Cancerul colorectal recurent si metastatic

doctor looking at ct scan result

Generalitati

Cancerul metastatic colorectal

Cancerul metastatic colorectal este o tumora secundara (uneori tumori secundare), rezultata prin diseminarea celulelor maligne prin intermediul sangelui si limfei la nivelul altor organe si tesuturi. Prima etapa a metastazarii defineste invazia ganglionilor limfatici, ca apoi sa fie invadate si alte organe, precum, ficatul, plamanii sau ovarele. In unele cazuri, neoplasmul colorectal poate fi vindecat chiar daca a metastazat in alte regiuni a corpului. In cazul in care nu poate fi tratat, exista totusi diferite metode care pot atenua simptomele si eventual pot prelungi viata (metode paliative).



Cancerul recurent colorectal

Cancerul recurent colorectal este definit ca o tumora care reapare dupa tratament, la cateva luni sau ani de la terminarea acestuia. Uneori reapare in aceelasi loc, alteori apare in alte regiuni ale organismului (cel mai frecvent la nivelul ficatului). Nu se cunoaste cauza exacta a recidivei cancerului colorectal.

Simptome

O parte dintre pacientii cu neoplasm colorectal nu au simptome clinice, insa majorietatea pacientilor dezvolta la un moment dat simptome, precum:

  • – modificari ale tranzitului intestinal, precum diareea sau constipatia cronica sau prezenta unor scaune subtiri, sub forma de „creion”
  • – scaun cu sange sau scaun negru (melena)
  • – scaderea apetitului alimentar
  • – durere abdominala, predominant periombilicala
  • – scadere inexplicabila in greutate
  • – fatigabilitate (oboseala cronica).


Simptomele cancerului colorectal recidivant pot diferi in functie de localizarea acestora (a organelor sau tesuturilor invadate):

  • – localizarea hepatica poate cauza durere in hipocondrul drept (regiunea superioara dreapta a abdomenului), balonare, scaderea apetitului alimentar (anorexie), senzatie de prea plin
  • – localizarea pulmonara a tumorii recidivante poate cauza tuse, sputa sanguinolenta (hemoptizie), respiratie ingreunata (dispnee)
  • – localizarea ganglionara si anume infiltrarea tumorala a ganglionilor limfatici abdominali, poate cauza balonare, cresterea in volum a abdomenului, scaderea apetitului alimentar, senzatie de prea plin
  • – localizarea osoasa a tumorii poate cauza durere, in special la nivelul spatelui, soldurilor si pelvisului (regiunea abdominala inferioara).


Mecanism fiziopatogenic

Dupa cum am amintit mai sus, cancerul este definit ca o conglomerare de celule anormale (maligne). Aceste mase celulare, cresc si formeaza tumori. In cancerul colorectal, procesul neoplazic incepe de obicei de la nivelul unui polip intestinal (tumora benigna), astfel ca excizia precoce a acesteia, scade riscul de aparitie a tumorii. Exista persoane care au un numar mare de polipi intestinali (polipoza intestinala), daca aceasta nu este tratata, este foarte posibil ca o parte dintre acesti polipi sa se transforme in cancer colorectal.

In cazul in care tumora nu este diagnosticata, aceasta va continua sa se dezvolte si va invada (distruge) tesuturile si organele invecinate, ca apoi sa disemineze in alte regiuni ale organismului. Cancerul colorectal invadeaza ganglionii limfatici regionali, ca apoi sa disemineze in alte organe, cel mai frecvent la nivelul ficatului.



Cancerul recurent si metastatic colorectal, apare atunci cand celulele maligne sunt insamantate pe cale sanguina sau limfatica in alte testuri si organe. Cancerul recurent, apare de obicei in aceelasi loc sau poate avea o alta localizare, survine deseori la luni, ani de zile de la terminarea tratamentului initial.

Impactul pe care il are cancerul colorectal asupra vietii fiecarui pacient in general, difera in functie de stadiul evolutiv al tumorii, tratamentului si efectelor secundare a acestuia si nu in ultimul rand de statusul emotional personal.

Chiar si dupa un tratament eficient, cancerul colorectal poate recidiva, la aproximativ 50% dintre pacientii tratati, acest lucru fiind de asemenea corelat de asemenea cu stadiul evolutiv al tumorii. De exemplu, daca neoplasmul colorectal a fost indepartat inainte ca acesta sa depaseasca intestinul, riscul de aparitie a cancerului recurent este mai mic.



Consult de specialitate

Unii pacienti cu neoplasm colorectal metastatic sau recurent nu au simptome clinice. O parte dintre pacientii cu tumori metastazate si recidivante sunt diagnosticati pe parcursul controalelor medicale periodice, chiar inaintea aparitiei simptomelor (radiografii toracice, teste de sange, etc). Cand simptomele sunt prezente, acestea sunt dependente de localizarea si extensia lor.

Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din urmatoarele simptome:

  • – modificare persistenta a tranzitului intestinal, precum: sangerare rectala, scaun melenic (negru, cu sange digerat), diaree sau constipatie cronica, senzatie de defecatie incompleta, scaun subtire in „creion”
  • – durere abdominala
  • – balonare si/sau pierderea apetitului alimentar
  • – scadere inexplicabila in greutate
  • – fatigatbilitate (oboseala cronica)
  • – tuse (de cele mai multe ori seaca)
  • – dispnee (respiratie ingreunata).


Expectativa vigilenta

Perioada de expectativa vigilenta este acel interval de timp in care medicul specialist observa evolutia bolii, fara efectuarea vreunui tratament antineoplazic. Aceasta abordare poate fi utila in situatiile in care tratamentul ar putea face mai mult rau decat bine si nu poate vindeca tumora. Trebuie sa se retina totusi ca pe parcursul acestei perioade de asteptare pot fi administrate medicamente simptomatice, ca de exemplu, antialgice.

Medicii specialisti recomandati

Persoanele diagnosticate si tratate pentru cancer colorectal, pot fi evaluate si tratate pe parcursul evolutiei bolii de urmatorii specialisti:

  • – gastroenterolog
  • – specialist in chirurgia colonului si rectului
  • – oncolog
  • – radioterapeut.


Investigatii

Metastazele tumorale precum si cancerul colorectal recidivant sunt diagnosticate prin urmatoarele investigatii:

  • – ecografia abdominala: care poate elucida cauza unei cresteri anormale a circumferintei abdominale sau cauza durerii abdominale cronice
  • – testele de sange: acestea pot evalua fatigabilitatea, febra, slabiciunea sau scaderea in greutate asociate procesului neoplazic (hemoleucograma completa, biochimia sangelui, antigene tumorale)
  • – radiografia toracica este utila in identificarea metastazelor mediastinale sau pulmonare, care provoaca dispnee si tuse sanguinolenta (hemoptizie)
  • – computer tomografia (CT), rezonanta magnetica nucleara (RMN) a toracelui si abdomenului sunt metode de investigatie moderne care pot determina eventualele determinari secundare (metastaze) la nivelul altor tesuturi si organe abdominale si toracale
  • – CT si RMN craniana pot evalua simptome precum cefaleea, confuzia, paralizia, pierderea constientei, tulburarile vizuale, vertijul, care pot indica localizarea cefalica a metastazelor tumorale
  • – biopsia, de exemplu biopsia hepatica sau pulmonara pentru a identifica celule maligne cu aceasta localizare
  • – scintigrafia osoasa care poate determina cu usurinta metastazele osoase ale cancerului colorectal.


Stadializare

Odata cu confirmarea diagnosticului de cancer colorectal sunt efectuate mai multe investigatii menite sa ajute la stadializarea bolii (proces care poate oferi informatii asupra tumorii primare si asupra diseminarii acesteia la nivelul organelor invecinate sau din alte regiuni ale corpului). Stadializarea tumorii este importanta pentru stabilirea unui tratament corect, care difera de la un stadiu la altul.

Urmatoarele investigatii sunt necesare in stadializarea cancerului colorectal:

  • – computer tomografia (CT) poate oferi informatii asupra dimensiunilor tumorii precum si a eventualelor determinari secundare (metastaze)
  • – biopsia ganglionara este importanta pentru ca ganglionii limfatici adiacenti tumorii sunt primii invadati; un examen anatomopatologic poate confirma prezenta celulelor maligne la acest nivel
  • – teste sanguine complete: sunt necesare urmatoarele teste care pot oferi informatii despre eventuala diseminare a tumorii
  • – hemoleucograma completa (numaratoarea celulelor sanguine rosii, albe si a trombocitelor)
  • – cantitatea de hemoglobina (proteina transportoare de oxigen), care este scazuta in anemia asociata procesului neoplazic
  • – hematocritul sanguin (cantitatea totala de celule rosii din sangele pacientului)
  • – antigenul carcinoembrionic este un parametru sanghin care este eliminat in circulatie atat de celulele normale cat si de cele maligne; cand sunt confirmate valori mari se poate suspiciona un proces tumoral
  • – rezonanta magnetica nucleara (RMN) este folosita deseori in stadializarea cancerului colorectal; este deseori folosita si o substanta de contrast (godoliniu), care are o afinitate mare pentru celulele maligne si care evidentiaza imagistic tesuturile invadate de procesul tumoral
  • – radiografia toracica si osoasa identifica metastazele pulmonare, mediastinale (organele si tesuturile dintre cei 2 plamani), osoase.


Stadii

Stadiul 0 (carcinom in situ)

In stadiul 0, tumora este limitata la nivelul mucoasei intestinale (primul strat interior al intestinului, aici se desfasoara procesul de absorbtie)

Stadiul I

In stadiul I, tumora a depasit stratul mucoasei intestinale si invadeaza al doilea strat intestinal, cel muscular. Acest stadiu mai poarta numele de stadiu Duke A.

Stadiul II

Stadiul II este subimpartit in stadiul IIA, respectiv IIB si mai este numit stadiul Duke B.

In stadiul IIA tumora a trecut de toate straturile intestinului si invadeaza tesuturile invecinate colonului si rectului.

In stadiul IIB tumora a depasit peretele intestinal si invadeaza organele invecinate, eventual si peritoneul.

Stadiul III

Stadiul III, este subimpartit in stadiile IIIA, IIIB si IIIC si mai poarta numele de stadiul Duke C.

In stadiul IIIA procesul tumoral a depasit colonul, respectiv rectul si invadeaza pana la 3 ganglioni limfatici adiacenti.

In stadiul IIIB procesul tumoral a invadat pana la 3 ganglioni limfatici si s-a extins:

  • – dincolo de stratul muscular intestinal, sau
  • – la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
  • – dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.

In stadiul IIIC procesul tumoral a invadat 4 sau mai multi ganglioni limfatici si s-a extins:

  • – dincolo de stratul muscular intestinal, sau
  • – la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
  • – dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.

Stadiul IV

In acest stadiu, procesul tumoral a depasit intestinul si are metastaze la nivelul altor organe, precum ficatul sau plamanii. Acest stadiu se mai numeste si Duke D.



Tratament

Tratamentul cancerului recurent si metastatic colorectal depinde de localizarea acestuia, preferintele personale privind tratamentul si starea generala de sanatate. In cazuri foarte rare, unele forme de cancer metastatic sau recurent pot fi vindecate, dar majoritatea acestor forme sunt incurabile. In acest caz tratamentul antineoplazic nu mai este folositor si se recurge la efectuarea unor tratamente paliative (care atenueaza simptomele).

Tratamentul acestor forme poate include:

  • – tratament chirurgical: in cazul in care tumora a recidivat la nivelul intestinului se poate folosi o metoda terapeutica chirurgicala; tratamentul chirurgical mai poate fi folosit si in cazul tumorilor recidivate sau diseminate la nivelul altor tesuturi sau organe, de exemplu, metastazele hepatice pot fi usor indepartate daca este afectat un lob hepatic
  • – tratament medicamentos: chimioterapia poate fi administrata fie oral fie parenteral (intravenos); tratamentul chimioterapic poate prelungi viata prin distrugerea celulelor canceroase restante si de asemenea poate atenua durerea cronica care acompaniaza procesul tumoral
  • – radioterapia: aceasta metoda terapeutica foloseste razele X pentru a distruge celulele maligne, in special in cazul tumorilor secundare care pot cauza blocaje; radioterapia reduce de asemenea durerea sau sangerarea care pot insoti procesul tumoral.

Studiile medicale sunt metode tot mai des folosite si care au ca scop gasirea unor noi metode de tratament a cancerului colorectal precum si a recidivelor acestuia, studii bazate pe ultimele informatii medicale.



Tratament ambulator

Este important ca pacientul sa fe instruit cum poate sa controleze efectele neplacute ale terapiei sau a bolii proriu-zise, pentru cresterea confortului fizic si psihic general. Orice pacient tratat pentru cancer colorectal, necesita efectuarea unor controale medicale regulate. Frecventa acestor vizite medicale depinde de timpul scurs de la diagnostic, stadiul evolutiv tumoral, tipul tratamentului initial utilizat precum si raspunsul la tratamentul efectuat.

Persoanele cu neoplasm colorectal, carora li se confirma diseminarea sau recidiva procesului tumoral, pot primi destul de greu aceasta veste. Este util ca acestia sa apeleze la ajutorul moral al familiei sau in unele cazuri la ajutor specializat (consiliere psihologica).

Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in cazul persoanelor diagnosticate cu neoplasm colorectal recidivant:

  • – petrecerea timpului cu familia si prietenii apropiati
  • – petrecerea timpului in singuratate, in cazul persoanelor care prefera acest lucru sau care efectueaza diferite metode de relaxare sau control al durerii (de ex. Yoga)
  • – comunicarea cu alte persoane cu acelasi diagnostic, lucru care ajuta la acceptarea problemei si care diminueaza de asemenea impactul psihic negativ determinat de boala si tratamentul acesteia.


Tratament medicamentos

Chimioterapia este folosita pentru a stopa cresterea tumorala si de asemenea pentru diminuarea simptomelor neplacute care insotesc boala. Chimioterapicele pot fi administrate oral sau parenteral (intravenos). Exista mai multe chimioterapice folosite in tratamentul cancerului recurent si metastatic al colonului si rectului. Acestea, la fel ca si majoritatea chimioterapicelor, au efecte adverse neplacute. Se poate folosi de asemenea si medicatia simptomatica, pentru a atenua pe cat posibil aceste reactii adverse neplacute.

Chimioterapicele cel mai frecvent folosite in tratamentul cancerului colorectal recidivant si metastatic, sunt urmatoarele:

  • – Fluorouracil (5-FU)
  • – Leucovorin
  • – Capecitabine (Xeloda)
  • – Oxaliplatin (Eloxatin)
  • – Irinotecan (Camptosar)
  • – Cetuximab (Erbitux)
  • – Bevacizumab (Avastin).


Dintre medicamentele care atenueaza simptomele neplacute secundare chimioterapiei (precum greata sau varsaturile), amintim:

  • – antagonistii de serotonina, precum ondansetron (Zofran), granisetron (Kytril) sau dolasetron (Anzemet); aceste medicamente previn greata si varsaturile asociate chimioterapiei si sunt mai eficiente atunci cand sunt combinate cu corticoterapia (de exemplu cu dexametazona)
  • – aprepitant (Emed) este un medicament antiemetic folosit de obicei in asociere cu ondansetron si dexametazona intr-o cura de 3 zile
  • – phenotiazinele, precum Phenerganul si Compazina (proclorperazina)
  • – metoclopramidul (Reglan).

Studiile medicale folosesc de asemenea medicamente noi, in scopul gasirii unor tratamente antineoplazice noi, mai eficiente si cu mai putine efecte secundare neplacute.



De retinut!

Tratamentul chimioterapic in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat, nu poate vindeca boala, insa poate atenua simptomele clinice asociate si poate prelungi de asemenea viata.

Tratament chirurgical

Dupa cum am amintit mai sus, cancerul recidivant sau metastatic colorectal poate avea parte de tratament chirurgical, insa acest lucru este dependent de stadiul evolutiv al tumorii precum si de localizarea acesteia.

Optiuni terapeutice chirurgicale

Optiunile chirurgicale in cazul neoplasmului colorectal recidivant sau metastazat, includ urmatoarele:

  • – rezectia intestinala: este o interventie chirurgicala care necesita excluderea portiunii intestinale afectata de tumora; chirurgul indeparteaza tumora cu pastrarea unei limite de siguranta, apoi sutureaza capetele intestinale ramase libere pentru a stabili integritatea functionala a inestinului; in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat nu este posibila restabilirea integritatii functionale decat in cazuri destul de rare, de aceea este necesara efectuarea unei colostomii
  • – lobectomia hepatica este o interventie prin care tumora este indepartata de la nivelul ficatului, odata cu o parte a tesutului inconjurator sanatos; poate fi indepartat pana la jumatate din totalul tesutului hepatic, deoarece cealata jumatate este suficienta in mentinerea echilibrului metabolic; exista alte metode care pot distruge celulele maligne de la nivelul ficatului si anume, ablatia prin radiofrecventa si radiocoagularea
  • – crioterapia este o metoda care foloseste azotul lichid pentru a distruge celulele maligne metastazate la nivelul ficatului (chirurgical); aceasta metoda este utilizata cand dimensiunea tumorii este relativ redusa.

In unele cazuri nu este posibila tratarea propriu zisa a tumorii, dar se pot efectua diferite proceduri care atenueaza simptomele si fac mai usor de suportat evolutia bolii. De exemplu daca tumora blocheaza intestinul, este necesara interventia chirurgicala pentru a elimina complicatiile mecanice. Daca este obstruat rectul se poate realiza o interventie care foloseste un tub (un stent), care restabileste permeabilitatea lumenului rectal.

Tratamentul chirurgical poate fi folosit in cancerul colorectal recidivat la nivelul colonului sau recidivat/metastazat la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor. Trebuie retinut ca tratamentul chirurgical nu vindeca neoplasmul colorectal, insa poate atenua simptomele neplacute aparute odata cu evolutia bolii si de asemenea poate incetini evolutia acesteia (tratament paliativ).



Radioterapia

Radioterapia este folosita pentru a distruge celulele maligne prin folosirea razelor X. Aceasta este deseori combinata cu tratamentul chirurgical si cu chimioterapia. In cancerul colorectal recidivant sau metastazat, radioterapia poate fi folosita ca metoda paliativa pentru a reduce dimensiunea tumorii si de asemenea pentru a reduce durerea provocata de extensia tumorala la nivelul altor organe.

Terapia biologica

Terapia biologica este o metoda care foloseste sistemul imun al organismului in lupta impotriva cancerului. In acest tip de terapie sunt folosite substante secretate in organism sau substante produse in laborator si care au rolul de a restabili mecanismul imun natural al organismului in lupta acestuia cu tumora. Acest tip de terapie mai poarta numele de bioterapie sau imunoterapie.



Tratament in functie de stadiu

Stadiul 0 (carcinom in situ)

Tratamentul stadiului 0 al cancerului colorectal poate include urmatoarele tipuri de terapie:

  • – excizie locala sau polipectomie simpla
  • – rezectie/anastomaoza este efectuata in cazul tumorilor mai mari dar localizate strict la nivelul colonului respectiv rectului.

Stadiul I

Tratamentul obisnuit al cancerului colorectal in stadiul I este rezectia cu anastomoza.

Stadiul II

Tratamentul stadiului II al cancerului colorectal, include:

  • – rezectia cu anastomoza
  • – studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.

Stadiul III

Tratamentul stadiului III al cancerului colorectal, include:

  • – rezectie cu anastomoza si chimioterapie
  • – studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.

Stadiul IV si cancerul colorectal recurent

Tratamentul stadiului IV al cancerului colorectal, include urmatoarele:

  • – rezectia cu anastomoza (tratament chirurgical de indepartare a tumorii sau bypass-ul tumorii cu suturarea capetelor libere a intestinului)
  • – tratament chirurgical de indepartare a diseminarilor secundare tumorale de la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor
  • – radioterapie sau chimioterapie, ca metode paliative (nu trateaza tumora, dar atenueaza simptomele precum durerea)
  • – studii clinice care folosesc chimioterapia sau terapia biologica.

In tratamentul cancerului colorectal recurent, localizat, se poate utiliza excizia chirurgicala locala.

Cancerul colorectal recurent sau metastazat la nivelul ficatului, poate beneficia de urmatoarele tipuri de tratament:

  • – ablatia tumorii prin radiofrecventa sau crioterapie
  • – studii clinice care folosesc embolizarea hepatica cu radioterapia.

In cazul pacientilor cu neoplasm colorectal recurent dupa efectuarea terapiei chimioterapice, poate fi tratat cu o noua combinatie de medicamente chimioterapice

AUTOR: prof.dr.Wagner Mirela, specialist oncologie, dermatologie, neurologie



SUA lansează un avertisment cu privire la paracetamol!

close up photo of medicinal drugs

Decizia FDA

Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a decis să ia măsuri în ceea ce priveşte paracetamolul, lansând un avertisment oficial că dozele mai mari de 325 de miligrame pot dăuna ficatului.

FDA solicită doctorilor să nu mai prescrie medicamente de tip „combinaţie” care conţin mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per doză. Anumite medicamente contra durerii, precum Percocet, Vicodin sau codeina, conţin de multe ori paracetamol, iar pacienţii cărora le-au fost prescrise aceste medicamente de multe ori nu realizează acest lucru. Din acest motiv, pacientul poate duce la situaşţii periculoase, consumând în mod separat paracetamol şi ajungând la un nivel periculos al acestui medicament în organism.

Cu 5000 mg L-arginină, asigură protecție hepatică și sporește energia generală a organismului


Accidentele care conduc la insuficiență hepatică

Aproximativ jumătate din cazurile de supradoză de paracetamol din SUA ce duc la insuficienţă a ficatului sunt provocate accidental. Totuşi, avertismentul FDA nu se referă la medicamentele prescrise fără reţetă, urmând ca regulile pentru acestea să fie actualizate ulterior. Până atunci, FDA plănuieşte să retragă autorizaţiile de comercializare tuturor medicamentelor care nu respectă limita de 325 de miligrame.

Dozele limită

Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente a cerut pentru prima dată această limită în 2011, cerând producătorilor să se conformeze luna aceasta, însă nu toate companiile au fost de acord, astfel că încă se găsesc pe piaţă medicamente care conţin doze mai mari de 325 de miligrame.

Paracetamolul este mai periculos decât ar putea părea la prima vedere, ucigând anual 150 de persoane în SUA şi provocând uneori boli de piele rare.

Cum răspund autorităţile din România?

Paracetamolul prezintă risc de afectare hepatică la asocierea cu alcoolul sau consumat în exces, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) atrăgând atenţia asupra importanţei de a se respecta dozele recomandate, pentru a se evita, pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.

Precizările vin la întrebările jurnaliştilor privind posibilele reacţii adverse ale paracetamolului, că urmare a unui articol apărut în presă americană.


Protejează organele digestive de influența nocivă a unor medicamente, otrăvuri industriale, pesticide etc.

Precizările ANM

ANM precizează că toate informaţiile sunt deja cunoscute şi incluse în prospectul tuturor medicamentelor pe bază de paracetamol, în Uniunea Europeană.

„Sunt informaţii despre dozele uzuale recomandate (1-2 comprimate la intervale de 4 ore, administrate la nevoie), despre doză maximă recomandată (pentru adulţi, 4g, pentru copii 6-12 ani, 60 mg/kg/zi repartizat în prize egale), despre reacţiile adverse posibile (erupţii, mâncărime, scăderea numărului de trombocite, agranulocitoză cu faringită şi febră- neaşteptat, afectare hepatica, colică renală”, arată ANM.

Riscurile folosirii paracetamolului

Totodată, se mai atrage atenţia că, la doze mari şi tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică.

Este de asemenea amintit riscul de afectarea hepatica la asocierea paracetamolului cu alcoolul sau riscul în cazul asocierii cu alte medicamente.


Drenează toxinele din aparatul digestiv

„Riscul toxicităţii paracetamolului poate fi crescut la pacienţii aflaţi în tratament cu alte medicamente potenţial hepatotoxice sau medicamente inductoare enzimatice. Anlicolinergicele şi colestiramina întârzie absorbţia paracetamolului. Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului. Tratamentul de lungă durată cu doze mari de paracetamol creşte riscul hemoragie al anticoagulantelor cumarinice”, se arată într-un prospect.

Nu mai mult de 325 mg

Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente a recomandat ca medicii să nu mai prescrie medicamente cu mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per tabletă. Ei invocă riscul de boli hepatice, scrie marţi Reuters.

Paracetamolul este utilizat în mod curent, fără a necesita prescripţie, pentru calmarea durerilor şi reducerea febrei.

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie


Boala de reflux gastroesofagian

woman suffering from a stomach pain

Boala de reflux gastroesofagian se produce prin trecerea continutului acid al stomacului in esofag. Acest lucru irită in timp mucoasa sensibilă a acestuia. Afectiunea este cauzata de inchiderea deficitara a sfincterului esofagian inferior. În mod normal acesta este deschis doar pentru un scurt interval, in timpul inghitirii, pentru a permite trecerea alimentelor in stomac. Daca se mentine deschis mai multa vreme, devine posibila trecerea continutului gastric din stomac in esofag. Astfel se manifesta senzatie de arsura dureroasa retrosternala (pe mijlocul pieptului), aparuta la scurt timp dupa masa, gust acru in gura, salivatie excesiva, dificultati de inghitire etc.


Reduce considerabil aciditatea gastrică, favorizează absobția mai bună a nutrienților

Ce este de făcut?

In primul rand, trebuie luate cateva simple masuri. Ele constau in mentinerea unei greutati normale, evitarea hainelor stramte in jurul taliei, renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Mesele trebuie sa fie mai mici, consumate incet, in liniste si 3 ore dupa masa nu trebuie sa se stea culcat, intins.

Ce alimente să evităm?

Sunt mai multe alimente care trebuie evitate. Printre acestea prajelile si grasimile, sucul de rosii, citricele si sucul de citrice, ceapa, usturoiul, menta, ciocolata, bauturile cu cofeina. Dar fiecare bolnav va trebui sa depisteze in timp alimentele care ii fac rau si sa le evite. Un efect benefic il are ridicarea capului patului cu 15-20 de cm. Se obține fie punand ceva sub picioarele patului, fie sub saltea. Simpla ridicare pe perne nu are efectul scontat. De fapt se urmareste ridicarea capului si a toracelui, nu doar a capului, pentru prevenirea arsurilor dureroase.


Despre medicamente

Primele medicamente la care se recurge sunt antiacidele. Acestea neutralizeaza aciditatea gastrica, dar nu scad secretia acida si nu vindeca mucoasa esofagiana. Au un efect rapid , dar de scurta durata (cam o ora), limitat la perioada cat raman in stomac. Se prezinta sub diferse forme (tablete, pulberi, suspensii apoase) si se administreaza la o ora dupa masa. Ele se pot folosi singure sau ulterior asociate cu medicamentele care scad secretia acida. Exista si medicamente care combina un antiacid cu o substanta. Aceasta, ajunsa in stomac, formeaza o pelicula, o bariera care acopera continutul stomacului. Ea impiedica trecerea sa in esofag, dar acestea nu sunt folosite in stadiile initiale de boala.


Echilibrează pH-ul organismului, furnizează un complex de vitamine, minerale, antioxidanți, fibre.

Să nu uităm de reacțiile adverse…

Daca efectul antiacidelor nu este suficient, se apeleaza la medicamentele care reduc secretia acida. Aceștia sunt blocantele receptorilor H2 si inhibitorii de pompa protonica. In formele usoare se folosesc medicamente din grupa blocantelor receptorilor H2. Cele mai folosite dintre acestea sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina si nizatidina. Ele se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Pot determina reactii adverse ca dureri de cap, ameteala, constipatie, diaree, greata, varsaturi. Se administreaza cu prudenta in bolile hepatice si renale cronice. Inhibitorii de pompa protonica au un efect mai puternic. Ei pot reduce cu 90% secretia gastrica acida, permitand vindecarea mucoasei esofagiene iritate. Cele mai folosite medicamente sunt omeprazolul , lansoprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul. Ele se administreaza cu o ora inainte de masa. Sunt in general bine tolerate, avand putine reactii adverse. Apar reacții ca: dureri de cap, diaree, constipatie, balonare, dureri abdominale, dar pot creste riscul de osteoporoza.


8 miliarde de bacterii lactice, încapsulate pentru a trece de bariera acidă a stomacului și a se deschide în intestine

Dacă boala nu răspunde la tratament

In cazurile care nu raspund la tratament se pot folosi medicamente prokinetice, de tipul metoclopramid. Acesta ajuta inchiderea sfincterului esofagian inferior si golirea mai rapida a stomacului. Se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Însă pe durata limitata, de maxim trei luni. Asta din cauza efectelor adverse (ameteala, somnolenta, oboseala, miscari necontrolate are membrelor, fetei, limbii).


Ajută la menținerea senzației de sațietate

AUTOR: prof.dr. Mirela Wagner, specializare oncologie, neurologie, dermatologie


De ce produse avem nevoie pentru îngrijirea tenului

photo of woman touching her face

Una dintre cele mai mari tendinte globale in materie de ingrijire a pielii din ultimii ani este orientarea catre produce specifice, care raspund nevoilor individuale ale tenului.
 
In urma cu cativa ani, Forever a facut un pas inainte pentru a reinnoi si reinventa multe dintre produsele din gama de ingrijire a pielii. Rezultatul a fost Sonya Daily Skincare Kit, conceputa special pentru tenul gras si mixt, si gama Infinite Advanced Skincare, pentru pielea uscata si matura. Cu Aloe vera ca ingredient principal in multe dintre produsele noastre pentru ingrijirea pielii, poti alege tu cum sa le combini, in functie de tipul tau de piele.
 
In loc sa creeze prea multe produse in cadrul celor doua truse, Forever a conceput o gama intermediara care sa completeze fiecare linie de ingrjire a pielii. Gama Targeted a avut ca scop sa cuprinda produse pe care clientii sa le aleaga in functie de nevoile, preocuparile si preferintele lor, oferind acel „ceva” extra care poate fi folosite zilnic sau dupa caz.


Iata o prezentare a acestei linii fantastice de produse.


Awakening Eye Cream


Datorita tehnologiei cu peptide, colagen si alte ingrediente puternice, aceasta crema inovatoare de ochi netezeste si confera fermitate pielii delicate, pentru a ajuta la reducerea aspectului ridurilor, cearcanelor si a pungilor de sub ochi. Peptidele stimuleaza productia de colagen, care se reduce pe masura ce imbatranim, iar aplicarea la nivel topic ajuta la combaterea semnelor de imbatranire prematura. Printre ingrediente se afla si extractul din scoarta de Albizia Julibrissin cu rutozida, cunoscut și sub numele de arborele de matase persan, care hraneste si reface. Aceasta formula non-grasa poate fi aplicata la nevoie si vizeaza pleoapa superioara si pielea delicata din jurul ochilor, pentru a ilumina si a oferi un efect de lifting. Datorita proprietatilor hidratante care reduc pierderea de apa, ochii par odihniti si luminosi.
 
Cum folosesc Awakening Eye Cream: Iubesc acest produs pe pleoapele mele “cazute” dupa o noapte scurta de somn.


Balancing Toner



Tenul mixt oscileaza intre uscat si gras, atunci cand exista un dezechilibru la nivelul pielii din cauza pH-ului sau cand bariera acida – stratul delicat de la suprafata pielii – este afectata. Balancing Toner poate fi folosit in ambele situatii, pentru a echilibra, a reimprospata si a rehidrata tenul. Este conceput pentru a fi aplicat dupa curatare, pentru a indeparta impuritatile ramase, pentru a minimiza aspectul porilor si pentru a hidrata pielea inainte de aplicarea cremei nutritive. De asemenea, contine un amestec unic de extract de alge si o forma de acid hialuronic, supranumit “buretele molecular”, datorita proprietatilor sale de a „atrage” apa. Atunci cand sunt combinate, aceste ingrediente puternice hidrateaza si catifeleaza pielea, pentru a dezvalui un ten cu aspect mai tanar. Extractul de castravete calmeaza tenul si ofera o hidratare suplimentara, in timp ce extractul de ceai alb, bogat in antioxidanti, actioneaza impreuna cu Aloe vera pentru a echilibra pielea.
 
Cum folosesc Balancing Toner: Obisnuiesc sa folosesc acest toner de cateva ori pe saptamana dupa demachierea de seara, mai ales daca am purtat mult machiaj sau SPF, sau pur si simplu daca simt nevoia de extra hidratare.



Smoothing Exfoliator



Acest produs ajuta pielea sa arate mai luminoasa prin indepartarea impuritatilor si a celulelor moarte. Desi organismul scapa in mod natural de 30.000 pana la 40.000 de celule moarte in fiecare zi, uneori ai nevoie de putin ajutor, deoarece tenul poate avea un aspect descuamat, obosit si tern. In locul microperlelor artificiale, microsferele de jojoba se maseaza usor pe piele, indepartand celulele moarte. Extractele enzimatice precum bromelaina (din ananas) si papaina (din papaia) si uleiul esential hidratant de lamaie refac pielea. Papaina este o sursa bogata de vitamine C, A, E si acid pantotenic, care ajuta tenul sa aiba un aspect proaspat, reinnoit. Exfolierea regulata pregateste terenul pentru ca alte produse sa actioneze, deoarece indeparteaza bariera de celule moarte de la nivelul pielii, permitand ca ingredientele cheie din alte produse topice sa fie mai bine absorbite. Este recomandata de 2-3 ori pe saptamana in rutina de ingrijire a pielii, iar in cazul barbatilor poate fi folosita zilnic, pentru un barbierit mai eficient.
 
Cum folosesc Smoothing ExfoliatorPe langa faptul ca este grozav pentru fata, imi place foarte mult sa il folosesc ca si exfoliant pentru picioare atunci cand ma bucur de o seara de rasfat.



Protecting Day Lotion



Combina filtrele solare minerale naturale, precum dioxidul de titan si oxidul de zinc, intr-un sistem unic de dispersie, care face ca lotiunea sa se aplice usor, protejand tenul impotriva semnelor de imbatranire. Acest produs de protectie solara se aplica peste crema ta hidratanta preferata, contine peste 20 de ingrediente de ingrjire a tenului si te protejeaza de razele UV daunatoare datorita factorului de protectie (SPF) 20. Lotiunea minerala contine ingrediente cheie, inclusiv Aloe vera, extract de pepene verde si alte plante, pentru a lupta impotriva proceselor oxidative, a imbunatati fermitatea si textura tenului si a oferi o hidratare maxima. Planta Crambe, originara din regiunea mediteraneana, este foarte bogata in acizi grasi, care amelioreaza aspectul tenului, fiind in acelasi timp absorbiti cu usurinta. Fiind un ulei bogat in acizi grasi Omega-9, acesta patrunde rapid in straturile exterioare ale epidermei, hranind pielea in profunzime, oferind in acelasi timp un strat usor de protectie impotriva deshidratarii. Anastatica hierochuntica sau trandafirul de Ierichon are o capacitate uimitoare de a supravietui unor perioade indelungate de clima arida si uscata si in doar cateva ore isi poate reface rezerva de apa, ceea ce il recomanda pentru aceasta formula.
 
Cum folosesc Protecting Day Lotion: Iubesc sa aplic acest produs zilnic, pe langa rutina de ingrijire normala a pielii, pentru a adauga protectie impotriva razelor UVA, care cauzeaza semne de imbatrinire prematura.



Aloe Activator


Este un produs hidratant unic, sub forma lichida, cu peste 98% gel de Aloe vera in compozitie. Aceasta formula simpla foloseste puterea plantei de aloe pentru a lasa pielea sa se simta revigorata si calmata chiar din momentul in care este aplicat. Concentratia ridicata de Aloe vera face din acest produs un „accesoriu” ideal pentru orice rutina de ingrijire a pielii. De asemenea, mixat in proportie de 50/50 cu Mask Powder, devine o excelenta masca faciala hidratanta si in acelasi timp purificatoare.
 
Cum folosesc Aloe Activator: Iubesc acest produs versatil, pentru hidratare intensa si calmare si, bineinteles, ca un rasfat hranitor in rutina mea de ingrjire a pielii.



Hydrating Serum



Sporeste exponential eficacitatea produselor de hidratare Forever, datorita formulei bogate in extracte vegetale si uleiuri hidratante si emoliente. Hydrating Serum se mandreste cu o formula ce contine 4 forme diferite de acid hialuronic, pentru a asigura o pelicula protectoare densa la suprafata pielii si o absorbtie rapida in straturile epidermei. Ajutand la refacerea hidratarii cutanate, aceasta noua formula confera, totodata, si sustinere impotriva efectelor nocive ale poluarii. Ciuperca zapezii, ceaiul alb, coaja de mimoza si uleiul de masline adauga o protectie antioxidanta puternica, in timp ce tamarindul, dovedit ca imbunatateste hidratarea, reduce aspectul pielii aspre si uscate, favorizand elasticitatea cutanata. Aplicat sub crema hidratanta, serumul, foloseste, printre altele, acizii grasi din nuca de cocos si unt de shea, care ofera o senzatie de luminozitate si sunt usor de absorbit, pentru a ajuta pielea ta sa se simta mai ferma si hidratata, in timp ce combate factorii de stres din mediul incojurator si semnele imbatranirii premature.


Venind in intampinarea nevoilor si preferintelor tale si completand celelalte game fantastice Forever, linia Targeted te ajuta in crearea rutinelor personalizate de ingriire a tenului pentru tine si clientii tai.


Daca ti-a placut articolul, da-l mai departe celor care crezi ca au nevoie sau pe care i-ar inspira, dand share in social media sau trimitandu-l prin email, si adu mai multi prieteni alaturi de noi.




Ce trebuie să știm despre cancerul de prostată?

portrait photo of man in white crew neck t shirt with assorted hand tools in background

Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.


Conține 5 g de L-arginină per porție!

Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată. Însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.


Ajută la menținerea sănătății prostatei!

De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.


Poate favoriza libidoul, vitalitatea și energia.

Tipuri de cancer de prostată

Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.

Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.

Susține buna funcționare a aparatului uro-genital.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.

Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”

Imunostimulator natural!

Analiza care determină diagnosticul cert

Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA mai apare un element! Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.

Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Adevărul despre coxartroză

closeup of a woman wearing jeans shorts

Coxartroza este o boala artrozica, de uzura a articulatiei soldului (articulatia coxofemurala), foarte solicitata in viata de toate zile la mers, stat in picioare si prin “incarcarea” permanenta in cazul obezitatii. Pe masura inaintarii in varsta, aceasta articulatie se degradeaza treptat si ireversibil. Primele simptome apar de obicei in jurul varstei de 40 de ani. La 90 de ani practic toti avem coxartroza!


close up shot of a wooden figurine

In coxartroza intervin ca factori preponderenti: degradarea cartilagiilor sau a oaselor articulare si presiunile exercitate asupra articulatiei.

Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin capsula articulara care este captusita in interior cu un strat subtire, bine vascularizat numit sinoviala. In jurul capsulei articulare sunt ligamente si musculatura periarticulara puternica. Sinoviala secreta un lichid (lichidul sinovial) care lubrefiaza articulatia si hraneste cartilagiul articular de pe suprafetele articulare osoase. Starea biologica a cartilagiului articular depinde de nutritia celulelor cartilaginoase, a metabolismului substantei fundamentale si de posibilitatea de regenerare in conditii de mecanica normala sau patologica.


Ingrediente puternice, care sustin confortul si flexibilitatea articulatiilor

Factorul mecanic – presiunea exercitata asupra articulatiilor – este bine cunoscut datorita lucrarilor lui Pauwels. Cand ne sprijinim pe ambele picioare, fiecare sold suporta cate o jumatate din greutatea corpului (minus cea a membrelor inferioare). Cand mergem, fiecare sold suporta pe rand intreaga greutate a corpului, minus greutatea membrului inferior „incarcat” (un membru inferior are cca. 10-15 kg greutate). Fortele ce actioneaza asupra articulatiei soldului supun tesuturile articulare la presiuni permanente.

Coxartroza apare ca un defect al stricarii echilibrului dintre tesuturile osteoarticulare si presiunile mecanice exercitate asupra articulatiei.

Didactic, putem vorbi despre coxartroze primare, din cauza alterarilor metabolismului tesuturilor articulare de cauze diverse, uneori necunoscute („idiopatice”) si coxartroze secundare, cauzate de unele leziuni traumatice articulare, infectii cronice si acute, modificari ale bazinului sau tulburarilor de statica.

Din punct de vedere al gravitatii leziunilor putem vorbi despre coxartroze incipiente sau avansate.


Formula cu citrat de calciu combinat cu vitamina D si magneziu

In coxartroza incipienta simptomul cel mai precoce este durerea si oboseala la mers. Aceleasi simptome le putem insa intalni si in alte suferinte ca sciatica, diverse nevralgii, tendinite sau bursite, fracturi, tumori, oscite de vecinatate, hernii sau chiar afectiuni ale genunchiului. Testele de laborator sunt in limite normale, radiografia putand arata o pensare a interliniei articulare, geode osoase in capul femural sau osteofite.

In coxartroza avansata examenul clinic si examenul radiologic ne sugereaza degradari articulare clare, de mai multe tipuri.


Ofera minerale si microelemente in proportii perfect echilibrate.

Coxartroza nu se vindeca

Tratamentele au drept scop inlaturarea factorilor patogenici ai artrozei si crearea conditiilor de regenerare articulara. Actiunile terapeutice vizeaza in principal suprimarea durerii, suprimarea contractiilor musculare, scaderea presiunilor mecanice si mentinerea mobilitatii articulare.

Multi pacienti ne intreaba cum se pot vindeca. Coxartroza, din nefericire, nu poate fi vindecata. Este o artroza degenerativa cu evolutie spontana spre agravare. Exista insa posibilitati de ameliorare.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Cum prevenim osteoporoza?

photo of skeleton

Boală metabolică

Osteoporoza este o boala metabolica a osului in care arhitectura sa se modifica, acesta devenind mai poros si mai fragil, cantitatea de os se reducandu-se pana la un nivel la care se poate produce o fractura in absenta unui traumatism sau ca raspuns la un traumatism minim.

Nu există semne premonitorii

In general nu exista semne premonitorii pentru o prima fractura osteoporotica. Osteoporoza poate fi primara prin insuficienta gonadala indusa de menopauza, dar poate fi si secundara unor boli sau diverselor medicatii sau poate imbraca si aspecte genetice sau idiopatice. Evident forma cea mai comuna este cea indusa de menopauza si asupra ei ne vom referi in continuare.


Doza zilnica asigura organismului cantitatea de calciu  recomandata in proportie de 100%

Problemă socio-economică

Osteoporoza a devenit in ultimul timp o adevarata problema socio-economica, deoarece se estimeaza ca, in intreaga lume, una din trei femei si unul din opt barbati cu varsta de peste 50 ani sufera de aceasta boala.

Scădere drastică a calității vieții

Consecinta directa este fractura, frecvent de sold sau vertebrala, care determina suferinta majora, invaliditate prelungita, scaderea calitatii vietii si, nu in ultimul rand, costuri enorme, fie ele directe sau indirecte derivate din necesitatea asistarii acestor pacienti. Numarul fracturilor osteoporotice creste proportional cu varsta, femeile fiind mai predispuse la fractura decat barbatii.

Exista o multitudine de FACTORI DE RISC in aparitia osteoporozei, dar vom insista doar asupra catorva, care sunt bine de cunoscut de catre toti.


Ofera minerale si microelemente in proportii perfect echilibrate.

Factorii de risc

Astfel trebuie avuti in vedere factorii genetici, cum ar fi rasa alba, istoricul familial sau statura mica (<58 Kg). Un rol deosebit il are stilul de viata, in care fumatul si inactivitatea fizica sunt factori de risc importanti. De asemenea, o menopauza precoce sau o menarha tarzie pot favoriza aparitia osteoporozei. Dintre factorii nutritionali voi mentiona dieta saraca in calciu sau cea vegetariana, consumul excesiv de alcool si cafea sau aportul exagerat de proteine care poate antrena cresterea eliminarii urinare a calciului.

Cunoscand aceste lucruri putem spera ca osteoporoza, spre deosebire de alte boli poate fi mai usor diagnosticata si implicit tratata precoce, in acest fel nu se mai ajunge la fractura si la complicatiile pe care aceasta le poate aduce. S-a demonstrat ca tratamentul poate scadea riscul fracturilor de fragilitate cu 50%, uneori chiar dupa primul an de tratament.

Prevenția este cea mai bună cale

Evident ca este mult mai usor sa prevenim decat sa ajungem la un tratament curativ. In acest sens, un prim pas il reprezinta reprezinta preventia primara, care vizeaza asigurarea unui os rezistent inca din perioda tineretii. Atingerea unei mase osoase cat mai mari se poate realiza prin aport suficient de calciu (lactate, cruditati, seminte, soia), proteine si vitamina D, printr-un stil de viata echilibrat, incluzand exercitiul fizic si excluzand abuzul de alcool si tutun.


Amestec de 50 de nutrienti, inclusiv vitamine si minerale esentiale

Rolul educației

Pe masura ce inaintam in varsta, mentinerea rezistentei sistemului nostru osos reprezinta elementul principal al preventiei secundare.

In conditiile existentei unor factori de risc se recomanda consultarea unui medic, care poate recomanda efectuarea unui test de masurare a densitatii osului, test recomandat obligatoriu si in cazul unor fracturi aparute la persoane cu varsta peste50 ani. Acest test consta intr-o scanare nedureroasa si noninvaziva, care masoara densitatea osului la nivelul coloanei lombare, a soldului sau la extremitatea distala a antebratului.

In prevenirea aparitiei osteoporozei si a fracturilor este implicata toata lumea, incepand cu individul de peste 40 ani care trebuie sa fie constient de faptul ca o fractura reprezinta semnalul de alarma pentru osteoporoza si pentru producerea de alte fracturi in viitor, in aceeasi masura cu factorii de risc mentionati anterior.

Implicarea corpului medical

Corpul medical este implicat in educatia, diagnosticul si tratamentul precoce, care urmareste pe cat posibil prevenirea pierderii de masa osoasa, cresterea ei si stabilizarea sindromului osteoporotic la cei cu pierderi semnificative, ameliorarea durerii, cresterea mobilitatii si de ce nu minimalizarea depresiei pe care o poate induce aceasta suferinta. Nu trebuie sa uitam ca toti oamenii pierd masa osoasa pe masura ce imbatranesc, dar cei ce au o masa osoasa normala au un risc de fractura mai scazut.

Consideram ca toate cele mai sus mentionate nu au avut darul decat de a va face sa constientizati importanta acestei adevarate epidemii tacute care este osteoporoza, care ataca silentios si care poate duce la consecinte uneori dramatice.


Ingrediente puternice, care sustin confortul si flexibilitatea articulatiilor

NU TREBUIE SĂ UITĂM CA:

  • aparitia primei fracturi vertebrale poate creste de doua pana la cinci ori riscul de aparitie al unei noi fracturi vertebrale in urmatorul an;
  • in cazul fracturii de sold 95% dintre pacienti sunt supusi unei interventii chirurgicale;
  • la un an dupa fractura de sold unul din patru pacienti decedeaza;
  • aproximativ 30% dintre pacienti sunt obligati sa renunte la un mod de viata independent, avand nevoie sa fie asistati.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Biorezonanța, medicina viitorului

Biorezonanța provine din cuvântul “rezonare” sau “a fi în ton”, în sincronizare, în echilibru.



Biorezonanța sau medicina bio-energo informațională este o formă de diagnostic și terapie holistică, non-invazivă. Ea utilizează pentru analiză undele electromagnetice pe care le primește de la pacient. Dispozitivele de biorezonanță utilizate în terapie pot citi lungimile de undă energetice provenite de la celulele din corp. Secvențele acestor lungimi de undă oferă informații despre sănătatea corpului la momentul în care se face scanarea.



Această metodă biofizică de diagnosticare și tratament modifică câmpul energetic al organismului afectat. Crește eficacitatea sistemului autoimunitar, îmbunătățind astfel starea generală de sănătate a pacientului.



Este foarte important să învățăm să fim atenți la stările prin care trece corpul nostru. Să ascultăm și să înțelegem semnalele corpului nostru. Observarea conștientă a semnalelor emise de organe și de corpul uman în ansamblu poate duce la o diagnosticare prin procedeul biorezonanța a unor dezechilibre energetice. Acestea, neluate în seamă constituie punctul de început al unor inflamații la nivel celular, apoi a unor afecțiuni. Neobservate și netratate pot duce la dezechilibre majore și la apariția unor stări grave de boală.



Biorezonanta este considerată medicina viitorului pentru că pune accent, ca si naturopatia, pe găsirea și tratarea cauzelor afecțiunilor apărute. Ea nu pune accent pe înlăturarea simptomelor / rezultatelor cauzei care a generat afecțiunea, ca in medicina alopată.



Biorezonanta este non-invazivă și fără efecte secundare. Nu este nevoie de prelevare de probe biologice pentru analizele efectuate. Iar viteza diagnosticării (testarii) și acuratețea rezultatelor recomandă biorezonanţa. În maxim o oră se poate aprecia starea generală de sănătate a organismului.


Sursa: AICI



Cele nouă proprietăți ale ficatului

scientist using microscope
photo of a chef holding livers

Proprietățile ficatului

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă.

Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp, pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

El este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine),

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

Argi+ te ajută să echilibrezi funcțiile ficatului

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

Mai multă energie cu Argi+

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu.

Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite.

Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

Fii în siguranță cu Argi+

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

5000 mg de L-arginină per doză!

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

Vrei să te simți ca un campion? Consumă ARGI+!

…Aventura nu se încheie aici…

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Ce consecințe poate avea o dereglare a ficatului?

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:

  • -digestie dificilă;
  • -constipaţie şi diaree;
  • -apendicită;
  • -diabet;
  • -obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
  • -anemie,
  • -colibaciloză,
  • -inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
  • -demineralizare;
  • -incapacitate de a suporta frigul;
  • -diverse tulburări auditive şi vizuale;
  • -boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
  • -arteroscleroză şi reumatism;
  • -hipertensiune arterială;
  • -sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
  • -astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
  • -picioare umflate sau roşii;
  • -dezechilibrul glandular;
  • -slăbiciune musculară;
  • -platfus;
  • -varice, hemoroizi;
  • -sterilitate şi impotenţă;
  • -celulită, depresii;
  • -tulburări menstruale;
  • -paralizie datorată sclerozei;
  • -tuberculoză;
  • -cancer.

Semnele dereglării hepatice

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

  • – limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
  • – ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
  • – balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
  • – migrene şi dureri de cap;
  • – insomnii, somn agitat;
  • – urină încărcată sau prea limpede;
  • – culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
  • – nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Cum putem acționa?

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă ar trebui să spunem cu hotărâre:

DA sau NU

NU:

zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA:

mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU:

sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA:

sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU:

uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA:

uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU:

conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA:

legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU:

pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA:

pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU:

cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA:

cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU:

alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA:

alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU:

surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA:

relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Mens Sana in Corpore Sano!

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” („Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

De reținut

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru. Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

  • 1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
  • 2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
  • 3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
  • 4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
  • 5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
  • 6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
  • 7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
  • 8)Nu ne vom usca ficatul printr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
  • 9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
  • 10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Ce este cancerul renal?

cheerful woman practicing yoga with praying hands in wheelchair
kidney cancer spelled with scrabble tiles on a blue surface

O scurtă descriere a cencerului renal

Cancerul renal mai poarta denumirea si de tumora Grawitz. Se dezvolta de obicei dupa varsta de 40-50 de ani si afecteaza mai mult barbatii decat femeile. Daca nu este descoperit la timp, in stadiu incipient el poate fi greu de tratat. Prezinta un numar de 3% din totalul cancerelor existente. Cancerul renal sau cancerul de rinichi reprezinta o afectiune de natura maligna cu localizare in parenchimul renal. Dezvoltarea cancerului renal se face prin proliferare celulara anarhica, scapata de sub controlul mecanismelor reglatoare, care are drept rezultat formarea unor formatiuni tumorale unice sau multiple, ce se pot extinde in structurile din jur sau pot metastaza la distanta. Majoritatea tumorilor renale se dezvolta la inceput in tubulii renali, iar apoi se infiltreaza in tot organismul. Acest tip de cancer mai poarta denumirea de carcinom celular renal.



Factorii de risc care ajuta la producerea cancerului renal:

  • -Fumatul. Riscul fumatorilor de a dezvolta cancer renal este cu 40% mai mare decat al nonfumatorilor,
  • -Consumarea in exces de carne prajita. Obezitatea poate ajuta riscul aparitiei cancerului renal mai ales la femei.
  • -Consumul necontrolat de analgetice (fenacetina) precum si expunerea profesionala la azbest (dar si casnica), cadmiu, produse petroliere.
  • -Varsta inaintata de peste 50 de ani sporeste riscul.


Simptomele cancerului renal:

  • – Hematurie:
  • – Prezenta unei mase tumorale in abdomen;
  • – Scaderea apetitului ;
  • – Dureri mari in flancuri ce nu se amelioreaza;
  • – Scadere ponderala in absenta unor motive evidente;
  • – Febra cu durata prelungita;
  • – Astenie extrema;
  • -Transpiratii nocturne
  • – Stare generala alterata;
  • – Edeme gambiere;
  • – Varicocel.


Diagnosticarea cancerului renal

Pentru diagnosticarea unui cancer renal sunt necesare urmatoarele teste:

  • -Pielograma cu substanta de contrast. Se injecteaza o substanta de contrast si ulterior se realizeaza radiografii seriate astfel incat sa se stabileasca particularitatile parenchimului renal.
  • -Computer tomograf ajuta la redarea unor informatii mult mai complexe, atat cu privire la afectarea parenchimului, dar si a sistemului colector, precum si a organelor din jur.
  • -Ecografia se recomanda la inceputul investigarii pacientului, fiind necesara in diferentierea unei tumori fluide de una solida, parenchimatoasa;
  • -Arterografia are rolul de a analiza vascularizatia tumorii.
  • -Venografie: Venografie ofera informatii cu privire la drenajul venos din tumora;
  • -Rezonanta magnetica nucleara ofera informatii precise in legatura cu localizarea tumorii, extinderea ei, eventuale metastaze, si chiar si consistenta ei.

AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie