1. Tensiunea arterială 120 / 80 – indicatori de viață lungă
„120” îți arată ca fiecare celulă primește cantitatea de Oxigen necesară pe suprafața vasului, iar „80” reprezintă rezistența vasului din interior. Dacă unui deget de la picior nu-i va ajunge oxigen, tensiunea arterială se va mări.
2. Frecvența respiratorie 16 / min. – indicatori de viață lungă
Reprezintă ritmul prin care pătrunde Oxigenul in celule. Norma este de 16 respirații pe minut. Atunci când alergi poate ajunge și la 26 respirații pe minut dar e important să revină repede la normal.
3. Frecvența cardiacă 78 bătăi de inimă pe minut – indicatori de viață lungă
78 este nr optim de bătăi de inimă pe minut. Dacă este prea rapid înseamnă că organismului nu-i ajunge oxigenul.
4. Hemoglobina 130 g/L
Hemoglobina este pigmentul roșu din sânge care răspunde de transportul oxigenului la celule , dar și al CO2 spre organele de respirație. Dacă ai hemoglobina mică înseamnă că nu ajunge suficient oxigen la celule.
5. Bilirubina 20
Arată modul cum funcționează ficatul , norma este de 20.
6. Diureza 1.5 L
Reprezintă cantitatea de urină eliminata in 24 de ore și trebuie să constituie în medie 1.5L
7. Greutatea = (Înălțimea-100)-10 Kg
Este recomandat să ai o greutate în concordanță cu înălțimea ta. Ex: daca ai 180 cm înălțime atunci G=(180-100)-10kg=70Kg
8. Glucoza în sânge 5.5
Reprezintă rezerva de energie pe care o ai pentru 24 de ore.
Miere din flori de portocal – cea mai sănătoasă sursă de energie!
9. PH-ul sangelui 7.43
Cand Ph-ul devine 7.41 survine decesul. Pentru reglarea Ph-ului organismul folosește ionii de Calciu.
10. Numărul leucocitelor 4000
Norma este 4000. Dacă Numărul este mai mare înseamnă că în organism există o infecție și acesta luptă cu ea.
11. Temperatura corpului 36.6 °C
Febra indică faptul că sistemul imunitar luptă cu o infectie. 37 °C inceputul infecției, 38 °C luptă activă, 40 °C luptă dificilă.
Vitamina C cu eliberare gradată – pentru o imunitate excelentă!
12. Colesterolul în sange 6.5
Reprezintă grăsimea din care sunt constituite fibrele nervoase, poate fi bun și rău.
O provocare pentru 4 zile – programul nutriționat DX4!
Pentru ca acești indici să fie la valoarea normală trebuie să oferi organismului tău aceste 4 lucruri :
– Oxigen
– Apă pură
– Hrană vie
Ofera aceste componente unui organism purificat!!!
Începe-ți ziua cu pasiune și încredere, pentru că fiecare zi aduce oportunități noi pentru a-ți îngriji și transforma părul într-o bijuterie naturală!
Astăzi, vreau să vorbesc despre secretele unei podoabe capilare sănătoase și frumoase, care pot face minuni pentru tine – produsele de îngrijire personală cu aloe vera și suplimentele alimentare. Știm cu toții cât de important este un păr strălucitor și plin de viață pentru încrederea noastră și pentru a ne simți în formă maximă.
Aloe vera este o plantă miraculoasă cunoscută pentru proprietățile sale de hidratare, vindecare și întărire a părului. Aceasta pătrunde în fiecare fir de păr, oferindu-i nutrienți esențiali și hidratare profundă. Folosirea șampoanelor, balsamurilor sau măștilor cu aloe vera poate face o diferență semnificativă în aspectul și sănătatea părului tău. Fiecare zi este o ocazie pentru a oferi părului tău acest tratament de lux!
Suplimentele alimentare sunt de asemenea un aliat de nădejde în călătoria ta spre un păr superb. Adesea, dieta noastră poate să nu ofere toți nutrienții de care părul nostru are nevoie. Aici intervin suplimentele, care pot să furnizeze vitamine, minerale și aminoacizi esențiali pentru a susține creșterea și strălucirea părului. De exemplu, biotina este cunoscută pentru capacitatea sa de a întări părul și de a-l face să crească mai rapid.
Colagenul marin susține frumusețea !
Transformă-ți părul într-o bijuterie naturală!
Cu determinare și disciplină, poți crea o rutină de îngrijire personală care să includă produse cu aloe vera și suplimente alimentare potrivite pentru tine. Acestea nu doar îți vor îmbunătăți părul, dar vor avea un impact pozitiv asupra stării tale de bine și încredere în sine.
Așadar, dragul meu, începe fiecare zi cu gândul că părul tău este o comoară prețioasă și că meriți să-i oferi cea mai bună îngrijire posibilă. Cu aloe vera și suplimente alimentare de calitate, vei privi cu mândrie în oglindă, admirând o podoabă capilară superbă și strălucitoare!
Fii sursa ta de inspirație și îmbrățișează rutina ta de îngrijire personală ca pe un ritual zilnic de înfrumusețare și îngrijire. Încrederea ta va străluci la fel de intens ca părul tău! #ÎngrijirePersonală #AloeVera #SuplimenteAlimentare #PărFrumos.
Tot ce trebuie să faceți este să adăugați 10 grame de bicarbonat de sodiu într-un litru de apă, plus 100 ml de oțet (o ceașcă de oțet), apoi se adaugă legumele sau fructele și se țin 15 minute. Soluția de bicarbonat de sodiu a elimina până la 96% din reziduurile de tiabendazol și fosmet de pe coaja fructelor.
Detoxifiere perfectă!
2.Spală fructele
Este cel mai simplu lucru pe care îl poți face pentru a scăpa de pesticide. Dacă ai posibilitatea, pentru un efect cât mai bun, spală fructele și legumele cu apă puțin sărată. Important este să nu folosești săpun sau detergent pentru a le curăța.
Din fericire, apa rece va elimina în mare parte pesticidele. De regulă, alimentele care trebuie spălate obligatoriu sunt: strugurii, roșiile, merele, perele și piersicile. Și salata verde trebuie spălată cu mare atenție.
Oțetul alb este un ingredient natural și este recomandat pentru a elimina pesticidele de pe fructele și legumele pe care vrei să le consumi. Este cel mai indicat să-l folosești pe spanac și salata verde, fiind recunoscute ca și cele mai contaminate legume.
Tot ce trebuie să faci este să adaugi un pahar de oțet alb și două pahare de apă într-un recipient. Înmoaie fructele în amestec timp de 20 de minute, apoi spală-le cu apă rece pentru câteva secunde.
4.Folosește bicarbonatul de sodiu
Studiile arată că bicarbonatul de sodiu este foarte eficient și îndepărtează cu succes pesticidele de pe legume și fructe. Pasta acestuia este recomandată, în special, pentru spălarea ardeilor, merelor, perelor și vinetelor.
Amestecă o linguriță de apă cu o linguriță de bicarbonat de sodiu pentru a obține această pastă. Amestecul se aplică pe alimente folosind o periuța de dinți, iar fructele mici precum strugurii, murele sau capsunile trebuie sa fie inmuiate intr-un vas umplut cu un litru de apa si o lingura de bicarbonat de sodiu.
Cum am spus și la început, spălarea fructelor și legumelor cu puțină sare poate elimina în mare parte pesticidele. Adaugă puțină sare atunci când speli alimentele, deoarece aceasta facilitează extragerea pesticidelor, a produselor fitosanitare si a solului
Bicarbonatul de sodiu funcționează de minune, însă în combinație cu lămâia funcționează mult mai bine. Pregătește un spray folosind o cană de apă, 2 linguri de bicarbonat de sodiu și o lingură de suc de lămâie. Acest amestec se pulverizează peste fructe și legume, apoi se lasă timp de 10 minute înainte de a fi spălate.
7.O altă metodă de eliminare a pesticidelor de pe fructe este curățatul coajei.
Aceasta metoda este recomandată în special atunci când este posibil să existe un anumit reziduu în crăpăturile fructelor. De asemenea, atunci când gătiţi carne, tăiaţi excesul de grăsime şi pielea, pentru sunt „bureţi” care absorb resturile nedorite de pesticide.
8.Aparat de ozonat si filtrat apa din bucatarie
Ozonul este un dezinfectant non-chimic (inofensiv) foarte puternic. Are calitatea unicã de a se descompune si a se transforma într-un material non-toxic. Reduce rapid substantele toxice si nocive, precum monoxidul de carbon, sulfurile si benzenurile din aer, bacteriile si virusii din apã, urmele de insecticide si alte substante nocive din fructe si alimente vegetale. Ozonul distruge azotul si clorul din apã, rezultând o apã cu pH slab bazic (7,5-9). Ozonul purificã apa si distruge complet bacteriile, colibacili, bacili dizenterici, virusii hepatitei A si B.
Este unul din cei mai eficienţi detoxifianţi ai corpului de mercur, metale grele, pesticide dăunătoare. Are o aromă deosebită şi nu este greu să-l introduci în alimentaţie. Îl poţi consuma şi sub formă de tinctură.
10.Leurda este la fel de eficientă.
Se poate consuma ca atare în salate, ca nectar verde, ca tinctură, ca suc etc. Se poate şi mesteca îndelung. Este foarte uşor de digerat, având capacitatea de a elimina mercurul şi alte metale grele precum şi pesticidele.
11.Consumă fructe şi legume variate, pentru a nu te expune îndelung la acelaşi fel de pesticid.
12.Consumă produse organice, dacă ai această posibilitate.
13. Sărurile de baie Epsom – apă caldă
Ajuta la eliminarea toxinelor din corp prin suprafata pielii, cu ajutorul transpiratiei. Prin intermediul sarurilor Epsom, adaugate in baia de seara, pielea transpira mult mai mult si detoxifierea se accelereaza.O alta procedura prin care puteti elimina toxinele prin transpiratie este sauna. Bucurati-va saptamanal de sauna si nu doar ca veti elimina surplusul de kilograme, ci si multe dintre substantele toxice din organism.
14.Consumati vitamina C
Alegeti sa consumati alimente bogate in vitamina C sau suplimente alimentare. Consumul de vitamina C este foarte important pentru organism, dar mai ales pentru ficat. Acest antioxidant, cu efecte benefice asupra sanatatii, ajuta organismul sa produca glutadion, un compus care ajuta ficatul sa proceseze mai bine toxinele si care contribuie la repararea leziunilor hepatice.
Conform filozofiilor orientale, fie că sunt indiene, chineze, tibetane sau thailandeze, partea stângă a corpului este total diferită de partea dreaptă. Chiar și unele tradiții monahale budiste includ în preceptele lor ca monahii să doarmă pe partea stângă.
Deși sună ciudat, odihna și somnul pe partea stângă au multe beneficii pentru sănătate.
Detoxifiere perfectă!
Limfa se drenează spre stânga
Partea stângă a corpului este partea dominantă a sistemului limfatic. Cea mai mare parte a limfei se scurge în canalul toracic situat pe partea stângă. În calea sa, limfa transportă proteine, metaboliți ai glucozei și deșeuri care sunt purificate de ganglionii limfatici pentru a fi drenate pe partea stângă.
Derivat din cele de mai sus, este obișnuit să deducem în medicina orientală că afecțiunile din partea stângă a corpului se pot datora congestiei cronice a sistemului limfatic.
Conform Ayurveda, congestia are loc în organism prin respectarea anumitor priorități. Dacă sistemul limfatic este cogestionat, ulterior ficatul și sângele se saturează cu substanțe toxice. Simptomele primare ale congestiei apar pe partea stângă a corpului înainte de a se muta în partea dreaptă, unde apar mai târziu.
Limfa și oboseala de după masă
Sugestia indiană este ca, dacă iei o pauză după ce ai mâncat, fă-o întinzându-te pe partea stângă. Timpul de pauză nu trebuie să depășească 10 minute și este diferit de somnul de după-amiază, care este de obicei de 20 de minute sau mai mult.
Stomacul și pancreasul atârnă pe partea stângă. Când vă întindeți pe partea stângă, ambele atârnă în mod natural, permițând o digestie optimă și eficientă.
Limfa și mișcarea alimentelor
Alimentele sunt determinate să se miște în mod natural prin stomac, iar enzimele pancreatice sunt secretate treptat și nu dintr-o singură mișcare, ceea ce se întâmplă dacă te întinzi pe partea dreaptă.
Când stai întins pe partea stângă, ficatul și vezica biliară atârnă de partea dreaptă.
Odihna pe partea stângă le permite să atârne și să-și secrete enzimele prețioase în tractul digestiv, emulsionând grăsimile și neutralizând acizii din stomac.
Când sistemul digestiv este stimulat în acest fel, ciclul tău digestiv este mai scurt și nu te lasă lent pentru restul după-amiezii. Încearcă să te odihnești 10 minute pe partea stângă după ce ai mâncat.
Simțiți-vă plin de energie și nu obosiți după ce mâncați
Încercați să mâncați relaxat la prânz și nu uitați să vă odihniți pe partea stângă și să verificați că vă veți simți mai energici și cu o digestie mai bună.
Magia dormitului pe partea stânga: cea mai bună eliminare a limfei
Intestinul subțire elimină toxinele prin valva ileocecală (VIC) din partea dreaptă a corpului la debutul intestinului gros. Intestinul gros este situat pe partea dreaptă a corpului, traversează abdomenul și coboară pe partea stângă.
Prin VIC, dormitul pe partea stângă permite gravitației să stimuleze mai ușor deșeurile corporale în intestinul gros din intestinul subțire.
In timpul noptii, continuând să dormi pe partea stângă, resturile se mișcă mai ușor spre colonul descendent iar dimineața eliminarea va fi mai ușoară.
Vitalitate la superlativ!
Cea mai bună funcționare a inimii si a limfei
Mai mult de 80% din inimă este situată în partea stângă a corpului. Dacă dormi pe partea stângă, limfa drenată către inimă va fi condusă de gravitație, ajutându inima în timp ce dormi.
Aorta, care este cea mai mare arteră a corpului, iese din partea superioară a inimii și se arcuiește la stânga înainte de a coborî în abdomen. Când doarmi pe partea stângă, inima pompează mai ușor sângele în aorta descendentă.
Dormitul pe partea stângă permite intestinelor să se îndepărteze de vena cavă care transportă sângele înapoi la inimă. În mod remarcabil, vena cavă se sprijină pe partea dreaptă a coloanei vertebrale, așa că atunci când vă culcați pe partea stângă, viscerele se îndepărtează de vena cavă.
Din nou gravitația face ca inima să lucreze mai ușor.
Splina face parte din sistemul limfatic și se află, de asemenea, pe partea stângă a corpului. Funcția sa este cea a unui ganglion limfatic mare care filtrează limfa și în plus filtrează sângele. Când vă culcați pe partea stângă, întoarcerea lichidului în splină este mai ușoară și are loc mai ușor prin gravitație.
Sistemul limfatic drenează toate celulele corpului prin contracții și mișcări musculare și nu prin pomparea inimii.nu Ajutând limfa să se scurgă în splină și inimă prin gravitație este o modalitate simplă de a vă purifica corpul fără să faceți nimic.
AUTOR: dr. Mirela Wagner, specialist dermatologie, neurologie, oncologie
Un organism cu imunitate ridicată NU se contaminează cu agenți patogeni (microbi, virusuri, paraziți), deoarece are o rezistență puternică și nu poate fi infectat!
Foarte puțină lume știe că INTESTINUL SUBȚIRE al omului asigură aproximativ 80% DIN FUNCȚIA IMUNITARĂ.
Rolul intestinului
Așadar, intestinul subțire joacă un rol esențial în sănătatea noastră, deoarece flora intestinală atunci când este perturbată, produce consecințe negative în tot organismul.
Flora intestinală este influențată în mod direct și semnificativ de alimentație.
Vestea bună este că pentru reabilitarea intestinală putem reconstrui flora intestinală, ceea ce înseamnă că putem restabili un sistem imunitar puternic.
ALIMENTE CARE CRESC IMUNITATEA
Primul pe această listă obligatoriu este KEFIRUL.
KEFIRUL
Este o CIUPERCĂ de culoare albă, care arată ca mugurii de conopidă și conține o combinație unică de bacterii si drojdii, în amestec cu proteine, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B6, vitamina B7, vitamina B9, vitamina B12, vitamina K, vitamina A și vitamina D, calciu, fosfor, magneziu, enzime și aminoacizi.
Kefirul, spre deosebire de iaurt și alte produse lactate, conține peste 30 de culturi de bacterii specifice – probiotice, printre care bacteriile acidului lactic, precum și drojdii și bacteriile acidului acetic, care sunt deosebit de importante pentru că refac flora intestinală și elimină agenții patogeni.
Repară flora intestinală și optimizează funcția imunitară!
CIMBRUL
Este una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care stimulează foarte puternic imunitatea, distruge bacteriile, virusurile și ciupercile, fiind un puternic antibiotic natural, antibacterian, antiviral, antifungic și antiseptic.
Capsule cu ulei de usturoi și cimbru, pentru imunitatea ta!
IARBA DE ORZ VERDE
Regenerează flora intestinală, restabilind colonizarea bacteriană naturală și crescând imunitatea. Iarba de orz verde are efect vindecător asupra bronhiilor, a astmului, a inflamației tractului respirator și a sensibilității sporite la infecții.
Se găsește ”Pulbere de orz verde” la magazinele naturiste. Acest produs conține 100% iarbă de orz verde, din care s-a extras apa printr-o tehnologie specială care nu permite pierderea proprietăților plantei.
Această pulbere se prepară în combinație cu apă de izvor sau apă plată – 1 linguriță cu vârf de pulbere la 1 pahar cu apă.
Superalimentul tău – peste 20 de legume și fructe valoroase – cu rol în imunitate!
TĂMÂIA
Fortifică sistemul imunitar, stimulând multiplicarea și activarea celulelor străjer a sistemului imunitar, cele responsabile cu anihilarea atacului germenilor infecțioși din sânge, înainte ca aceștia să se replice și să producă boala.
ESTE COMESTIBILĂ doar tămâia naturală, care se găsește NUMAI ÎN MAGAZINELE NATURISTE și pe care scrie că SE POATE CONSUMA INTERN.
Tămâie cumpărată de la biserici este TOXICĂ.
Se pot administra la fel de bine, capsule cu Boswellia, care este extract de tămâie și se găsește în magazinele naturiste și în unele farmacii.
Blend de 7 uleiuri valoroase, între ele și tămâia – sprijină imunitatea!
CURMALELE
Întăresc sistemul imunitar și contribuie la regenerarea celulară, fiind un tezaur de vitamine, minerale și antioxidanți care protejează organismul de boli.
CHIMENUL NEGRU (Nigella sativa)
Stimulează sistemul imunitar și menține sănătatea aparatului respirator. Se găsesc în magazinele naturiste și în farmacii, capsule cu ulei de chimen negru ( negrilică).
OREGANO
În primul rând, întărește sistemul imunitar. Oregano este EXTREM de bogat în antioxidanți, valoarea sa ORAC fiind impresionantă – 200,129.
Pentru comparație, voi aminti câteva valori ORAC: cireșele Acerola – 70,00; fructele de goji – 25,300; zmeura – 4,882; merele roșii – 4, 275; merele Golden – 2,670; strugurii negri – 2,830; portocalele – 1,819; ceaiul verde – 1,253.
Valoarea ORAC arată cu exactitate puterea antioxidantă a unui produs vegetal și capacitatea lui de a elimina radicalii liberi, care îmbolnăvesc organismul.
ROZMARINUL
Stimulează sistemul imunitar, are efect antibacterian și antiseptic.
SCORȚIȘOARA
Stimulează sistemul imunitar, are efect antiviral și antibacterian remarcabil.
Din cele mai vechi timpuri scorțișoara a fost folosită împotriva „bolilor reci”, în special în tratarea plămânilor și a ficatului.
Detoxifiant și tonic – stimulent al imunității!
GHIMBIRUL
Rădăcina de ghimbir stimulează puternic imunitatea și este un foarte bun antiviral.
ECHINACEEA
Accelerează funcțiile sistemului imunitar și combate afecțiunile aparatului respirator.
USTUROIUL și CEAPA ROȘIE
Stimulează puternic sistemul imunitar și protejează organismul de agenți patogeni.
VITAMINA C NATURALĂ – din ACEROLA, MĂCEȘE, CĂTINĂ, LAMÂIE.
Vitamina C sintetică nu are aceleași beneficii ca și vitamina C naturală.
Vitamina C NATURALĂ întărește puternic sistemul imunitar și oferă organismului rezistență în fața agenților patogeni.
Vitamina C pe suport de tărâțe de ovăz – susține funcția imunitară!
ZINC
Alături de vitamina C, zincul fortifică sistemul imunitar. Sunt bogate în zinc semințele crude de dovleac, năutul, nucile caju, ciupercile și stridiile.
50 de nutrienți esențiali – cu Zinc – pentru imunitate!
MIEREA DE CONIFERE
Din BRAD, PIN – crește imunitatea și protejează sistemul respirator, în special plămânii.
Ai gustat mierea din flori de portocal – de ajutor în imunitatea generală?
PROPOLISUL
Este considerat ”farmacia albinelor”, cu ajutorul căruia ele își protejează stupul.
Propolisul crește imunitatea și restabilește majoritatea funcțiilor din organism.
Antibioticul stupului – contribuie la imunitatea ta!!
CAISELE DESHIDRATATE
Sunt foarte bogate în polifenoli care cresc imunitatea organismului.
RODIA
Sucul de rodie fortifică sistemul imunitar și protejează organismul de răceli, gripe și infecții.
La menținerea unei imunități ridicate NU contribuie DOAR ALIMENTAȚIA
APA
O hidratare corespunzătoare înseamnă un sistem imunitar puternic.
Apa consumată în cantitate suficientă, protejează organismul împotriva gripei, infecțiilor și a altor boli cronice.
Apa intră în componența tuturor organelor.
Fără apă, organele nu pot funcționa.
Lipsa apei în organism pune în pericol mare sănătatea și viața noastră.
Tot ce poți visa, pentru starea ta de bine și imunitate perfectă!
Somnul insuficient sau somnul care nu este odihnitor scade rapid imunitatea, de aceea, numai un om odihnit poate avea o imunitate puternică.
Nimic nu compensează lipsa somnului.
SPORTUL contribuie la imunitate
Activitatea fizică crește imunitatea și protejează organismul în fața bolilor.
Două zile consecutive de post negru ( se bea doar apă ) regenerează întreg sistemul imunitar și ajută organismul să combată infecțiile.
POSTUL și funcția imunitară
Postul intermitent ( de exemplu din 24 de ore, într-un interval de 8 ore se poate mânca, iar 16 ore se ține post – se bea doar apă și cafea neîndulcită) este un alt mod de a restarta întreg sistemul imunitar.
STAREA LĂUNTRICĂ – cum contribuie la imunitate
Supărarea, nemulțumirile, frica, stresul, furia, mânia, îndoiala, ura, gelozia, invidia etc SCAD DRAMATIC SISTEMUL IMUNITAR și lasă omul descoperit în fața bolilor.
La polul opus, iertarea, compasiunea, iubirea, recunoștința, bunătatea, smerenia, CRESC SISTEMUL IMUNITAR.
Există oameni care fac sport și mănâncă numai sănătos, dar totuși se îmbolnăvesc.
Se întâmplă asta datorită agresivității interioare pe care o au.
Orice sentiment negativ este o stare de agresivitate a sufletului nostru, o stare din care lipsește IUBIREA.
De aceea, orice tulburare sufletească trebuie conștientizată și înlăturată urgent.
CREDINȚA și imunitatea
Oricât ar părea de fantasmagoric pentru atei, CREDINȚA ÎN TATAL CERESC, CREȘTE IMUNITATEA!
Boala ulceroasa (ulcerul gastro-duodenal) este o afectiune cronica a aparatului digestiv, afectiune care consta in aparitia leziunilor la nivelul mucoasei, submucoasei sau muscularei stomacului / duodenului.
Maladia este caracterizata de alternanta perioadelor de activitate cu cele de remisie (multi bolnavi cu antecedente de boala ulceroasa ignora posibilitatea recidivei odata ce puseul acut a fost depasit).
Optimizează digestia!
CAUZE
Organismul uman dispune, in mod natural, de o serie de factori de aparare (mucus gastric, prostaglandine citoprotectoare) care limiteaza actiunea nociva a unor substante asupra peretelui gastric. Uneori, aceasta bariera defensiva devine insuficienta in fata factorilor agresivi si, in urma dezechilibrului instalat, apare leziunea digestiva.
Factori declanșatori
Cercetarile au aratat ca boala ulceroasa poate fi declansata pe fondul existentei unor factori diversi dintre care amintim:
factori genetici (grupele sangvine si grupele imunologice);
factori endocrini (hormone glucocorticoizi in exces);
factori de mediu (alimentative dezechilibrata, stres, fumat, alcool in exces);
factori infectiosi (Helicobacter pylori);
medicamente.
Asocierea a doi sau mai multi factori dintre cei amintiti mai sus creste riscul aparitiei sau reactivarii bolii ulceroase. De exemplu, un fumator sau o persoana cu un regim de viata marcat de stres poate dezvolta o leziune gastrica mai mult sau mai putin severa la consumul de aspirina sau antiinflamatoare nesteroidiene.
Reglează apetitul!
SIMPTOME
In ulcerul gastro-duodenal fara complicatii trasatura dominant este durerea. In functie de localizare sau severitate ea poate fi perceputa diferit ca: arsura epigastrica, jena abdominala difuza, „foame”gastrica, durere colicativa s.a.
Bolnavul mai poate prezenta varsaturi alimentare, pirozis (senzatie de arsura care urca din stomac prin esofag, cu un gust acru, provocata de hiperaciditate), hematemeza (hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminata pe gura, frecventa in ulcerul gastroduodenal si in cancerul gastric) sau melena (eliminare a unui scaun negru, continand sange provenit din partile superioare ale tubului digestiv) prin hemoragie digestiva.
Subliniem aici ca diagnosticul de boala ulceroasa trebuie stabilit de catre medicul specialist. Automedicatia (fara un diagnostic cert) poate masca simptomatologia unor maladii maligne care necesita abordare terapeutica diferita.
50 de nutrienți esențiali!
TRATAMENTUL
Farmacoterapia in boala ulceroasa este stabilita de catre medic si depinde de:
etiologie (infectioasa, medicamentoasa);
gravitatea leziunii (tratament medicamentos, staza endoscopica sau chirurgicala);
perioada de activitate sau remisie.
In toate cazurile se impun masurile igieno-dietetice (regimul alimentar specific), regimul de viata adecvat, evitarea obiceiurilor nocive precum fumatul sau consumul excesiv de cafea si alcool.
Vitamine, minerale, fitonutrienți valoroși pentru sănătatea copilului!
MEDICAMENTE CARE POT INDUCE BOALA ULCEROASA
Afectarea mucoasei etajului digestiv superior (esofag, stomac, duoden) poate sa apara la consumul unor preparate farmaceutice din diverse clase de medicamente. Cele mai importante din acest punct de vedere sunt:
antiinflamatoarele steroidiene si nesteroidiene,
antiastmatice precum teofilina sau aminofilina,
antiacide alcalinizante (bicarbonatul de sodiu),
expectorante mucolitice,
anticoagulante cumarinice,
antiosteoporotice bifosfonati,
unele antibiotice.
Acestea pot determina aparitia unor manifestari digestive nedorite prin mecanisme diferite:
Riscul de aparitie a leziunilor digestive poate fi insa redus prin respectarea regulilor de administrare sau prin asocierea unei medicatii cu rol de inhibare a secretiei acide.
Pentru obtinerea unui efect terapeutic maxim in tratarea bolii ulceroase sunt necesare:
Evaluarea tipului si severitatii ulcerului de catre medicul specialist. Tot acesta stabileste si schema corecta de tratament.
Adoptarea unei diete corespunzatoare si a unui regim de viata echilibrat.
Respectarea duratei tratamentului (de exemplu, la administrarea inhibitoarelor pompei de protoni tip omeprazol minimum 2 saptamani, dar nu mai mult de 2 luni).
Respectarea orarului de administrare pentru antibioterapie in cazul ulcerului Helicobacterpylori pozitiv.
Administrarea corecta raportata la momentul meselor sau momentul zilei:
pansamentele gastrice (alginati, saruri de bismut) inainte de mese;
antiacidele (combinatii de saruri de calciu, magneziu, aluminiu) la 1-2 ore dupa mese, dependent de aparitia durerii;
inhibitoarele secretiei gastrice (tip ranitidina sau tip pirenzepin) seara, intrucat secretia acida a stomacului este crescuta pe perioada noptii;
protectoarele si regeneratoarele mucoasei (tip sucralfat) inainte de masa deoarece eficienta lor depinde de mediul acid.
DIETOTERAPIA in boala ulceroasa trebuie sa respecte cateva principii generale:
un orar zilnic regulat al meselor;
mese reduse cantitativ si mai dese;
practicarea unei bune masticatii;
evitarea consumului de alimente prea fierbinti sau prea reci;
excluderea alimentelor puternic stimulatoare ale secretiei si motilitatii digestive (carne grasa sau afumata, ciorbe acre, fructe crude, branzeturi fermentate, ciocolata, cafea, bauturi carbogazoase);
consumul alimentelor permise si preparate corespunzator (branza de vaci, cas, oua moi, supe, soteuri de carne slaba si legume, fructe coapte, gelatine, deserturi cu lapte).
DOREȘTI MAI MULTE INFORMAȚII? COMPLETEAZĂ FORMULARUL!
CONCLUZIE
Statisticile arata ca cel putin 10% din populatia Europei are ulcer gastric sau duodenal.
Ansamblul de tehnici terapeutice de care dispune medicina moderna pentru tratarea ulcerului este complex si eficient, dar aplicarea masurilor igieno-dietetice constituie metoda simpla de profilaxie prin care putem evita aparitia sau reactivarea bolii ulceroase.
AUTOR: dr. Mirela Wagner, specialist dermatologie, neurologie, oncologie
Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din cadrul pancreasului încep să crească anormal. Cresc într-un mod necontrolat și invaziv. Ele formează noduli sau mase de țesut numite tumori, ce influențează negativ principalele funcții ale pancreasului.
Despre pancreas
Pancreasul este un organ situat în spatele stomacului, în partea din spate a abdomenului. Are aspect spongios. Capul pancreasului este situat în partea dreaptă a abdomenului. Este plasat acolo unde stomacul este atașat la prima parte a intestinului subțire (duoden). Coada pancreasului, partea sa cea mai îngustă, se extinde spre partea stângă a abdomenului, în vecinătatea splinei.
Susține funcțiile vitale!
Ce face pancreasul?
Pancreasul conține glande exocrine și endocrine care secretă sucuri pancreatice și hormoni, cum ar fi insulina. Sucurile pancreatice sau enzimele, secretate de glandele exocrine, sunt eliberate în intestine printr-o serie de conducte sau tuburi. Ele contribuie la digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.
Mix de 50 de nutrienți esențiali!
Insulele Langerhans și insulina
Celulele endocrine sunt organizate în grupuri mici, numite insulele Langerhans, care secretă insulină și glucagon în sânge. Acești doi hormoni țin sub control nivelul de zahăr din sânge. Atunci când acest proces de control al zahărului din sânge nu se realizează în mod corespunzător, apare afecțiunea numită diabet.
Arăți mai bine! Te simți mai bine!
Cancerul
Cancerul este o categorie de boli caracterizate prin creșterea fără control a unor celule anormale. Iar cancerul pancreatic se produce atunci când această creștere necontrolată a celulelor începe în pancreas. Dacă o tumoare rămâne într-un singur loc și are o creștere limitată, aceasta este în general considerat a fi benignă . Mai grave sunt tumorile maligne. Acestea se formează atunci când celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin intermediul sângelor sau limfei. Atunci când o tumoare se extinde cu succes în alte părți ale corpului și crește, invadând și distrugând alte țesuturi sănătoase, se numește metastază. Acest proces este numit metastază , iar rezultatul este o stare mai gravă, care este foarte dificil de tratat.
Repară flora intestinală! Îmbunătățește funcția digestivă!
Rata de supraviețuire
Deoarece cancerul pancreatic este de obicei diagnosticat târziu în dezvoltarea sa, rata de supravietuire de cinci ani dupa diagnosticare este de mai puțin de 5%.
Cancerul pancreatic nu determină simptome în stadii incipiente. Mai mult decât atât, simptomele inițiale ale cancerului de pancreas tind să fie destul de vagi, astfel încât pacienții de multe ori le ignoră pentru o anumită perioadă de timp, permițând bolii să continue să evolueze și să se răspândească. Când semnele și simptomele apar, ele pot include:
• dureri la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină colorată datorată icterului, atunci când cancerul interferează cu ductul biliar
• pierderea poftei de mâncare
• pierderea în greutate
• scaune steatorice (exces de grăsimi în scaun)
• oboseală și slăbiciune musculară
• depresie, modificări ale dispoziției
• mâncărime generalizată.
Alte asocieri
Cazurile de cancer de pancreas sunt, de asemenea, asociate cu semnul Trousseau, cheaguri de sânge formate spontan în vasele de sânge portale, venele profunde ale brațelor și picioarelor sau alte venele superficiale.
În cazul în care cancerul se răspândește în organism (metastaze), pot apărea simptome suplimentare în zona afectată recent. Simptomele de metastaze depinde în ultimă instanță de locația la care cancerul s-a extins.
Cancerele la celule insulare sau neuroendocrine ale pancreasului pot determina producerea de prea multă insulină, care poate conduce la senzații slabe de amețeală, frisoane, spasme musculare sau diaree.
Multiplicarea exagerată a celulelor
Cancerul este în cele din urmă rezultatul multiplicării exagerate a celulelor, care cresc necontrolat și nu mor. Celulele normale din organism urmează o cale ordonată de creștere, divizare și moarte. Moartea celulară programată este numită apoptoză , iar atunci când acest proces nu mai are loc se ajunge la cancer. Celulele canceroase nu mor programatic, ci continuă să crească și să se dividă. Deși oamenii de știință nu stiu exact ce cauzează comportamentul acestor celule, ei au identificat mai mulți factori de risc potential:
Creșterea necontrolată
Mutații genetice – celulele pot experimenta o creștere necontrolată dacă există anomalii sau mutații în ADN-ul lor, și, prin urmare, deteriorarea genelor implicate în diviziunea celulară. Cancerul apare atunci când o mutație genetică face imposibilă corectarea deteriorării ADN-ului și imposibilității de a muri programatic. În mod similar, cancerul este un rezultat al mutațiilor care inhibă funcțiile oncogene și supresoare tumorale, ceea ce duce la creșterea incontrolabilă a celulei.
Cine este responsabil?
Substanțele cancerigene – acestea sunt substanțe direct responsabile de deteriorarea ADN-ului, promovarea sau complicitatea cancer. Anumite pesticide, coloranți și substanțe chimice folosite în rafinarea metalelor sunt considerate a fi cancerigene, crescând riscul de a dezvolta cancer pancreatic. Când corpul nostru este expus la agenți cancerigeni, radicalii liberi sunt formațiuni care încearcă să fure electroni de la alte molecule din organism. În felul acesta radicalii liberi deteriorează celulele, care afectează capacitatea lor de a funcționa în mod normal, iar rezultatul poate fi apariția de tumori canceroase.
Ce spun probabilitățile?
Trăsături, obiceiuri, dietă – cancerul pancreatic apare cu probabilitate mai mare la bărbați decât la femei, în randul afro-americanilor decât în rândul albilor. Fumatul creste riscul de cancer pancreatic cu un factor de 2 sau 3. Chiar și fumatul pasiv constituie un factor de risc.
Greutate mai mare?
Dieta si obezitatea au fost, de asemenea, legate de cancer de pancreas. Persoanele care nu fac mișcare suficient de mult și care sunt obeze au mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic. În plus, cei care au o dietă săracă în legume și fructe, dar bogată în carne roșie și grăsimi sunt mult mai susceptibile de a fi diagnosticate cu aceasta boală.
Alcoolul
Consumul de alcool este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru cancerul pancreatic.Pe termen lung, consumul exagerat de alcool duce la pancreatita cronică, care este un factor de risc cunoscut pentru cancer pancreatic.
Alți factori medicali – pe măsură ce îmbătrânim, există o creștere a numărului de posibile mutații genetice cauzatoare de cancer. Acest lucru face din vârstă un factor de risc important pentru cancer pancreatic, în special pentru cei peste 60 de ani. Există și mai multe alte boli care au fost asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas.
Acestea includ ciroza sau cicatrizarea ficatului, infecția cu Helicobacter pylori infecție a stomacului cu bacteria cauzatoare de ulcer H. pylori ), diabet zaharat, pancreatită cronică (inflamație a pancreasului) și gingivita sau boala parodontală.
AUTOR: dr. Mirela Wagner, specialist dermatologie, neurologie, oncologie
În România sunt diagnosticate anual aproximativ 4000 de cazuri noi de cancer de stomac, fiind mai frecvent în rândul bărbaților (2.500) decât în cazul femeilor (1.500 cazuri).
Cancerul de stomac, denumit și cancer gastric este o tumoare malignă care apare atunci când un grup de celule anormale se dezvoltă în interiorul stomacului. Aceste celule au abilitatea de a invada țesuturile și de a se răspândi către organe aflate la distanță.
Cancerul începe cu o modificare în structura ADN-ului. ADN-ul este un component ce se găsește în fiecare celulă a ființelor vii, fiind esențial pentru identificarea fiecărui organism. De asemenea, ADN-ul oferă celulelor un set de informații de bază, ca de exemplu momentul creșterii și reproducerii.
O schimbare în structura ADN-ului este cunoscută sub denumirea de mutaţie şi poate altera instrucţiunile care controlează creşterea celulelor. Acest lucru înseamnă faptul că celulele continuă să crească în loc să se oprească atunci când trebuie, ceea ce duce la reproducerea celulelor în mod incontrolabil, producând o porţiune de ţesut numit tumoră.
Modificări ale ADN-ului
Nu se ştie cu exactitate încă ce anume declanşează modificări ale ADN-ului care duc la cancerul de stomac şi de ce doar un număr mic de persoane dezvoltă cancerul de stomac.
Cu toate acestea, există un număr semnificativ de factori de risc pentru cancerul gastric, și anume:
1.
Vârsta
Riscul de a dezvolta cancer de stomac creşte odată cu vârsta. Majoritatea cazurilor apar la persoane de peste 55 de ani cu o medie de vârstă în jur de 70 la momentul diagnosticării.
2.
Sexul
Bărbaţii sunt aproximativ de două ori mai predispuşi decât femeile la dezvoltarea cancerului de stomac. Nu este clar de ce această incidenţă predomină în cazul bărbaţilor.
3.
Fumatul
Fumătorii pot fi de două ori mai predispuşi la dezvoltarea cancerului de stomac în comparaţie cu nefumătorii. Acest lucru se datorează faptului că fumul de ţigară va fi întotdeauna înghiţit la inhalare ajungând în stomac, iar tutunul conţine multe substanţe dăunătoare care pot deteriora celulele.
Cu cât fumaţi mai mult şi pentru o perioadă mai lungă, cu atât mai mare este riscul. În cazul fumătorilor obişnuiţi sunt şanse cu 1 ½ mai mari de a dezvolta cancer de stomac decât în cazul nefumătorilor.
4.
H. Pylori
H. Pylori este un tip de bacterie frecvent întâlnit la majoritatea populaţiei lumii.
În cazul celor mai multe persoane, bacteria este inofensivă, dar de cele mai multe ori H. Pylori provoacă afecțiuni precum ulcerele de stomac, crizele recurente de indigestie sau inflamaţiile cronice ale mucoasei stomacale (gastrită atrofică).
Cercetările au descoperit faptul că persoanele cu gastrită atrofică severă prezintă cel mai ridicat risc de dezvoltare a cancerului de stomac, deşi acest risc este foarte mic.
5.
Dieta
O dietă bogată în sare, legume murate (precum ceapa murată sau piccalilli), peştele sărat şi carnea afumată (precum păstrama sau carnea de vită afumată) creşte riscul apariţiei cancerului gastric.
Ţările în care acest tip de alimentație este populară, precum Japonia, China, prezintă un număr mai mare de cazuri de cancer de stomac, mai mare decât se anticipează în mod normal.
6.
Istoricul familial
Probabilitatea să dezvoltaţi cancer gastric este destul de mare în cazul în care există o rudă apropiată (de exemplu: unul dintre părinţi, fratele/sora) ce manifestă această boală. Conform unor studii, incidența apariției cancerului de stomac la alt membru al familiei crește cu aproximativ 1 ½ .
Explicaţia pentru care această afecţiune are legătură cu gradul de rudenie nu este încă clarificată; se presupune că eventuala conexiune dintre membrii unei familii şi apariţia cancerului de stomac este dată de faptul că aceştia prezintă aceiaşi factori de risc.
În aproximativ 1 din 50 de cazuri, testele au demonstrat că indivizii prezintă mutaţii genetice (modificări produse în materialul genetic, putând afecta anumite regiuni mai mici sau mai mari situate de-a lungul uneia sau mai multor gene) în gena ce codifică caderina E (CDH1). Caderina E este un membru al familiei caderinelor, proteine cu rol esenţial în stabilirea şi menţinerea polarităţii celulelor epiteliale. Cancerul gastric prezintă o expresie redusă a caderinei E în raport cu celulele normale. Acest efect de cauzalitate dintre pierderea expresiei CDH1 şi apariţia tumorii a fost demonstrată utilizând linii celulare de carcinom şi modele transgenice nu numai în cazul acestui tip de cancer, dar şi în rândul cancerului intestinal, mamar, ovarian.
Cercetările privind cancerul de stomac au arătat, de asemenea, că persoanele cu grupa de sânge A prezintă un risc ridicat pentru dezvoltarea acestui tip de tumoră. Întrucât grupele de sânge se moştenesc de la părinţi şi nu se schimbă în timpul vieţii, acest lucru reprezintă un argument pentru care istoricul familial poate fi un risc în apariţia cancerului.
Pe de altă parte există anumite boli genetice, precum: sindromul Peutz Jeghers, cancerul colorectal nonpolipozic ereditar, polipoza adenomatoasă familială care reprezintă predispoziţii pentru dezvoltarea cancerului de stomac. Dintre aceste trei afecţiuni enumerate anterior, polipoza adenomatoasă familială (FAP) face mai probabilă apariţia unei tumori gastrice. FAP provoacă apariţia a sute de polipi (creşteri mici), care se formează în sistemul digestiv (în special la nivelul colonului) şi care conduc la riscul de a dezvolta cancer intestinal.
7.
Alt tip de cancer în antecedente
Dacă aţi avut un alt tip de cancer, precum cancer de esofag sau limfom non-Hodgkin (formă de cancer care se dezvoltă la nivelul celulelor sanguine albe în sistemul autoimun), prezentaţi un risc crescut de a dezvolta cancer de stomac.
Există şi alte tipuri de cancer care fac mai probabilă dezvoltarea cancerul de stomac atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Pentru bărbaţi, riscul de cancer de stomac este mai crescut dacă există în antecedente cancer de prostată, vezical, de intestin sau testicular. Pentru femei, riscul de a dezvolta cancer de stomac creşte dacă înainte au fost diagnosticate cu cancer ovarian, mamar sau de col uterin.
8.
Anumite afecţiuni medicale
Dacă aveţi anumite afecţiuni medicale (precum cele enumerate mai jos), acestea pot creşte riscul de dezvoltare a cancerului de stomac.
Esofagită: inflamarea esofagului, provocată de un reflux al acidului stomacal.
Boala refluxului gastro-esofagian (BRGE): o formă severă de esofagită.
Anemie pernicioasă: un deficit de vitamina B12, care apare atunci când corpul nu poate absorbi corespunzător vitamina.
Ulcere stomacale peptice: un tip de ulcer al mucoasei stomacale provocat de regulă de o infecţie cu H. pylori.
Esofagul Barrett: modificări anormale ale celulelor de la nivelul esofagului. Şi această afecţiune creşte riscul de apariţie a cancerului esofagian.
Intervenţie chirurgicală care afectează stomacul
Dacă aţi avut în antecedente una sau mai multe intervenţii chirurgicale la nivelul stomacului sau într-o anumită regiune a corpului stomacului este mult mai posibil să dezvoltaţi cancer gastric.
Aceasta poate include intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea unei părţi a stomacului
(intervenţie cunoscută ca gastrectomie parţială), intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea parţială a nervului vag (nervul care poartă informaţia de la creier la organele precum inima, plămâni şi sistemul digestiv) sau intervenţie chirurgicală pentru a trata ulcerul.
Direct – cancerul se poate răspândi în afara stomacului şi la nivelul ţesuturilor şi organelor învecinate, precum pancreasul, colonul şi intestinul subţire.
Prin sistemul limfatic – sistemul limfatic reprezintă o serie de ganglioni (sau noduli) care sunt localizați în întreg corpul, în mod similar cu sistemul circulator sanguin; ganglionii produc multe celule specializate care sunt necesare sistemului imunitar pentru a lupta împotriva infecţiei.
Prin sânge – care în cele mai multe cazuri va provoca răspândirea cancerului de la stomac la ficat.
Cancerul de stomac care se răspândeşte la o altă parte a corpului este cunoscut sub numele de cancer de stomac metastatic.
Simptomele cancerului de stomac
Cancerul gastric prezintă de multe ori simptome nespecifice și din această cauză majoritatea pacienților se prezintă la medic cu boală în stadiu avansat. Aceste semne ale cancerului de stomac sunt adesea similare cu cele pe care le manifestă pacienții cu gastrită sau ulcer. Din acest motiv cancerul gastric – de multe ori – este diagnosticat târziu.
Simptomele incipiente ale cancerului de stomac pot include:
Indigestie persistentă sau disconfort abdominal;
Meteorism şi gaze frecvente;
Arsuri la stomac;
Senzaţie de plin foarte repede atunci când mâncaţi;
Senzaţie de balonare imediat după masă;
Dureri la nivelul stomacului sau pieptului (stern);
Senzaţie de rău/ greață.
Simptome alarmante
Este important să se verifice orice posibile simptome ale cancerului de stomac cât mai curând posibil.
Până în prezent s-au identificat un număr de simptome alarmante:
Aveţi dificultăţi la înghiţire.
Vărsături (care pot prezenta sânge).
Aveţi indigestie în combinaţie cu una sau mai multe din următoarele manifestări:
Pierdere în greutate;
Stare de rău;
Anemie.
Aveţi peste 55 de ani şi dezvoltaţi indigestie persistentă.
Dezvoltaţi indigestie şi aveţi una sau mai multe din următoarele în istoricul medical:
Un istoric familial de cancer de stomac;
Intervenţie chirurgicală anterioară pentru ulcere de stomac;
Esofagul Barrett – o afecţiune în care celulele anormale se dezvoltă pe căptuşeala interioară a esofagului;
Anemie pernicioasă;
Displazie – acumulare de celule anormale care nu sunt de fapt canceroase, dar care ar putea să se transforme în celule canceroase mai târziu;
Gastrită – inflamaţie a mucoasei stomacului.
Vă confruntaţi cu îngălbenirea ochilor şi a pielii (icter).
Dezvoltaţi o porţiune umflată vizibil în partea superioară a abdomenului.
Cancerul de stomac avansat
Simptomele cancerului de stomac mai avansat ar putea include:
Persoanele cu cancer trebuie să beneficieze de îngrijire din partea unei echipe multidisciplinare. Aceasta este o echipă de specialişti care lucrează împreună pentru a oferi cel mai bun tratament şi cea mai bună îngrijire şi care ia decizii în cadrul unei Comisii Oncologice. Luarea deciziei va avea în vedere:
Tipul şi dimensiunea cancerului;
Gradul acestuia (stadiul – citiţi mai multe în cadrul secţiunii);
Starea generală de sănătate;
Dacă există răspândire a cancerului la nivelul altor organe ale corpului.
AUTOR: dr. Mirela Wagner, specialist dermatologie, neurologie, oncologie
Boala Hodgkin – o boală a paradoxurilor, este o maladie cu trăsături distincte şi destul de răspîndită, astfel încît să împartă limfoamele (cancerele ţesutului limfatic) în hodgkiniene şi nehodgkiniene. Boala are manifestări clinice relativ discrete, uneori diagnosticul fiind pus cu totul întîmplător pe o radiografie făcută în alt scop. Este o boală canceroasă, cu tot cortegiul de temeri. Această maladie a fost temeinic şi îndelung cercetată, începînd cu Thomas Hodgkin în 1832, astfel că s-au obţinut rezultate importante în diagnostic, stadializare şi terapie, fiind un etalon al progreselor ştiinţifice medicale. Apare mai ales la persoanele între 15 şi 45 de ani, iar diagnosticul nu mai reprezintă o fatalitate, dacă pacientul beneficiază de tratament corect. În aceste condiţii, el are şanse uriaşe de supravieţuire.
Boala Hodgkin este un limfom, adică un cancer al sistemului limfatic, responsabil cu răspunsul nostru imun. Din motive încă necunoscute, celule limfatice îşi pierd proprietăţile normale, trăiesc mai mult şi se răspîndesc, generînd acelaşi tip de celule anormale, care colonizează în ordine grupele ganglionare, splina, ficatul.
Simptomele bolii Hodgkin – o boală a paradoxurilor
Apare cu predilecţie la tineri, existînd o afectare vizibilă a sexului masculin (raport de 4/1), în mecanismul patogen fiind implicat factorul ereditar şi posibil cel infecţios, legat de infecţiile în antecedente cu virusul Epstein Barr, precum şi o disfuncţie a sistemului imunitar.
Simptomele iniţiale sînt nespecifice, semănînd cu o stare gripală:
febră,
oboseală,
transpiraţii nocturne.
La acestea se adaugă în timp:
adenopatii (măriri ale ganglionilor) nedureroase, situate de obicei cervical, în zona axilară sau inghinală,
scădere vizibilă în greutate (peste 10% din greutatea corporală în cîteva luni),
diminuarea apetitului,
prurit intens,
mărirea ficatului şi splinei,
precum şi semne produse de masele ganglionare toracice sau abdominale:
icter,
edeme ale membrelor,
dispnee,
anemie.
Diagnosticarea bolii Hodgkin
Precizarea diagnosticului se face în urma examenului fizic, completat cu examene radiologice, tomografice sau de rezonanţă magnetică, examen de sînge, însă testul decisiv este biopsia ganglionară, care evidenţiază existenţa celulelor anormale specifice Reed-Sternberg. Un lucru la fel de important este precizarea stadiului evolutiv, care este criteriul esenţial în stabilirea conduitei terapeutice. Există patru stadii ale bolii, fiecare cu anumite subtipuri, care apreciază dimensiunea afectării ganglionare.
În stadiile I şi II, după un tratament corect, remisia intervine în circa 80% dintre cazuri, în timp ce în celelalte stadii scade la 60%. De aici importanţa diagnosticului precoce şi a prezentării urgente la medic atunci cînd observăm sau simţim o formaţiune tumorală, indiferent de mărimea ei, chiar dacă aceasta e nedureroasă. După încheierea tratamentului, bolnavul trebuie tratat pentru eventualele efecte adverse şi monitorizat pentru depistarea semnelor de reapariţie a bolii.
Terapii pentru boala Hodgkin – o boală a paradoxurilor
Tratamentul are ca scop principal distrugerea celulelor maligne şi se poate face prin radioterapie, chimioterapie sau prin asocierea celor două metode. O altă opţiune terapeutică este transplantul medular. Deşi tratamentele sînt invazive şi greu de suportat, expunînd la numeroase efecte adverse, totuşi rezultatele sînt indiscutabile.
Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.
Forever – sursa ta de bunăstare!
Ce știm și ce nu știm despre cancerul de prostată?
Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.
Dietă sănătoasă pentru cancerul de prostată?
Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.
„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”,
adaugă medicul urolog.
Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.
Cu ingrediente atent selecționate, Vitolize Men susține funcția uro-genitală a bărbaților activi și plini de energie!
Poate fi folosit ca adjuvant în cancerul de prostată!
Tipuri de cancer de prostată
Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.
„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celulelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”,
explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.
Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale pentru cancerul de prostată
Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.
„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”,
mai spune medicul urolog.
Când este cel mai bun moment să efectuați teste pentru cancerul de prostată?
Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog. Acesta va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni.
„Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”.
Analiza care determină diagnosticul cert al cancerului de prostată
Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA.
„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”,
explică medicul.
După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie.
„Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”,
Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare. Folosind acest site, sunteți de acord cu politica de cookies.AcceptView Policy
Manage Consent
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.