folosite in stadiile initiale de boala.
Echilibrează pH-ul organismului, furnizează un complex de vitamine, minerale, antioxidanți, fibre.
Daca efectul antiacidelor nu este suficient, se apeleaza la medicamentele care reduc secretia acida. Aceștia sunt blocantele receptorilor H2 si inhibitorii de pompa protonica. In formele usoare se folosesc medicamente din grupa blocantelor receptorilor H2. Cele mai folosite dintre acestea sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina si nizatidina. Ele se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Pot determina reactii adverse ca dureri de cap, ameteala, constipatie, diaree, greata, varsaturi. Se administreaza cu prudenta in bolile hepatice si renale cronice. Inhibitorii de pompa protonica au un efect mai puternic. Ei pot reduce cu 90% secretia gastrica acida, permitand vindecarea mucoasei esofagiene iritate. Cele mai folosite medicamente sunt omeprazolul , lansoprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul. Ele se administreaza cu o ora inainte de masa. Sunt in general bine tolerate, avand putine reactii adverse. Apar reacții ca: dureri de cap, diaree, constipatie, balonare, dureri abdominale, dar pot creste riscul de osteoporoza.
8 miliarde de bacterii lactice, încapsulate pentru a trece de bariera acidă a stomacului și a se deschide în intestine
In cazurile care nu raspund la tratament se pot folosi medicamente prokinetice, de tipul metoclopramid. Acesta ajuta inchiderea sfincterului esofagian inferior si golirea mai rapida a stomacului. Se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Însă pe durata limitata, de maxim trei luni. Asta din cauza efectelor adverse (ameteala, somnolenta, oboseala, miscari necontrolate are membrelor, fetei, limbii).
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă.
Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.
2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp, pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
El este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine),
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.
Argi+ te ajută să echilibrezi funcțiile ficatului
3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.
4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.
Mai multă energie cu Argi+
5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu.
Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.
6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite.
Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.
Fii în siguranță cu Argi+
7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.
8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.
5000 mg de L-arginină per doză!
9.Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.
Vrei să te simți ca un campion? Consumă ARGI+!
…Aventura nu se încheie aici…
O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.
Ce consecințe poate avea o dereglare a ficatului?
Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anemie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:
– limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă ar trebui să spunem cu hotărâre:
DA sau NU
NU:
zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.
DA:
mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);
NU:
sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.
DA:
sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;
NU:
uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.
DA:
uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.
NU:
conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.
DA:
legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.
NU:
pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.
DA:
pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.
NU:
cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.
DA:
cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.
NU:
alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.
DA:
alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.
NU:
surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.
DA:
relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.
Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” („Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.
Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru. Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:
1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8)Nu ne vom usca ficatul printr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.
– Nu rontai perioade lungi de timp ( popcorn la film sau seminte, alune, etc.)
– Asteapta 2 ore dupa gustari si 3 ore dupa mese principale.
– Nu combina prea multe alimente odata. ( mananci marul si dupa 30 min mananci nucile)
„Digestia implică mestecare hranei, transmiterea acesteia de-a lungul tractului digestiv şi descompunerea moleculelor de hrană în molecule mai mici ce pot fi asimilate de organism. În gura se formează bolul alimentar care este împins prin faringe în esofag, iar de aici în stomac. O dată ajuns în stomac, bolul este amestecat cu sucul gastric, formând chimul. Chimul este împins, prin contracţii ale muşchilor stomacului, prin duoden, în intestinul subţire. Aici sucurile intestinale continuă descompunerea macromoleculelor, iar prin epiteliul intestinal (membrana ce acoperă intestinul) substanţele nutritive rezultate din digestie sunt absorbite în sânge.
Rolul sistemului gastrointestinal, SGI, este acela de a digera mâncarea şi de a absorbi nutrienţii, sărurile şi apa în scopul hrănirii organismului.
Glandele salivare produc o enzimă ce începe transformarea amidonului din hrană în particule mai mici. Apoi, în stomac, mucoasa stomacală produce sucul gastric şi enzime ce digeră proteinele. După ce stomacul împinge amestecul rezultat de primele faze ale digestiei în intestinul subțire, hrana este amestecată cu substanțele produse de alte două organe: pancreasul şi ficatul. Pancreasul produce un suc ce conține o serie de enzime care descompun carbohidrații, grăsimile şi proteinele. Ficatul eliberează bila. Bila este stocată în perioada dintre mese în vezica biliară. La ora mesei, vezica biliară transferă bila în intestine unde grăsimile sunt descompuse. După ce grăsimile sunt astfel descompuse, enzime produse de pancreas ori de glande ale pereților intestinelor digeră particule rezultate.
Digestia este procesul de descompunere a alimentelor ingerate în componente simple ce pot fi absorbite de către organism pentru construirea şi hrănirea celulelor, precum şi pentru obţinerea energiei necesare activităţilor zilnice. Se realizează cu ajutorul secreţiilor diferitelor organe implicate în digestie şi al motilităţii (activitatea muşchilor SGI de amestecare şi împingere a hranei către capătul tractului digestiv).
Digestia se face la nivelul monozaharidelor. Enzimele din tractul intestinal descompun hrana în particule: grăsimi, proteine şi carbohidrați. Carbohidrații sunt: amidonul (polizaharidă) ce este descompus în glucoză, dizaharidele (descompusă în glucoză şi fructoză, lactoza-descompusă în glucoză şi galactoză şi maltoza-descompusă în glucoză). Proteinele sunt digerate ca aminoacizi şi mici lanțuri de peptide de 2 ori 3 aminoacizi. Grăsimile sunt constituite din trigliceride şi sunt digerate ca monogliceride şi acizi graşi.
Absorbţia reprezintă trecerea nutrienţilor, sărurilor şi a apei din intestin în sânge ori limfă prin intermediul epiteliului sistemului gastro-intestinal.”
AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie
Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare. Folosind acest site, sunteți de acord cu politica de cookies.AcceptView Policy
