De ce nu vi s-a dezvăluit adevărul despre vitamina D?

Ce nu știați?

Ce nu stiati despre vitamina D, cea naturala si nu cea chimica…. Iarasi un subiect fierbinte si controversat. Merita citit la soare:)

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a unor boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.

Mix de vitamine și zinc pentru starea ta de bine

O gamă întreagă de boli

Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.

Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…

Fitonutrienți valoroși din legume și fructe

Activatorul sistemului imunitar

Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.

Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.

Amestec de 50 de nutrienți esențiali – vitamine, minerale, antioxidanți, fibre

O analogie

Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

Vitalitate pentru bărbați!

Din nou despre imunitate

Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în „Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).

Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neurologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Vitalitatea femeii!

Numitorul comun al afecţiunilor

Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.

De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta „industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).

Imunitate la superlativ!

Ce fac organizațiile de profil?

Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.

Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate „în căutarea remediului pentru cancer„, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să „gonească după un remediu” sau „să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie „vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.

Formula cu citrat de calciu combinat cu vitamina D si magneziu

Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!

Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.

Nu puteţi împiedica vitamina D

Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată cateva adevăruri incontestabile despre vitamina D:

  • – Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.
  • – Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
  • – Deficienţa de vitamina D poate fi remediată prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
  • – Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
  • – Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
  • – Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
  • – Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale.
Te simți mai bine! Arăți mai bine!

Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…

Vitamina D naturala depăşeşte ca eficienţă vaccinurile contra acestei liste de bolia amintite si este 100% asimilata de catre corpul uman, fiind 100% naturala. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).

Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie

Pentru starea ta de bine!

Limfomul Hodgkin

photo of female scientist working on laboratory

Boala Hodgkin – o boală a paradoxurilor.

Este o maladie cu trăsături distincte şi destul de răspîndită, astfel încît să împartă limfoamele (cancerele ţesutului limfatic) în hodgkiniene şi nehodgkiniene. Boala are manifestări clinice relativ discrete, uneori diagnosticul fiind pus cu totul întîmplător pe o radiografie făcută în alt scop. Este o boală canceroasă, cu tot cortegiul de temeri. Această maladie a fost temeinic şi îndelung cercetată, începînd cu Thomas Hodgkin în 1832, astfel că s-au obţinut rezultate importante în diagnostic, stadializare şi terapie, fiind un etalon al progreselor ştiinţifice medicale. Apare mai ales la persoanele între 15 şi 45 de ani, iar diagnosticul nu mai reprezintă o fatalitate, dacă pacientul beneficiază de tratament corect. În aceste condiţii, el are şanse uriaşe de supravieţuire.

Boala Hodgkin este un limfom, adică un cancer al sistemului limfatic, responsabil cu răspunsul nostru imun. Din motive încă necunoscute, celule limfatice îşi pierd proprietăţile normale, trăiesc mai mult şi se răspîndesc, generând acelaşi tip de celule anormale, care colonizează în ordine grupele ganglionare, splina, ficatul.

5000 mg L-Arginină: protejează ficatul, determină o mai bună circulație a sângelui

Simptome

După cum spuneam, apare cu predilecţie la tineri, existînd o afectare vizibilă a sexului masculin (raport de 4/1), în mecanismul patogen fiind implicat factorul ereditar şi posibil cel infecţios, legat de infecţiile în antecedente cu virusul Epstein Barr, precum şi o disfuncţie a sistemului imunitar.

Simptomele iniţiale sînt nespecifice, semănînd cu o stare gripală: febră, oboseală, transpiraţii nocturne. La acestea se adaugă în timp adenopatii (măriri ale ganglionilor) nedureroase, situate de obicei cervical, în zona axilară sau inghinală, scădere vizibilă în greutate (peste 10% din greutatea corporală în cîteva luni), diminuarea apetitului, prurit intens, mărirea ficatului şi splinei, precum şi semne produse de masele ganglionare toracice sau abdominale: icter, edeme ale membrelor, dispnee, anemie.

Aloe Vera – detoxifiant, Argi+ – protector hepatic, Active Pro-B-refacerea florei intestinale, Arctic Sea – Acizi grași esențiali, Daily – vitamine și minerale esențiale

Diagnostic

Precizarea diagnosticului se face în urma examenului fizic, completat cu examene radiologice, tomografice sau de rezonanţă magnetică, examen de sînge. Însă testul decisiv este biopsia ganglionară, care evidenţiază existenţa celulelor anormale specifice Reed-Sternberg. Un lucru la fel de important este precizarea stadiului evolutiv, care este criteriul esenţial în stabilirea conduitei terapeutice. Există patru stadii ale bolii, fiecare cu anumite subtipuri, care apreciază dimensiunea afectării ganglionare.

În stadiile I şi II, după un tratament corect, remisia intervine în circa 80% dintre cazuri. În celelalte stadii scade la 60%. De aici importanţa diagnosticului precoce şi a prezentării urgente la medic. Facem asta atunci cînd observăm sau simţim o formaţiune tumorală, indiferent de mărimea ei, chiar dacă aceasta e nedureroasă. După încheierea tratamentului, bolnavul trebuie tratat pentru eventualele efecte adverse şi monitorizat pentru depistarea semnelor de reapariţie a bolii.

Alcalinizare, îmbunătățirea imunității, detoxifiere, refacerea necesarului de nutrienți

Terapii

Tratamentul are ca scop principal distrugerea celulelor maligne. Aceasta se poate face prin radioterapie, chimioterapie sau prin asocierea celor două metode. O altă opţiune terapeutică este transplantul medular. Deşi tratamentele sînt invazive şi greu de suportat, expunînd la numeroase efecte adverse, totuşi rezultatele sînt indiscutabile.

Pentru starea de bine!

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie


Cancerul colorectal recurent si metastatic

doctor looking at ct scan result

Generalitati

Cancerul metastatic colorectal

Cancerul metastatic colorectal este o tumora secundara (uneori tumori secundare), rezultata prin diseminarea celulelor maligne prin intermediul sangelui si limfei la nivelul altor organe si tesuturi. Prima etapa a metastazarii defineste invazia ganglionilor limfatici, ca apoi sa fie invadate si alte organe, precum, ficatul, plamanii sau ovarele. In unele cazuri, neoplasmul colorectal poate fi vindecat chiar daca a metastazat in alte regiuni a corpului. In cazul in care nu poate fi tratat, exista totusi diferite metode care pot atenua simptomele si eventual pot prelungi viata (metode paliative).



Cancerul recurent colorectal

Cancerul recurent colorectal este definit ca o tumora care reapare dupa tratament, la cateva luni sau ani de la terminarea acestuia. Uneori reapare in aceelasi loc, alteori apare in alte regiuni ale organismului (cel mai frecvent la nivelul ficatului). Nu se cunoaste cauza exacta a recidivei cancerului colorectal.

Simptome

O parte dintre pacientii cu neoplasm colorectal nu au simptome clinice, insa majorietatea pacientilor dezvolta la un moment dat simptome, precum:

  • – modificari ale tranzitului intestinal, precum diareea sau constipatia cronica sau prezenta unor scaune subtiri, sub forma de „creion”
  • – scaun cu sange sau scaun negru (melena)
  • – scaderea apetitului alimentar
  • – durere abdominala, predominant periombilicala
  • – scadere inexplicabila in greutate
  • – fatigabilitate (oboseala cronica).


Simptomele cancerului colorectal recidivant pot diferi in functie de localizarea acestora (a organelor sau tesuturilor invadate):

  • – localizarea hepatica poate cauza durere in hipocondrul drept (regiunea superioara dreapta a abdomenului), balonare, scaderea apetitului alimentar (anorexie), senzatie de prea plin
  • – localizarea pulmonara a tumorii recidivante poate cauza tuse, sputa sanguinolenta (hemoptizie), respiratie ingreunata (dispnee)
  • – localizarea ganglionara si anume infiltrarea tumorala a ganglionilor limfatici abdominali, poate cauza balonare, cresterea in volum a abdomenului, scaderea apetitului alimentar, senzatie de prea plin
  • – localizarea osoasa a tumorii poate cauza durere, in special la nivelul spatelui, soldurilor si pelvisului (regiunea abdominala inferioara).


Mecanism fiziopatogenic

Dupa cum am amintit mai sus, cancerul este definit ca o conglomerare de celule anormale (maligne). Aceste mase celulare, cresc si formeaza tumori. In cancerul colorectal, procesul neoplazic incepe de obicei de la nivelul unui polip intestinal (tumora benigna), astfel ca excizia precoce a acesteia, scade riscul de aparitie a tumorii. Exista persoane care au un numar mare de polipi intestinali (polipoza intestinala), daca aceasta nu este tratata, este foarte posibil ca o parte dintre acesti polipi sa se transforme in cancer colorectal.

In cazul in care tumora nu este diagnosticata, aceasta va continua sa se dezvolte si va invada (distruge) tesuturile si organele invecinate, ca apoi sa disemineze in alte regiuni ale organismului. Cancerul colorectal invadeaza ganglionii limfatici regionali, ca apoi sa disemineze in alte organe, cel mai frecvent la nivelul ficatului.



Cancerul recurent si metastatic colorectal, apare atunci cand celulele maligne sunt insamantate pe cale sanguina sau limfatica in alte testuri si organe. Cancerul recurent, apare de obicei in aceelasi loc sau poate avea o alta localizare, survine deseori la luni, ani de zile de la terminarea tratamentului initial.

Impactul pe care il are cancerul colorectal asupra vietii fiecarui pacient in general, difera in functie de stadiul evolutiv al tumorii, tratamentului si efectelor secundare a acestuia si nu in ultimul rand de statusul emotional personal.

Chiar si dupa un tratament eficient, cancerul colorectal poate recidiva, la aproximativ 50% dintre pacientii tratati, acest lucru fiind de asemenea corelat de asemenea cu stadiul evolutiv al tumorii. De exemplu, daca neoplasmul colorectal a fost indepartat inainte ca acesta sa depaseasca intestinul, riscul de aparitie a cancerului recurent este mai mic.



Consult de specialitate

Unii pacienti cu neoplasm colorectal metastatic sau recurent nu au simptome clinice. O parte dintre pacientii cu tumori metastazate si recidivante sunt diagnosticati pe parcursul controalelor medicale periodice, chiar inaintea aparitiei simptomelor (radiografii toracice, teste de sange, etc). Cand simptomele sunt prezente, acestea sunt dependente de localizarea si extensia lor.

Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din urmatoarele simptome:

  • – modificare persistenta a tranzitului intestinal, precum: sangerare rectala, scaun melenic (negru, cu sange digerat), diaree sau constipatie cronica, senzatie de defecatie incompleta, scaun subtire in „creion”
  • – durere abdominala
  • – balonare si/sau pierderea apetitului alimentar
  • – scadere inexplicabila in greutate
  • – fatigatbilitate (oboseala cronica)
  • – tuse (de cele mai multe ori seaca)
  • – dispnee (respiratie ingreunata).


Expectativa vigilenta

Perioada de expectativa vigilenta este acel interval de timp in care medicul specialist observa evolutia bolii, fara efectuarea vreunui tratament antineoplazic. Aceasta abordare poate fi utila in situatiile in care tratamentul ar putea face mai mult rau decat bine si nu poate vindeca tumora. Trebuie sa se retina totusi ca pe parcursul acestei perioade de asteptare pot fi administrate medicamente simptomatice, ca de exemplu, antialgice.

Medicii specialisti recomandati

Persoanele diagnosticate si tratate pentru cancer colorectal, pot fi evaluate si tratate pe parcursul evolutiei bolii de urmatorii specialisti:

  • – gastroenterolog
  • – specialist in chirurgia colonului si rectului
  • – oncolog
  • – radioterapeut.


Investigatii

Metastazele tumorale precum si cancerul colorectal recidivant sunt diagnosticate prin urmatoarele investigatii:

  • – ecografia abdominala: care poate elucida cauza unei cresteri anormale a circumferintei abdominale sau cauza durerii abdominale cronice
  • – testele de sange: acestea pot evalua fatigabilitatea, febra, slabiciunea sau scaderea in greutate asociate procesului neoplazic (hemoleucograma completa, biochimia sangelui, antigene tumorale)
  • – radiografia toracica este utila in identificarea metastazelor mediastinale sau pulmonare, care provoaca dispnee si tuse sanguinolenta (hemoptizie)
  • – computer tomografia (CT), rezonanta magnetica nucleara (RMN) a toracelui si abdomenului sunt metode de investigatie moderne care pot determina eventualele determinari secundare (metastaze) la nivelul altor tesuturi si organe abdominale si toracale
  • – CT si RMN craniana pot evalua simptome precum cefaleea, confuzia, paralizia, pierderea constientei, tulburarile vizuale, vertijul, care pot indica localizarea cefalica a metastazelor tumorale
  • – biopsia, de exemplu biopsia hepatica sau pulmonara pentru a identifica celule maligne cu aceasta localizare
  • – scintigrafia osoasa care poate determina cu usurinta metastazele osoase ale cancerului colorectal.


Stadializare

Odata cu confirmarea diagnosticului de cancer colorectal sunt efectuate mai multe investigatii menite sa ajute la stadializarea bolii (proces care poate oferi informatii asupra tumorii primare si asupra diseminarii acesteia la nivelul organelor invecinate sau din alte regiuni ale corpului). Stadializarea tumorii este importanta pentru stabilirea unui tratament corect, care difera de la un stadiu la altul.

Urmatoarele investigatii sunt necesare in stadializarea cancerului colorectal:

  • – computer tomografia (CT) poate oferi informatii asupra dimensiunilor tumorii precum si a eventualelor determinari secundare (metastaze)
  • – biopsia ganglionara este importanta pentru ca ganglionii limfatici adiacenti tumorii sunt primii invadati; un examen anatomopatologic poate confirma prezenta celulelor maligne la acest nivel
  • – teste sanguine complete: sunt necesare urmatoarele teste care pot oferi informatii despre eventuala diseminare a tumorii
  • – hemoleucograma completa (numaratoarea celulelor sanguine rosii, albe si a trombocitelor)
  • – cantitatea de hemoglobina (proteina transportoare de oxigen), care este scazuta in anemia asociata procesului neoplazic
  • – hematocritul sanguin (cantitatea totala de celule rosii din sangele pacientului)
  • – antigenul carcinoembrionic este un parametru sanghin care este eliminat in circulatie atat de celulele normale cat si de cele maligne; cand sunt confirmate valori mari se poate suspiciona un proces tumoral
  • – rezonanta magnetica nucleara (RMN) este folosita deseori in stadializarea cancerului colorectal; este deseori folosita si o substanta de contrast (godoliniu), care are o afinitate mare pentru celulele maligne si care evidentiaza imagistic tesuturile invadate de procesul tumoral
  • – radiografia toracica si osoasa identifica metastazele pulmonare, mediastinale (organele si tesuturile dintre cei 2 plamani), osoase.


Stadii

Stadiul 0 (carcinom in situ)

In stadiul 0, tumora este limitata la nivelul mucoasei intestinale (primul strat interior al intestinului, aici se desfasoara procesul de absorbtie)

Stadiul I

In stadiul I, tumora a depasit stratul mucoasei intestinale si invadeaza al doilea strat intestinal, cel muscular. Acest stadiu mai poarta numele de stadiu Duke A.

Stadiul II

Stadiul II este subimpartit in stadiul IIA, respectiv IIB si mai este numit stadiul Duke B.

In stadiul IIA tumora a trecut de toate straturile intestinului si invadeaza tesuturile invecinate colonului si rectului.

In stadiul IIB tumora a depasit peretele intestinal si invadeaza organele invecinate, eventual si peritoneul.

Stadiul III

Stadiul III, este subimpartit in stadiile IIIA, IIIB si IIIC si mai poarta numele de stadiul Duke C.

In stadiul IIIA procesul tumoral a depasit colonul, respectiv rectul si invadeaza pana la 3 ganglioni limfatici adiacenti.

In stadiul IIIB procesul tumoral a invadat pana la 3 ganglioni limfatici si s-a extins:

  • – dincolo de stratul muscular intestinal, sau
  • – la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
  • – dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.

In stadiul IIIC procesul tumoral a invadat 4 sau mai multi ganglioni limfatici si s-a extins:

  • – dincolo de stratul muscular intestinal, sau
  • – la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
  • – dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.

Stadiul IV

In acest stadiu, procesul tumoral a depasit intestinul si are metastaze la nivelul altor organe, precum ficatul sau plamanii. Acest stadiu se mai numeste si Duke D.



Tratament

Tratamentul cancerului recurent si metastatic colorectal depinde de localizarea acestuia, preferintele personale privind tratamentul si starea generala de sanatate. In cazuri foarte rare, unele forme de cancer metastatic sau recurent pot fi vindecate, dar majoritatea acestor forme sunt incurabile. In acest caz tratamentul antineoplazic nu mai este folositor si se recurge la efectuarea unor tratamente paliative (care atenueaza simptomele).

Tratamentul acestor forme poate include:

  • – tratament chirurgical: in cazul in care tumora a recidivat la nivelul intestinului se poate folosi o metoda terapeutica chirurgicala; tratamentul chirurgical mai poate fi folosit si in cazul tumorilor recidivate sau diseminate la nivelul altor tesuturi sau organe, de exemplu, metastazele hepatice pot fi usor indepartate daca este afectat un lob hepatic
  • – tratament medicamentos: chimioterapia poate fi administrata fie oral fie parenteral (intravenos); tratamentul chimioterapic poate prelungi viata prin distrugerea celulelor canceroase restante si de asemenea poate atenua durerea cronica care acompaniaza procesul tumoral
  • – radioterapia: aceasta metoda terapeutica foloseste razele X pentru a distruge celulele maligne, in special in cazul tumorilor secundare care pot cauza blocaje; radioterapia reduce de asemenea durerea sau sangerarea care pot insoti procesul tumoral.

Studiile medicale sunt metode tot mai des folosite si care au ca scop gasirea unor noi metode de tratament a cancerului colorectal precum si a recidivelor acestuia, studii bazate pe ultimele informatii medicale.



Tratament ambulator

Este important ca pacientul sa fe instruit cum poate sa controleze efectele neplacute ale terapiei sau a bolii proriu-zise, pentru cresterea confortului fizic si psihic general. Orice pacient tratat pentru cancer colorectal, necesita efectuarea unor controale medicale regulate. Frecventa acestor vizite medicale depinde de timpul scurs de la diagnostic, stadiul evolutiv tumoral, tipul tratamentului initial utilizat precum si raspunsul la tratamentul efectuat.

Persoanele cu neoplasm colorectal, carora li se confirma diseminarea sau recidiva procesului tumoral, pot primi destul de greu aceasta veste. Este util ca acestia sa apeleze la ajutorul moral al familiei sau in unele cazuri la ajutor specializat (consiliere psihologica).

Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in cazul persoanelor diagnosticate cu neoplasm colorectal recidivant:

  • – petrecerea timpului cu familia si prietenii apropiati
  • – petrecerea timpului in singuratate, in cazul persoanelor care prefera acest lucru sau care efectueaza diferite metode de relaxare sau control al durerii (de ex. Yoga)
  • – comunicarea cu alte persoane cu acelasi diagnostic, lucru care ajuta la acceptarea problemei si care diminueaza de asemenea impactul psihic negativ determinat de boala si tratamentul acesteia.


Tratament medicamentos

Chimioterapia este folosita pentru a stopa cresterea tumorala si de asemenea pentru diminuarea simptomelor neplacute care insotesc boala. Chimioterapicele pot fi administrate oral sau parenteral (intravenos). Exista mai multe chimioterapice folosite in tratamentul cancerului recurent si metastatic al colonului si rectului. Acestea, la fel ca si majoritatea chimioterapicelor, au efecte adverse neplacute. Se poate folosi de asemenea si medicatia simptomatica, pentru a atenua pe cat posibil aceste reactii adverse neplacute.

Chimioterapicele cel mai frecvent folosite in tratamentul cancerului colorectal recidivant si metastatic, sunt urmatoarele:

  • – Fluorouracil (5-FU)
  • – Leucovorin
  • – Capecitabine (Xeloda)
  • – Oxaliplatin (Eloxatin)
  • – Irinotecan (Camptosar)
  • – Cetuximab (Erbitux)
  • – Bevacizumab (Avastin).


Dintre medicamentele care atenueaza simptomele neplacute secundare chimioterapiei (precum greata sau varsaturile), amintim:

  • – antagonistii de serotonina, precum ondansetron (Zofran), granisetron (Kytril) sau dolasetron (Anzemet); aceste medicamente previn greata si varsaturile asociate chimioterapiei si sunt mai eficiente atunci cand sunt combinate cu corticoterapia (de exemplu cu dexametazona)
  • – aprepitant (Emed) este un medicament antiemetic folosit de obicei in asociere cu ondansetron si dexametazona intr-o cura de 3 zile
  • – phenotiazinele, precum Phenerganul si Compazina (proclorperazina)
  • – metoclopramidul (Reglan).

Studiile medicale folosesc de asemenea medicamente noi, in scopul gasirii unor tratamente antineoplazice noi, mai eficiente si cu mai putine efecte secundare neplacute.



De retinut!

Tratamentul chimioterapic in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat, nu poate vindeca boala, insa poate atenua simptomele clinice asociate si poate prelungi de asemenea viata.

Tratament chirurgical

Dupa cum am amintit mai sus, cancerul recidivant sau metastatic colorectal poate avea parte de tratament chirurgical, insa acest lucru este dependent de stadiul evolutiv al tumorii precum si de localizarea acesteia.

Optiuni terapeutice chirurgicale

Optiunile chirurgicale in cazul neoplasmului colorectal recidivant sau metastazat, includ urmatoarele:

  • – rezectia intestinala: este o interventie chirurgicala care necesita excluderea portiunii intestinale afectata de tumora; chirurgul indeparteaza tumora cu pastrarea unei limite de siguranta, apoi sutureaza capetele intestinale ramase libere pentru a stabili integritatea functionala a inestinului; in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat nu este posibila restabilirea integritatii functionale decat in cazuri destul de rare, de aceea este necesara efectuarea unei colostomii
  • – lobectomia hepatica este o interventie prin care tumora este indepartata de la nivelul ficatului, odata cu o parte a tesutului inconjurator sanatos; poate fi indepartat pana la jumatate din totalul tesutului hepatic, deoarece cealata jumatate este suficienta in mentinerea echilibrului metabolic; exista alte metode care pot distruge celulele maligne de la nivelul ficatului si anume, ablatia prin radiofrecventa si radiocoagularea
  • – crioterapia este o metoda care foloseste azotul lichid pentru a distruge celulele maligne metastazate la nivelul ficatului (chirurgical); aceasta metoda este utilizata cand dimensiunea tumorii este relativ redusa.

In unele cazuri nu este posibila tratarea propriu zisa a tumorii, dar se pot efectua diferite proceduri care atenueaza simptomele si fac mai usor de suportat evolutia bolii. De exemplu daca tumora blocheaza intestinul, este necesara interventia chirurgicala pentru a elimina complicatiile mecanice. Daca este obstruat rectul se poate realiza o interventie care foloseste un tub (un stent), care restabileste permeabilitatea lumenului rectal.

Tratamentul chirurgical poate fi folosit in cancerul colorectal recidivat la nivelul colonului sau recidivat/metastazat la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor. Trebuie retinut ca tratamentul chirurgical nu vindeca neoplasmul colorectal, insa poate atenua simptomele neplacute aparute odata cu evolutia bolii si de asemenea poate incetini evolutia acesteia (tratament paliativ).



Radioterapia

Radioterapia este folosita pentru a distruge celulele maligne prin folosirea razelor X. Aceasta este deseori combinata cu tratamentul chirurgical si cu chimioterapia. In cancerul colorectal recidivant sau metastazat, radioterapia poate fi folosita ca metoda paliativa pentru a reduce dimensiunea tumorii si de asemenea pentru a reduce durerea provocata de extensia tumorala la nivelul altor organe.

Terapia biologica

Terapia biologica este o metoda care foloseste sistemul imun al organismului in lupta impotriva cancerului. In acest tip de terapie sunt folosite substante secretate in organism sau substante produse in laborator si care au rolul de a restabili mecanismul imun natural al organismului in lupta acestuia cu tumora. Acest tip de terapie mai poarta numele de bioterapie sau imunoterapie.



Tratament in functie de stadiu

Stadiul 0 (carcinom in situ)

Tratamentul stadiului 0 al cancerului colorectal poate include urmatoarele tipuri de terapie:

  • – excizie locala sau polipectomie simpla
  • – rezectie/anastomaoza este efectuata in cazul tumorilor mai mari dar localizate strict la nivelul colonului respectiv rectului.

Stadiul I

Tratamentul obisnuit al cancerului colorectal in stadiul I este rezectia cu anastomoza.

Stadiul II

Tratamentul stadiului II al cancerului colorectal, include:

  • – rezectia cu anastomoza
  • – studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.

Stadiul III

Tratamentul stadiului III al cancerului colorectal, include:

  • – rezectie cu anastomoza si chimioterapie
  • – studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.

Stadiul IV si cancerul colorectal recurent

Tratamentul stadiului IV al cancerului colorectal, include urmatoarele:

  • – rezectia cu anastomoza (tratament chirurgical de indepartare a tumorii sau bypass-ul tumorii cu suturarea capetelor libere a intestinului)
  • – tratament chirurgical de indepartare a diseminarilor secundare tumorale de la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor
  • – radioterapie sau chimioterapie, ca metode paliative (nu trateaza tumora, dar atenueaza simptomele precum durerea)
  • – studii clinice care folosesc chimioterapia sau terapia biologica.

In tratamentul cancerului colorectal recurent, localizat, se poate utiliza excizia chirurgicala locala.

Cancerul colorectal recurent sau metastazat la nivelul ficatului, poate beneficia de urmatoarele tipuri de tratament:

  • – ablatia tumorii prin radiofrecventa sau crioterapie
  • – studii clinice care folosesc embolizarea hepatica cu radioterapia.

In cazul pacientilor cu neoplasm colorectal recurent dupa efectuarea terapiei chimioterapice, poate fi tratat cu o noua combinatie de medicamente chimioterapice

AUTOR: prof.dr.Wagner Mirela, specialist oncologie, dermatologie, neurologie



SUA lansează un avertisment cu privire la paracetamol!

close up photo of medicinal drugs

Decizia FDA

Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a decis să ia măsuri în ceea ce priveşte paracetamolul, lansând un avertisment oficial că dozele mai mari de 325 de miligrame pot dăuna ficatului.

FDA solicită doctorilor să nu mai prescrie medicamente de tip „combinaţie” care conţin mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per doză. Anumite medicamente contra durerii, precum Percocet, Vicodin sau codeina, conţin de multe ori paracetamol, iar pacienţii cărora le-au fost prescrise aceste medicamente de multe ori nu realizează acest lucru. Din acest motiv, pacientul poate duce la situaşţii periculoase, consumând în mod separat paracetamol şi ajungând la un nivel periculos al acestui medicament în organism.

Cu 5000 mg L-arginină, asigură protecție hepatică și sporește energia generală a organismului


Accidentele care conduc la insuficiență hepatică

Aproximativ jumătate din cazurile de supradoză de paracetamol din SUA ce duc la insuficienţă a ficatului sunt provocate accidental. Totuşi, avertismentul FDA nu se referă la medicamentele prescrise fără reţetă, urmând ca regulile pentru acestea să fie actualizate ulterior. Până atunci, FDA plănuieşte să retragă autorizaţiile de comercializare tuturor medicamentelor care nu respectă limita de 325 de miligrame.

Dozele limită

Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente a cerut pentru prima dată această limită în 2011, cerând producătorilor să se conformeze luna aceasta, însă nu toate companiile au fost de acord, astfel că încă se găsesc pe piaţă medicamente care conţin doze mai mari de 325 de miligrame.

Paracetamolul este mai periculos decât ar putea părea la prima vedere, ucigând anual 150 de persoane în SUA şi provocând uneori boli de piele rare.

Cum răspund autorităţile din România?

Paracetamolul prezintă risc de afectare hepatică la asocierea cu alcoolul sau consumat în exces, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) atrăgând atenţia asupra importanţei de a se respecta dozele recomandate, pentru a se evita, pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.

Precizările vin la întrebările jurnaliştilor privind posibilele reacţii adverse ale paracetamolului, că urmare a unui articol apărut în presă americană.


Protejează organele digestive de influența nocivă a unor medicamente, otrăvuri industriale, pesticide etc.

Precizările ANM

ANM precizează că toate informaţiile sunt deja cunoscute şi incluse în prospectul tuturor medicamentelor pe bază de paracetamol, în Uniunea Europeană.

„Sunt informaţii despre dozele uzuale recomandate (1-2 comprimate la intervale de 4 ore, administrate la nevoie), despre doză maximă recomandată (pentru adulţi, 4g, pentru copii 6-12 ani, 60 mg/kg/zi repartizat în prize egale), despre reacţiile adverse posibile (erupţii, mâncărime, scăderea numărului de trombocite, agranulocitoză cu faringită şi febră- neaşteptat, afectare hepatica, colică renală”, arată ANM.

Riscurile folosirii paracetamolului

Totodată, se mai atrage atenţia că, la doze mari şi tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică.

Este de asemenea amintit riscul de afectarea hepatica la asocierea paracetamolului cu alcoolul sau riscul în cazul asocierii cu alte medicamente.


Drenează toxinele din aparatul digestiv

„Riscul toxicităţii paracetamolului poate fi crescut la pacienţii aflaţi în tratament cu alte medicamente potenţial hepatotoxice sau medicamente inductoare enzimatice. Anlicolinergicele şi colestiramina întârzie absorbţia paracetamolului. Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului. Tratamentul de lungă durată cu doze mari de paracetamol creşte riscul hemoragie al anticoagulantelor cumarinice”, se arată într-un prospect.

Nu mai mult de 325 mg

Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente a recomandat ca medicii să nu mai prescrie medicamente cu mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per tabletă. Ei invocă riscul de boli hepatice, scrie marţi Reuters.

Paracetamolul este utilizat în mod curent, fără a necesita prescripţie, pentru calmarea durerilor şi reducerea febrei.

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie


Boala de reflux gastroesofagian

woman suffering from a stomach pain

Boala de reflux gastroesofagian se produce prin trecerea continutului acid al stomacului in esofag. Acest lucru irită in timp mucoasa sensibilă a acestuia. Afectiunea este cauzata de inchiderea deficitara a sfincterului esofagian inferior. În mod normal acesta este deschis doar pentru un scurt interval, in timpul inghitirii, pentru a permite trecerea alimentelor in stomac. Daca se mentine deschis mai multa vreme, devine posibila trecerea continutului gastric din stomac in esofag. Astfel se manifesta senzatie de arsura dureroasa retrosternala (pe mijlocul pieptului), aparuta la scurt timp dupa masa, gust acru in gura, salivatie excesiva, dificultati de inghitire etc.


Reduce considerabil aciditatea gastrică, favorizează absobția mai bună a nutrienților

Ce este de făcut?

In primul rand, trebuie luate cateva simple masuri. Ele constau in mentinerea unei greutati normale, evitarea hainelor stramte in jurul taliei, renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Mesele trebuie sa fie mai mici, consumate incet, in liniste si 3 ore dupa masa nu trebuie sa se stea culcat, intins.

Ce alimente să evităm?

Sunt mai multe alimente care trebuie evitate. Printre acestea prajelile si grasimile, sucul de rosii, citricele si sucul de citrice, ceapa, usturoiul, menta, ciocolata, bauturile cu cofeina. Dar fiecare bolnav va trebui sa depisteze in timp alimentele care ii fac rau si sa le evite. Un efect benefic il are ridicarea capului patului cu 15-20 de cm. Se obține fie punand ceva sub picioarele patului, fie sub saltea. Simpla ridicare pe perne nu are efectul scontat. De fapt se urmareste ridicarea capului si a toracelui, nu doar a capului, pentru prevenirea arsurilor dureroase.


Despre medicamente

Primele medicamente la care se recurge sunt antiacidele. Acestea neutralizeaza aciditatea gastrica, dar nu scad secretia acida si nu vindeca mucoasa esofagiana. Au un efect rapid , dar de scurta durata (cam o ora), limitat la perioada cat raman in stomac. Se prezinta sub diferse forme (tablete, pulberi, suspensii apoase) si se administreaza la o ora dupa masa. Ele se pot folosi singure sau ulterior asociate cu medicamentele care scad secretia acida. Exista si medicamente care combina un antiacid cu o substanta. Aceasta, ajunsa in stomac, formeaza o pelicula, o bariera care acopera continutul stomacului. Ea impiedica trecerea sa in esofag, dar acestea nu sunt folosite in stadiile initiale de boala.


Echilibrează pH-ul organismului, furnizează un complex de vitamine, minerale, antioxidanți, fibre.

Să nu uităm de reacțiile adverse…

Daca efectul antiacidelor nu este suficient, se apeleaza la medicamentele care reduc secretia acida. Aceștia sunt blocantele receptorilor H2 si inhibitorii de pompa protonica. In formele usoare se folosesc medicamente din grupa blocantelor receptorilor H2. Cele mai folosite dintre acestea sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina si nizatidina. Ele se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Pot determina reactii adverse ca dureri de cap, ameteala, constipatie, diaree, greata, varsaturi. Se administreaza cu prudenta in bolile hepatice si renale cronice. Inhibitorii de pompa protonica au un efect mai puternic. Ei pot reduce cu 90% secretia gastrica acida, permitand vindecarea mucoasei esofagiene iritate. Cele mai folosite medicamente sunt omeprazolul , lansoprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul. Ele se administreaza cu o ora inainte de masa. Sunt in general bine tolerate, avand putine reactii adverse. Apar reacții ca: dureri de cap, diaree, constipatie, balonare, dureri abdominale, dar pot creste riscul de osteoporoza.


8 miliarde de bacterii lactice, încapsulate pentru a trece de bariera acidă a stomacului și a se deschide în intestine

Dacă boala nu răspunde la tratament

In cazurile care nu raspund la tratament se pot folosi medicamente prokinetice, de tipul metoclopramid. Acesta ajuta inchiderea sfincterului esofagian inferior si golirea mai rapida a stomacului. Se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Însă pe durata limitata, de maxim trei luni. Asta din cauza efectelor adverse (ameteala, somnolenta, oboseala, miscari necontrolate are membrelor, fetei, limbii).


Ajută la menținerea senzației de sațietate

AUTOR: prof.dr. Mirela Wagner, specializare oncologie, neurologie, dermatologie


Ce trebuie să știm despre cancerul de prostată?

portrait photo of man in white crew neck t shirt with assorted hand tools in background

Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.


Conține 5 g de L-arginină per porție!

Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată. Însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.


Ajută la menținerea sănătății prostatei!

De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.


Poate favoriza libidoul, vitalitatea și energia.

Tipuri de cancer de prostată

Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.

Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.

Susține buna funcționare a aparatului uro-genital.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.

Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”

Imunostimulator natural!

Analiza care determină diagnosticul cert

Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA mai apare un element! Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.

Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Adevărul despre coxartroză

closeup of a woman wearing jeans shorts

Coxartroza este o boala artrozica, de uzura a articulatiei soldului (articulatia coxofemurala), foarte solicitata in viata de toate zile la mers, stat in picioare si prin “incarcarea” permanenta in cazul obezitatii. Pe masura inaintarii in varsta, aceasta articulatie se degradeaza treptat si ireversibil. Primele simptome apar de obicei in jurul varstei de 40 de ani. La 90 de ani practic toti avem coxartroza!


close up shot of a wooden figurine

In coxartroza intervin ca factori preponderenti: degradarea cartilagiilor sau a oaselor articulare si presiunile exercitate asupra articulatiei.

Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin capsula articulara care este captusita in interior cu un strat subtire, bine vascularizat numit sinoviala. In jurul capsulei articulare sunt ligamente si musculatura periarticulara puternica. Sinoviala secreta un lichid (lichidul sinovial) care lubrefiaza articulatia si hraneste cartilagiul articular de pe suprafetele articulare osoase. Starea biologica a cartilagiului articular depinde de nutritia celulelor cartilaginoase, a metabolismului substantei fundamentale si de posibilitatea de regenerare in conditii de mecanica normala sau patologica.


Ingrediente puternice, care sustin confortul si flexibilitatea articulatiilor

Factorul mecanic – presiunea exercitata asupra articulatiilor – este bine cunoscut datorita lucrarilor lui Pauwels. Cand ne sprijinim pe ambele picioare, fiecare sold suporta cate o jumatate din greutatea corpului (minus cea a membrelor inferioare). Cand mergem, fiecare sold suporta pe rand intreaga greutate a corpului, minus greutatea membrului inferior „incarcat” (un membru inferior are cca. 10-15 kg greutate). Fortele ce actioneaza asupra articulatiei soldului supun tesuturile articulare la presiuni permanente.

Coxartroza apare ca un defect al stricarii echilibrului dintre tesuturile osteoarticulare si presiunile mecanice exercitate asupra articulatiei.

Didactic, putem vorbi despre coxartroze primare, din cauza alterarilor metabolismului tesuturilor articulare de cauze diverse, uneori necunoscute („idiopatice”) si coxartroze secundare, cauzate de unele leziuni traumatice articulare, infectii cronice si acute, modificari ale bazinului sau tulburarilor de statica.

Din punct de vedere al gravitatii leziunilor putem vorbi despre coxartroze incipiente sau avansate.


Formula cu citrat de calciu combinat cu vitamina D si magneziu

In coxartroza incipienta simptomul cel mai precoce este durerea si oboseala la mers. Aceleasi simptome le putem insa intalni si in alte suferinte ca sciatica, diverse nevralgii, tendinite sau bursite, fracturi, tumori, oscite de vecinatate, hernii sau chiar afectiuni ale genunchiului. Testele de laborator sunt in limite normale, radiografia putand arata o pensare a interliniei articulare, geode osoase in capul femural sau osteofite.

In coxartroza avansata examenul clinic si examenul radiologic ne sugereaza degradari articulare clare, de mai multe tipuri.


Ofera minerale si microelemente in proportii perfect echilibrate.

Coxartroza nu se vindeca

Tratamentele au drept scop inlaturarea factorilor patogenici ai artrozei si crearea conditiilor de regenerare articulara. Actiunile terapeutice vizeaza in principal suprimarea durerii, suprimarea contractiilor musculare, scaderea presiunilor mecanice si mentinerea mobilitatii articulare.

Multi pacienti ne intreaba cum se pot vindeca. Coxartroza, din nefericire, nu poate fi vindecata. Este o artroza degenerativa cu evolutie spontana spre agravare. Exista insa posibilitati de ameliorare.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Cum prevenim osteoporoza?

photo of skeleton

Boală metabolică

Osteoporoza este o boala metabolica a osului in care arhitectura sa se modifica, acesta devenind mai poros si mai fragil, cantitatea de os se reducandu-se pana la un nivel la care se poate produce o fractura in absenta unui traumatism sau ca raspuns la un traumatism minim.

Nu există semne premonitorii

In general nu exista semne premonitorii pentru o prima fractura osteoporotica. Osteoporoza poate fi primara prin insuficienta gonadala indusa de menopauza, dar poate fi si secundara unor boli sau diverselor medicatii sau poate imbraca si aspecte genetice sau idiopatice. Evident forma cea mai comuna este cea indusa de menopauza si asupra ei ne vom referi in continuare.


Doza zilnica asigura organismului cantitatea de calciu  recomandata in proportie de 100%

Problemă socio-economică

Osteoporoza a devenit in ultimul timp o adevarata problema socio-economica, deoarece se estimeaza ca, in intreaga lume, una din trei femei si unul din opt barbati cu varsta de peste 50 ani sufera de aceasta boala.

Scădere drastică a calității vieții

Consecinta directa este fractura, frecvent de sold sau vertebrala, care determina suferinta majora, invaliditate prelungita, scaderea calitatii vietii si, nu in ultimul rand, costuri enorme, fie ele directe sau indirecte derivate din necesitatea asistarii acestor pacienti. Numarul fracturilor osteoporotice creste proportional cu varsta, femeile fiind mai predispuse la fractura decat barbatii.

Exista o multitudine de FACTORI DE RISC in aparitia osteoporozei, dar vom insista doar asupra catorva, care sunt bine de cunoscut de catre toti.


Ofera minerale si microelemente in proportii perfect echilibrate.

Factorii de risc

Astfel trebuie avuti in vedere factorii genetici, cum ar fi rasa alba, istoricul familial sau statura mica (<58 Kg). Un rol deosebit il are stilul de viata, in care fumatul si inactivitatea fizica sunt factori de risc importanti. De asemenea, o menopauza precoce sau o menarha tarzie pot favoriza aparitia osteoporozei. Dintre factorii nutritionali voi mentiona dieta saraca in calciu sau cea vegetariana, consumul excesiv de alcool si cafea sau aportul exagerat de proteine care poate antrena cresterea eliminarii urinare a calciului.

Cunoscand aceste lucruri putem spera ca osteoporoza, spre deosebire de alte boli poate fi mai usor diagnosticata si implicit tratata precoce, in acest fel nu se mai ajunge la fractura si la complicatiile pe care aceasta le poate aduce. S-a demonstrat ca tratamentul poate scadea riscul fracturilor de fragilitate cu 50%, uneori chiar dupa primul an de tratament.

Prevenția este cea mai bună cale

Evident ca este mult mai usor sa prevenim decat sa ajungem la un tratament curativ. In acest sens, un prim pas il reprezinta reprezinta preventia primara, care vizeaza asigurarea unui os rezistent inca din perioda tineretii. Atingerea unei mase osoase cat mai mari se poate realiza prin aport suficient de calciu (lactate, cruditati, seminte, soia), proteine si vitamina D, printr-un stil de viata echilibrat, incluzand exercitiul fizic si excluzand abuzul de alcool si tutun.


Amestec de 50 de nutrienti, inclusiv vitamine si minerale esentiale

Rolul educației

Pe masura ce inaintam in varsta, mentinerea rezistentei sistemului nostru osos reprezinta elementul principal al preventiei secundare.

In conditiile existentei unor factori de risc se recomanda consultarea unui medic, care poate recomanda efectuarea unui test de masurare a densitatii osului, test recomandat obligatoriu si in cazul unor fracturi aparute la persoane cu varsta peste50 ani. Acest test consta intr-o scanare nedureroasa si noninvaziva, care masoara densitatea osului la nivelul coloanei lombare, a soldului sau la extremitatea distala a antebratului.

In prevenirea aparitiei osteoporozei si a fracturilor este implicata toata lumea, incepand cu individul de peste 40 ani care trebuie sa fie constient de faptul ca o fractura reprezinta semnalul de alarma pentru osteoporoza si pentru producerea de alte fracturi in viitor, in aceeasi masura cu factorii de risc mentionati anterior.

Implicarea corpului medical

Corpul medical este implicat in educatia, diagnosticul si tratamentul precoce, care urmareste pe cat posibil prevenirea pierderii de masa osoasa, cresterea ei si stabilizarea sindromului osteoporotic la cei cu pierderi semnificative, ameliorarea durerii, cresterea mobilitatii si de ce nu minimalizarea depresiei pe care o poate induce aceasta suferinta. Nu trebuie sa uitam ca toti oamenii pierd masa osoasa pe masura ce imbatranesc, dar cei ce au o masa osoasa normala au un risc de fractura mai scazut.

Consideram ca toate cele mai sus mentionate nu au avut darul decat de a va face sa constientizati importanta acestei adevarate epidemii tacute care este osteoporoza, care ataca silentios si care poate duce la consecinte uneori dramatice.


Ingrediente puternice, care sustin confortul si flexibilitatea articulatiilor

NU TREBUIE SĂ UITĂM CA:

  • aparitia primei fracturi vertebrale poate creste de doua pana la cinci ori riscul de aparitie al unei noi fracturi vertebrale in urmatorul an;
  • in cazul fracturii de sold 95% dintre pacienti sunt supusi unei interventii chirurgicale;
  • la un an dupa fractura de sold unul din patru pacienti decedeaza;
  • aproximativ 30% dintre pacienti sunt obligati sa renunte la un mod de viata independent, avand nevoie sa fie asistati.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Cele nouă proprietăți ale ficatului

scientist using microscope
photo of a chef holding livers

Proprietățile ficatului

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă.

Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp, pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

El este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine),

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

Argi+ te ajută să echilibrezi funcțiile ficatului

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

Mai multă energie cu Argi+

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu.

Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite.

Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

Fii în siguranță cu Argi+

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

5000 mg de L-arginină per doză!

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

Vrei să te simți ca un campion? Consumă ARGI+!

…Aventura nu se încheie aici…

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Ce consecințe poate avea o dereglare a ficatului?

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:

  • -digestie dificilă;
  • -constipaţie şi diaree;
  • -apendicită;
  • -diabet;
  • -obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
  • -anemie,
  • -colibaciloză,
  • -inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
  • -demineralizare;
  • -incapacitate de a suporta frigul;
  • -diverse tulburări auditive şi vizuale;
  • -boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
  • -arteroscleroză şi reumatism;
  • -hipertensiune arterială;
  • -sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
  • -astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
  • -picioare umflate sau roşii;
  • -dezechilibrul glandular;
  • -slăbiciune musculară;
  • -platfus;
  • -varice, hemoroizi;
  • -sterilitate şi impotenţă;
  • -celulită, depresii;
  • -tulburări menstruale;
  • -paralizie datorată sclerozei;
  • -tuberculoză;
  • -cancer.

Semnele dereglării hepatice

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

  • – limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
  • – ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
  • – balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
  • – migrene şi dureri de cap;
  • – insomnii, somn agitat;
  • – urină încărcată sau prea limpede;
  • – culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
  • – nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Cum putem acționa?

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă ar trebui să spunem cu hotărâre:

DA sau NU

NU:

zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA:

mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU:

sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA:

sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU:

uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA:

uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU:

conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA:

legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU:

pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA:

pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU:

cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA:

cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU:

alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA:

alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU:

surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA:

relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Mens Sana in Corpore Sano!

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” („Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

De reținut

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru. Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

  • 1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
  • 2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
  • 3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
  • 4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
  • 5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
  • 6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
  • 7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
  • 8)Nu ne vom usca ficatul printr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
  • 9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
  • 10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Care este adevărul despre CANCER?

woman in bed using her smartphone
woman in gray knit sweater praying
Photo by Ivan Samkov on Pexels.com

1. In primul rand si foarte important, este bine de mentionat urmatorul aspect: toti oamenii au celule canceroase in corpul lor, dar atat timp cat numarul lor este scazut, acestea nu afecteaza buna functionare a organismului. Acestea nu apar in testele standard pana nu ating pragul de un miliard de celule. In momentul in care medicii le spun pacientilor ca nu mai au cancer, acestia se refera tocmai la acest lucru: testele specifice nu mai pot detecta celulele canceroase deoarece sunt intr-un numar foarte restrans.



2. Cand sistemul imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si nu se pot multiplica, asa ca nu vor forma tumori.

3. Atunci cand o persoana este diagnosticata cu cancer inseamna ca are de asemenea deficiente la nivel nutritional. Mai pe scurt, nu se hraneste corect, obiceiurile alimentare, stresul si mediul fiind factorii determinanti in acest context.

4. Pentru a depasi aceste deficiente nutritionale, este foarte important sa-ti schimbi dieta si sa incluzi suplimente pentru a-ti intari sistemul imunitar.



5. CHIMIOTERAPIA implica otravirea celulele canceroase care cresc intr-un mod extrem de rapid, dar din pacate sunt distruse in aceeasi masura si celulele sanatoase de la nivelul maduvei spinarii, a tractului gastro-intestinal si de asemenea pot cauza distrugerea unor organe importante ca: ficatul, plamanii, inima, rinichii, etc.

6. RADIOTERAPIA are un efect similar cu cel al CHIMIOTERAPIEI. Aceasta distruge celulele canceroase, dar in aceeasi masura ataca si celulele, tesuturile si organele sanatoase.

7. Initial, tratamentul bazat pe radioterapie si chimioterapie va micsora tumoarea propriu-zisa. In schimb, o prelungire a unui astfel de tratament va cauza mai multe pagube la nivelul organismului, iar in cele din urma nu va da rezultate, nu va mai reusi sa distruga tumorile.

8. Cand organismul contine multe toxine cauzate de chimioterapie si radiatii, sistemul imunitar este fie „compromis”, fie distrus, asa ca bolnavul va fi expus numeroaselor infectii si complicatii ce pot surveni, cu usurinta.




9. Chimioterapia si radiatiile pot cauza mutatii la nivelul celulelor canceroase, acestea devenind mai puternice si aproape imposibil de distrus. De asemenea, operatiile pot duce la raspandirea celulelor canceroase la nivelul altor organe.

10. Cel mai bun lucru pe care-l poate face un bolnav de cancer este sa-si „infometeze” celulele canceroase, privandu-le de alimentele care nu fac altceva decat sa le hraneasca (zahar, alcool, carne, branza, lapte, etc).



Cu ce se hranesc celulele canceroase?

a. ZAHARUL hraneste celulele canceroase. Daca bolnavul renunta la zahar, renunta la una dintre cele mai importante surse de hranire a celulelor bolnave. Dar asta nu inseamna nicio clipa ca le poti inlocui cu indulcitorii artificiali, existenti pe piata. De cele mai multe ori, acestia contin aspartam (indulcitor artificial), o substanta extrem de nociva. Un substitut natural sanatos este mierea de Manuka sau melasa, dar si acestea trebuie consumate in cantitati foarte mici. Sarea de masa de asemenea contine aditivi, asa ca o alternativa este sarea de mare sau sarea de Himalaya.

b. LAPTELE face ca organismul sa produca mucus in exces, in special la nivelul tractului gastro-intestinal. Cancerul se hraneste cu mucusul produs de celule. Atunci cand se renunta la acest produs, inlocuindu-l cu laptele de migdale (sau altele de origine, exista o gama variata de unde poti alege), celulele canceroase vor „muri de foame”.



c. CELULELE CANCEROASE se dezvolta intr-un mediu acid. O dieta bazata pe carne este acida, asa ca este mai bine sa se consume peste (daca nu poti trece la o dieta vegetariana) in favoarea carnei de vita sau de porc. Din pacate, de cele mai multe ori carnea contine antibiotice, hormoni de crestere si paraziti extrem de daunatori, in special pentru persoanele care sufera de cancer.

d. O dieta compusa din 80% legume crude si sucuri, cereale integrale, seminte, nuci si cateva fructe ajuta corpul sa-si „creeze” un mediu alcalin, propice unui organism sanatos, unde celulele canceroase nu pot supravietui ( acestea traiesc intr-un mediu acid!). Aproximativ 20% din mancare poate fi gatita (de exemplu fasolea). Legumele proaspete suplimenteaza organismul cu enzime vii, care sunt usor absorbite, iar in aproximativ 15 minute este stimulata producerea celulelor sanatoase.

Pentru a obtine enzime vii (acestea produc celule sanatoase) este indicat sa bei sucuri naturale (in special din legume, inclusiv germenii de fasole) si sa mananci legume crude, de 2-3 ori pe zi. Enzimele sunt distruse la temperaturi mai mari de 40 de grade.



e. Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata, acestea avand un continut ridicat de cofeina. Ceaiul verde este o alternativa buna si are proprietati anticancerigene. Cel mai bine ar fi sa se consume apa purificata sau filtrata, pentru a evita toxinele si metalele grele din apa de la robinet. Apa distilata este acida, evitati-o.

12. Proteinele animale sunt greu de digerat si necesita multe enzime digestive. Carnea nedigerata ramane in intestine pana putrezeste, iar aceasta duce la inmultirea toxinelor.

13. Peretii celulelor canceroase au un strat solid de proteine. Atunci cand mananci mai putina carne (sau deloc) se elibereaza mai multe enzime care ataca peretii de proteine ai celulelor canceroase si permite celulor organismului sa ucida cancerul.

14. Exista suplimente care ajuta la „intarirea” sistemului imunitar (antioxidanti, vitamine, minerale) care determina organismul sa ucide celulele canceroase. Alte suplimente ca vitamina E stimuleaza organismul sa distruga celulele canceroase.



15. Cancerul este o boala a mintii, trupului si spiritului. O stare de spirit proactiva si pozitiva il va ajuta pe bolnavul de CANCER sa supravietuiasca.

16. Furia, neiertarea si durerea determina organismul sa se dezvolte intr-un mediu stresant si acid (cancerul se dezvolta in mediul acid). Invata sa fii o persoana iubitoare si iertatoare. Este necesar sa te relaxezi si sa te bucuri de viata.

17.Celulele canceroase nu pot supravietui intr-un mediu oxigenat. Fa exercitii zilnic si respira adanc , in acest fel vei reusi sa oxigenezi mai bine celulele.


Autor: Mirela Wagner, profesor doctor, specializari în oncologie, dermatologie, neurologie