Cancerul este “hranit” de modul nostru de viață: lipsa de miscare, ruperea de natura si de ritmurile firesti ale organismului (alimentare, asimilare, eliminare, munca, odihna si repaus de noapte).
Desi lucrurile nu sunt tocmai roze, avem solutii la indeamana, chiar daca par mai greu de atins sau mai costisitoare. Vointa si mai multa determinare. Evident si o schimbare in atitudine si chiar o rasturnare a “valorilor” actuale. Acolo unde acest lucru s-a produs deja, stiti foarte bine despre ceea ce voi vorbi mai jos.
O listă cu ce ar trebui să evităm
– Carnea pe care o consumam este plina cu multe adaosuri nesanatoase si consumam mult prea frecvent carne (uneori si de 3 ori pe zi) moment in care organismul nu o mai poate asimila si apar cancere de colon sau de tub digestiv datorita abundentei in substante toxice sau impropriu de asimilat de catre organismul nostru.
– Puii si alte animale crescute cu hormoni (chiar si pastravii sau alti pesti de crescatorie sunt crescuti cu antibiotice si cu concentrate si acest lucru e recunoscut chiar de producatorii care nu vor sa riste sa-si piarda productia) sunt si aceasta o cauza.
– Zaharul alb, dublu rafinat care introduce in organism un stres suplimentar pentru organele care secreta enzime care prelucreaza si sunt responsabile cu “digerarea” a ceea ce am ingerat.
– Faina alba care nu contine toti nutrientii bobului de grau – recomandarea este sa consumati paine integrala!
Sarea care este iodata peste masura cand, de fapt, nu avem nevoie, cu totii, de exces de iod! Oricum iodul din sare nu este unul natural!
Vaccinurile care nu sunt necesare decat in anumite cazuri speciale si nu in programele de masa cum sunt ele prezente acum (un exemplu clar este vaccinul impotriva TBC-ului care se face nou nascutilor in primele minute de la nastere si care nu a scazut incidenta acestei boli in populatia tarii noastre si studii internationale arata chiar contrariul! Alte tari au renuntat demult la anumite vaccinuri (printre care si la acesta). Noi de ce continuam?
Laptele UHT a carui proteina, de fapt, este modificata si indepartata prin acest procedeu de cea originala.
Iaurturile cu fructe (sau fara) care nu mai contin doar bacteriile responsabile de alterarea laptelui si transformarea lui in iaurt (tineti minte iaurtul de pe vremea cand eram noi copii? – mai are vreun iaurt din ziua de azi acel gust?), ci aditivi, lapte praf si alte substante potentiatoare de gust si indulcitoare.
Fierul si medicamentatia in exces cu efectele adverse si cu contributia lor la dezechilibrea majore in organism si chiar cu hranirea cancerului atunci cand este bine asimilat de organism (fierul de exemplu este dovedit a fi un mare hranitor al celulor canceroase!) – deci atentie la aportul de fier pe care il recomanda medicii in cazul anemiilor, atat la copii dar si la adulti!
Laptele praf care se da in alimentatia copiilor mici si carora li se impinge administrarea lui pana la varste inaintate, in detrimentul diversificarii alimentare care este impinsa mai tarziu.
Recomandările doctorului:
– Consumati mai putine alimente industrializate si excesiv prelucrate. Apelati la diferite magazine de profil care nu folosesc doar trend-ul bio sa vanda produse mai scumpe. E mai greu de gasit asa ceva, dar, coroborat cu faptul ca nu avem nevoie, de fapt de multa mancare, puteti incerca sa mancati mai putin dar mai de calitate!
– Mai putina carne – credinta ortodoxa si practicarea postului (miercurile si vinerile de peste an si posturile mari) ne aduce la o traditie milenara mai sanatoasa. Urmariti piramida alimentatiei sanatoase care are la baza cruditatile si legumele si fructele neprocesate termic. In orice revista sunt prezentate.
– Carne mai de calitate – alegeti surse mai sigure si care inca mai cresc puii in batatura si mai hranesc animalele in mod traditional. Stiu, nu e simplu, dar nu e imposibil! (avem surse de carne de pui, vita si curcan printre membrii comunitatii noastre sau in afara ei, dar persoane de incredere!)
– Miere in loc de zahar si evident urmarirea mai cu atentie a etichetelor pentru ca, da, foarte multe produse contin zahar si, de fapt nu vorbim despre miere ci de anumiti inlocuitori! (avem surse de miere si sunt multi producatori mici, care pot asigura necesarul de miere al famiilor noastre).
– Mancare mai putina, respectarea meselor principale, in perioadele de post chiar renuntarea la una dintre mese. In acest fel dam ragaz organismului sa asimileze si sa se odihneasca.
– Masa de seara nu mai tarziu de ora 20:00.
– Culcarea inainte de ora 22:00 (lipsa somnului dinainte de miezul nostru este responsabil de infarcturi si alte accidente vasculare chiar la 30- 35 de ani). Culcatul devreme genereaza o trezire matinala si un alt ritm de viata pe toata durata zilei.
– Paine integrala, paine fara E-uri, paine de secara (recomandata expres de nutritionisti pentru tranzitul deosebit si aportul de nutrienti pe care aceasta o aduce!) – […]
– Sarea iodata nefiind necesara tuturor, puteti trece la sare neiodata (se mai gaseste prin magazinele naturiste), dar aici verificati-va si consultati si medicul dumnevoastra curant care insa trebuie sa va fie si prieten si nu doar un medic care face birocratie! Incercati sa-i mai gasiti pe astfel de oameni! Ei sunt putini dar exista. Inca! Direct la salina se mai gaseste sare netratata! Atentie: orice producator de paine sau de alte produse care foloseste sarea este obligat sa foloseasca sare iodata! E real si nu o spun spre ingrijorarea excesiva. Doar ca o informare a voastra! (…)
– Incercati sa gasiti si sa sprijiniti producatori locali de pe langa marile orase. Avem in comunitatea noastra sursa de oua, lapte, produse lactate si produse din carne si sursa de cartofi, salate, ridichi si alte legume de sezon. Acestea sunt nefortate si pregatite atunci cand acestea sunt in mod natural dezvoltate si nu fortate cu diferite solutii chimice sau vitamine in apa.
Stafilococul e un grup de bacterii ce poate cauza o multitudine de boli, ca urmare a infectiei de tesuturi diferite ale corpului. Bacteria Stafilococ e mult mai familiar cunoscut sub numele de Staf („personal”). Numele de „stafilococ” vine de la grecescul staphyle, insemnand un ciorchine de struguri, si kokkos, adica fructe de padure, si asa arata Bacteria Stafilococ la microscop, ca un ciorchine de struguri sau ca niste fructe de padure mici si rotunde. (Din punct de vedere tehnic, acea sunt gram-pozitive, facultativ anaerobe).
30 de tipuri diferite de stafilococi pot infecta oamenii, dar cele mai multe infectii sunt cauzate de bacteria Stafilococ Aureus. Stafilococii pot fi gasiti in mod normal, in nas si pe piele (si mai putin frecvent in alte locatii) la 20% -30% dintre adultii sanatosi. In majoritatea cazurilor, bacteriile nu cauzeaza boala. Cu toate acea, deteriorarea pielii sau alte leziuni pot permite bacteriilor de a depasi mecanismele naturale de protectie a organismului, ceea ce duce la infectii.
Cine riscă să fie expus la infecțiile cu stafilococ
Oricine poate dezvolta o infectie Staf, cu toate ca anumite grupuri de persoane prezinta un risc mai mare – nou-nascutii, femeile ce alapteaza, persoanele cu afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat, cancer, boli vasculare, si boli pulmonare. Utilizatorilor de droguri injectabile, cei cu leziuni ale pielii sau tulburari, catetere intravenoase, incizii chirurgicale, precum si cei cu un sistem imunitar slabit, toti au un risc crescut de aparitie a infectiilor Staph.
Care sunt semnele și simptomele unei infecții Staf
Bacteria Stafilococ e o boala a pielii, de obicei rezultata in urma unei colectii de puroi, cunoscut ca un abces, buba, sau furuncul. Zona afectata poate fi de culoare rosie, umflata, si dureroasa.
Propuneri pentru o viață mai bună!
Ce tipuri de boli sunt provocate de Stafilococ
Infectii ale pielii (vezi mai sus) sunt cele mai frecvente tipuri de boli produse de Stafilococ. Infectii ale pielii cu stafilococ pot progresa la impetigo (o uscare a pielii) sau celulita (inflamatie a tesutului conjunctiv de sub piele. Aceasta duce la inflamatie si roseata din zona). In cazuri rare, o complicatie grava cunoscuta sub numele de sindrom de piele pasteurizata (a se vedea mai jos) se poate dezvolta.
La femeile ce alapteaza, bacteria stafilococ poate duce la mastita (inflamatie a sanilor) sau la abcese ale sanului. Abcesele stafilococice mamare pot elibera bacteriile in laptele mamei.
Infecțiile grave
Cand bacteriile intra in fluxul sanguin si se raspandesc la alte organe, o serie de infectii grave pot aparea. Pneumoniile stafilococice afecteaza in principal persoanele cu boli pulmonare subiacente si poate duce la formarea de abces in plamani. Infectii ale valvelor inimii (endocardita), pot duce la insuficienta cardiaca. Raspandirea stafilococilor la oase poate duce la inflamarea severa a oaselor cunoscuta sub numele de osteomielita. Bacteria Stafilococ sepsis (infectie pe scara larga din sange) e o cauza principala de soc si al colapsului circulator. Ea conduce la moarte persoanele cu arsuri grave asupra unor zone mari ale corpului.
Boala intestinelor
Intoxicatia stafilococica alimentara e o boala a intestinelor ce provoaca greata, varsaturi, diaree, si deshidratare. Aceasta e cauzata de consumul de alimente contaminate cu toxine produse de Bacteria Stafilococ aureus. Simptomele se dezvolta de obicei intre 1 – 6 ore dupa consumul de alimente contaminate. Boala, de obicei dureaza de la 1 – 3 zile si se rezolva de la sine. Pacientii cu aceasta boala nu sunt contagiosi, deoarece toxinele nu sunt transmisibile.
Sindromul socului toxic e o boala cauzata de toxinele secretate de Bacteria Stafilococ aureus. Este o bacterie ce creste tot mai mare unde e putin sau deloc oxigen. Sindromul socului toxic se caracterizeaza prin aparitia brusca a febrei ridicate, varsaturi, diaree, dureri musculare si, urmate de tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala). Acestea pot duce la soc si deces. Ar putea fi o eruptie asemanatoare arsurilor solare, cu descuamarea pielii. Sindromul socului toxic a fost initial descris si inca apare in special la femeile ce au utilizat tampoane la menstruatie.
Cum sunt infecțiile stafilococice tratate
Infectiile minore ale pielii sunt de obicei tratate cu antibiotic cum ar fi un triplu amestec de antibiotice ce nu necesita prescriptie medicala. In unele cazuri, antibioticele orale pot fi luate pt. infectii cutanate dar nu mai mult de 7 zile.
AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie
Utilizarea substanţelor ce produc dependență a devenit un instrument obișnuit pentru cei care au drept scop controlul minţii omului ignorant sau neavizat. Psihiatria este una dintre cele mai puternice arme în acest sens, dat fiind faptul că ea îi cataloghează pe oameni în funcţie de anumite comportamente şi afecţiuni. S-a ajuns până acolo, încât se consideră că aproape toţi oamenii suferă de tulburări mentale, iar dintre aceştia, mai ales, cei care pun la îndoială deciziile și acțiunile autorităţilor. Celor care lucrează în armată le-au fost administrate anumite medicamente periculoase, iar acest fapt s-a soldat cu creșterea numărului de cazuri de sinucidere. Din nefericire, în America la peste 25% dintre copii li se administrează neuroleptice care le afectează sistemul nervos. Motivul pentru care li s-au prescris aceste medicamente este acela că ei ar suferi de diverse tulburări psihice, cele mai multe dintre ele inventate.
Ținta: oamenii sănătoși!
În anii ʼ80, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, fiind în pragul pensionării, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, „să vândă la toată lumea“, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Micile depresii, fenomene pasagere obișnuite ale vieţii, au devenit pentru acești indivizi ahtiați după câștiguri tulburări mentale grave, slăbiciuni sau stări proaste. Prin propaganda trusturilor farmaceutice, ele sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali şi sănătoşi ajung să devină, după baremele lor, bolnavi peste noapte.
Exploatând temerile oamenilor
Într-o carte publicată în anul 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients (Negoțul cu boala. Cum ne transformă companiile farmaceutice în pacienți), Alain Cassels (cercetător în domeniul medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în domeniul sănătății) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing, care sunt în cel mai bun caz cinice atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie modul în care, prin campanii de promovare abil concertate, industria farmaceutică mondială, având o cifră de vânzări de circa 500 de miliarde de dolari anual, exploatează în mod perfid temerile cele mai profunde ale oamenilor, cum ar fi cele legate de slăbirea fizică, de boală, de moarte etc.
Comerțul cu boala
Cu cât locuitorii, mai ales cei din ţările dezvoltate, se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei care se preocupă de sănătatea lor, în oameni panicaţi. Problemele minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială“, iar tensiunea generată de sindromul premenstrual devine „tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine o patologie în sine. Centrul acestui tip de comerţ cu boala se află în Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar consumă 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei în ceea ce priveşte sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani din cauza faptului că preţurile la medicamente au crescut în mod dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai multe medicamente.
Bolile inventate de Big Pharma
Americanul Vince Parry este un specialist în acest tip de marketing. Într-un articol intitulat în mod uluitor The Art of Branding a Condition (Arta de a inventa bolile) ce a fost publicat în revista Medical Marketing & Media, Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea“ tulburărilor medicale: reevaluarea stării de sănătate; redefinirea unor boli cunoscute de mult şi redenumirea lor; crearea unor disfuncţii imaginare (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Crearea de piețe noi pentru boli noi
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc bolile pentru a crea piața de desfacere pentru produsele precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi experți în marketing precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre definirea stării de boală şi a celei de sănătate“. Ceea ce primează în acest caz este modul nou, inedit în care se realizează prezentarea afecțiunilor în fața potenţialilor clienţi. Un raport al Business Insights, destinat directorilor de companii multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea pieţe noi pentru boli noi“ se traduce în cifre de vânzări de miliarde de dolari.
Modificarea percepției
Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a modifica modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi“ că „problemele care până acum au fost acceptate ca uşoare disconforturi“ necesită în prezent „intervenţia medicului“. Acelaşi raport se încheie cu o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice, însă cumplită pentru omul obișnuit:
„Anii care vor urma vor fi martorii născocirii bolilor de către concernele farmaceutice“.
Tratând…nimicul
Nu a durat mult și „profeția“ s-a împlinit. În anul 2014, profesorul Philippe Even declara pentru televiziunea franceză France 4:
„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există: de exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu rezolvă nimic“.
Nu i-au iertat pentru dezvăluirile lor!
Profesorii Philippe Even şi Bernard Debré au publicat în anul 2012 Ghidul celor 4.000 de medicamente utile, inutile sau periculoase. Pe fondul scandalului-monstru iscat de medicamentul pentru slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2.000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta dezvăluirile şi încălcarea legii nescrise a tăcerii, astfel că lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an de zile.
Care este diferența între omul sănătos și cel bolnav?
În acest context este dificil să se mai facă diferenţa dintre omul sănătos şi cel bolnav. Totuşi este evident faptul că, pe măsură ce aria de definire a unei patologii creşte, ea va atinge mai mulţi oameni sănătoși și, bineînțeles, vor creşte vânzările de medicamente.
„În cele mai multe dintre cazuri“, afirmă Cassels şi Moynihan, „experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire, n.n.) sunt în acelaşi timp plătiți de industria farmaceutică. Iar această industrie prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările.“
Potrivit acestor experţi, 90% din bărbaţii americani suferă de o tulburare numită… hipertensiune arterială, aproape jumătate dintre femeile americane suferă de disfuncţia denumită FSD (disfuncţie sexuală feminină), iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului, chipurile, ridicat al colesterolului. Bineînţeles, este susţinută ideea că toate aceste tulburări pot fi vindecate doar cu medicamente. Metodele de prevenţie și efectele secundare sunt, așa cum era de așteptat din partea industriei farmaceutice avide de câștiguri, trecute cu vederea.
Experți ai minciunii
Medicul generalist Des Spence afirmă într-un interviu luat de British Medical Journal în iulie 2008 că a fost contactat pentru a participa la o specializare în urma căreia trebuia să devină un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei farmaceutice. Conducerea universității la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:
„Căutăm lideri de opinie (…) a căror activitate va consta în influenţarea gestionării şi terapiei viitoare a disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă“.
Firmele producătoare de medicamente, care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament, racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte. Astfel, aceşti aşa-zişi slujitori ai lui Hipocrate nu au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, al notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.
Acest seminar îți va schimba viața!
Femei – vi se pregătește ceva!
Dar
„partea cea mai neplăcută în toată această poveste“, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. […] Patronii industriei farmaceutice plănuiesc să transforme această disfuncţie scornită într-o boală gravă. Iar pentru aceasta, este important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales experţi medicali deghizați în somități, care să legitimeze totul. «Experţii» estimează că 40% din femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori această «problemă» este prezentată ca fiind un efect secundar al luptei feministe, când, de fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Prin dezinformarea pe care o realizează cu consecvență, marile concerne farmaceutice otrăvesc viaţa oamenilor; momentele voastre de slăbiciune, tristeţea, calviţia, libido-ul în scădere etc. sunt considerate în mod automat simptome de boală“, conchide medicul din Glasgow.
Manipularea
În cartea best-seller Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în Statele Unite şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică modul în care industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca oamenii perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi. Tot aici se explică şi de ce femeile la menopauză au fost terorizate în ultimele două decenii de pericolul îmbolnăvirii de osteoporoză pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile. Apoi, autorul prezintă tehnicile de manipulare a opiniei publice care sunt realizate cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Schimbarea definiției bolii
„Între anii 1984 şi 1987, tratatul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este cartea de căpătâi a psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale“,
scrie Jean-Claude St-Onge în articolul Reversul pilulei, publicat în revista Ecosocietes, în anul 2004.
„Pentru a introduce aceste noi boli, așa-zișii specialiști au schimbat însăși definiţia bolii. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, subliniază St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament.“
Iată câteva exemple de „boli noi“: timiditatea este „reciclată“ sub numele de „anxietate socială“, naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic“, omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală“, până şi stresul de la loterie este definit ca fiind un „traumatism al biletului necâştigător“.
Plătiți bine…
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea Massachusetts din Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele ce tratează aşa-zisele boli noi introduse în mod gratuit.
Despre antidepresive
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între anii 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise cu „generozitate“. Motivele pentru care medicii o fac totuşi sunt următoarele:
Ce vrea OMS?
În anul 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Organizația Mondială a Morții, n.b.) a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să le permită medicilor generaliști să pună un diagnostic, chiar și în cazul tulburărilor psiho-emoționale, într-un timp scurt, pornind de la simptomatologia clinică. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la creșterea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive. Al doilea motiv constă în faptul că societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor li se datorează, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Femeile – mari consumatoare de pastile
Propagandiștii de serviciu ai concernelor (lobby-ştii) au lansat chiar ideea că 60-70% din sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit profesorului Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile concernelor farmaceutice de a ne face viața un continuu periplu între diverse tratamente medicale. Până acum trei decenii, ele mergeau la medic doar atunci când erau însărcinate, în vreme ce astăzi merg la consult în chestiuni de contracepţie şi de menopauză, precum și pentru toate nimicurile. De altfel, se vorbeşte deja şi despre…peri-menopauză (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă „afecţiune“ pe care industria farmaceutică încearcă să o impună. Ca urmare, femeile au devenit mari consumatoare de pastile pe perioade tot mai lungi de timp.
Frica de îmbătrânire
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş în direcția „medicalizării“ vieţii femeii. Cu toate că 75% din femei nu manifestă niciun simptom deranjant atunci când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experții lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele, deși știu că acestea nu folosesc la nimic, dar produc efecte secundare nefaste: dureri de cap, grețuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc.
Disfuncția sexuală la femei
Osteoporoza, procesul prin care densitatea osoasă scade odată cu vârsta, a devenit o ţintă de marketing în cazul femeilor de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al industriei farmaceutice este deja disfuncţia sexuală la femei (DSF), despre care se afirmă în mod viclean că ar suferi 40% din femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani.
Născocitorii de cifre…
Dar cine a născocit această cifră? Jean-Claude St-Onge spunea în această direcție că un studiu realizat în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu „da“ sau „nu“ la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu „da“ fie şi numai la una dintre întrebări, ele erau imediat diagnosticate ca suferind de DSF. Printre așa-zisele bolnave se numărau cele care au avut un libido scăzut mai mult de două luni pe an, care au avut stări de anxietate în raport cu actul amoros sau care au avut probleme de lubrifiere (Journal of the American Medical Association, 1991).
Strategia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru propagarea convingerii în existența bolilor fictive este frica. Pentru a vinde hormonul de substituţie femeilor aflate la menopauză, s-a mizat pe frica lor de o iminentă criză cardiacă. Pentru a le inocula părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament serios şi îndelungat, s-a mizat pe teama acestora de riscul apariției unor tendinţe sinucigaşe la tineri. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama oamenilor de moartea prematură. Toate acestea se petrec în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate în mod obsesiv în reclamele televizate produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja despre „farmacoterapia fricii“.
O boală pentru fiecare medicament!
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate, mai mult ca niciodată, vor să găsească o boală pentru fiecare medicament pe care-l fabrică“,
constată cu ironie medicul Martin Winkler în postfaţa lucrării lui Jorg Blech, Născocitorii de boli. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat gradat indicii normali ai anumitor parametri fiziologici (colesterol, tensiune arterială etc.) . Au crescut astfel, în mod artificial, numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi.“„Căci“, conchide Winkler, „a-i face pe oamenii perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se trateze chiar dacă nu au propriu-zis o boală le asigură fabricanţilor o veritabilă rentă viageră.“
Să facem…haz de necaz!
Următoarea anecdotă reflectă pe deplin adevărul ce se ascunde în spatele comerțului cu medicamente.
Doi prieteni mergeau pe o stradă. Unul dintre ei intră într-o farmacie să cumpere medicamente. După câteva minute, el iese afară și aruncă medicamentele direct în canal. Celălalt îl întreabă, consternat:
– De ce ai aruncat medicamentele ?
– Am fost la doctor, la un consult. Mi-a dat o rețetă. L-am plătit, că trebuie să trăiască și el. Am intrat la farmacie, am plătit medicamentele, că trebuie să trăiască și farmacistul…
– Și atunci… de ce le-ai aruncat ?
– Pai, după ce am citit contraindicațiile din prospect, am decis că trebuie să trăiesc și eu…
Umanitatea este măcinată din ce în ce mai mult de această boală. Ea îi răpune atât fizic cât şi psihic pe cei afectaţi. Niciun tratament nu a fost declarat până acum oficial drept leacul pentru cancer.
Vindecarea cancerului este o luptă încă în desfășurare. Ea preocupă şi ţine ocupaţi mulţi oameni de știință, în încercarea de a descoperi antidotul pentru această cumplită boală.
Noi descoperiri
Recent, o echipă internaţională de cercetători a primit rezultate extraordinare în lupta cu cancerul! Ei au folosit celulele proprii ale sistemului imunitar al pacienţilor. Această descoperire revoluţionară ar putea fi începutul unei noi etape în lupta cu maladia.
Noul tratament cu celule T este un tip de imunoterapie. Ea implică luarea propriilor celule imune ale sistemului imunitar al pacienţilor. În special, celule albe numite celule T şi reprogramarea lor pentru a ataca tumorile.
Ce sunt celulele T killer?
Celulele T killer sau limfocitele T killer, sunt o clasă specială de celule ale sistemului imunitar. Ele sunt implicate în apărarea organismului prin atacarea şi distrugerea microorganismelor patogene sau a celulelor canceroase, anormale. Limfocitele T sunt produse în număr mic în organism. Dar se crede că injectarea lor în cantităţi mari ar putea potenţa funcţia sistemului imunitar. Acest lucru ar conduce la distrugerea cancerului.
Cum acționează?
Aceste celule denumite “ bodyguarzi ai organismului” se mişcă constant, investigând mediul. După ce au detectat o celulă infectată sau una canceroasă, acestea atacă membrana celulei. Ea injectează proteine toxice mortale în interior. Mecanismul prin care se realizează această imunoterapie a fost comparat cu crearea unei vaccin la comandă, ca răspuns împotriva cancerului.
O soluție cu un potențial incredibil!
Oamenii de ştiinţă au lucrat cu imunoterapia zeci de ani. Dar au început recent testarea acestei noi terapii cu celule T la om. Din cauza naturii experimentale a cercetării, studiile au fost limitate doar pentru pacienţii care nu mai răspund la alte tratamente. Și au doar câteva luni de trăit. În mod surprinzător, tratamentul are un potenţial incredibil pentru pacienţii cu tumori. Pacianți care nu răspund la nici un fel de tratament.
Ce spun cercetătorii?
Rezultatele obţinute au reuşit să-i surprindă chiar şi pe cercetători :
„să fiu sincer, pentru a obţine aşa o rată de răspuns la aşa pacienţi avansaţi, este fără îndoială un lucru fără precedent în medicină”, a explicat Stanley Riddell, un cercetător de imunoterapie de la Centrul de Cercetare Fred Hutchinson din Seattle.
Cercetătoarea de origine italiană, Chiara Bonini, a vorbit, la rândul său, cu mult optimism despre această nouă terapie :
„Aceasta este într-adevăr o revoluţie. Celule T sunt un medicament viu, şi în special, acestea au potenţialul de a persista în corpul nostru pentru toată viaţa”, a declarat aceasta.
Un aspect nefavorabil al acestei terapii este că, după o perioadă de timp, celule T devin istovite. Iar unele tipuri de tumori se învaţă să le evită, permiţându-le definitiv să scape de sistemul imunitar.
Acesta este cazul când intervine imunoterapia. Pentru a accelera sistemul, oamenii de ştiinţă efectuează ceea ce este cunoscut sub numele de transfer a celulelor T adoptive.
Când este utilă această nouă terapie?
Odată ce sunt readuse în interiorul corpului, aceste noi proiectate celule T se regenerează pentru a crea o armată de celule ale sistemului imunitar pregătite să doboare definitiv tumorile.
Folosind această tehnică, Ridell raportează că colegii săi au obţinut o „regresie continuă” în cazurile anterior necurabile de leucemie limfoblastică acută, Limfom non-Hodgkin şi leucemie limfocitară cronică.
Rezultatele a fost prezentate spre publicare, şi sunt acum în curs de evaluare ştiinţifică, ceea ce înseamnă că noi nu putem fi prea încântaţi pentru moment, şi sunt încă o mare cantitate de detalii de prelucrat. Însă rata de succes de 94 la sută ce a a implicat un număr de 40 de participanţi, ne dă o rază de speranţă în ceea ce priveşte lupta continuă pentru găsirea unei soluţii în tratarea cancerului.
Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din cadrul pancreasului încep să crească anormal. Asta într-un mod necontrolat și invaziv, formând noduli sau mase de țesut numite tumori. Ele influențează negativ principalele funcții ale pancreasului.
Despre pancreas
Pancreasul este un organ situat în spatele stomacului, în partea din spate a abdomenului. Are aspect spongios. Capul pancreasului este situat în partea dreaptă a abdomenului, acolo unde stomacul este atașat la prima parte a intestinului subțire. Coada pancreasului, partea sa cea mai îngustă, se extinde spre partea stângă a abdomenului, în vecinătatea splinei.
Cu ce se ocupă acest organ?
Pancreasul conține glande exocrine și endocrine care secretă sucuri pancreatice și hormoni, cum ar fi insulina. Sucurile pancreatice sau enzimele sunt secretate de glandele exocrine. Ele sunt eliberate în intestine printr-o serie de conducte sau tuburi, contribuind la digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.
Organizare
Celulele endocrine sunt organizate în grupuri mici, numite insulele Langerhans, care secretă insulină și glucagon în sânge. Acești doi hormoni țin sub control nivelul de zahăr din sânge. Atunci când acest proces de control al zahărului din sânge nu se realizează în mod corespunzător, apare afecțiunea numită diabet.
Cancerul – cum apare?
Cancerul este o categorie de boli caracterizate prin creșterea fără control a unor celule anormale. Cancerul pancreatic se produce atunci când această creștere necontrolată a celulelor începe în pancreas. Dacă o tumoare rămâne într-un singur loc și are o creștere limitată, aceasta este în general considerat a fi benignă .
Metastazele
Mai grave sunt tumorile maligne, care se formează atunci când celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin intermediul sângelor sau limfei. Atunci când o tumoare se extinde cu succes în alte părți ale corpului și crește, invadând și distrugând alte țesuturi sănătoase, se numește metastază.Acest proces este numit metastază , iar rezultatul este o stare mai gravă, care este foarte dificil de tratat.
Deoarece cancerul pancreatic este de obicei diagnosticat târziu în dezvoltarea sa, rata de supravietuire de cinci ani dupa diagnosticare este de mai puțin de 5%.
Simptome
Cancerul pancreatic nu determină simptome în stadii incipiente. Mai mult decât atât, simptomele inițiale ale cancerului de pancreas tind să fie destul de vagi, astfel încât pacienții de multe ori le ignoră pentru o anumită perioadă de timp, permițând bolii să continue să evolueze și să se răspândească. Când semnele și simptomele apar, ele pot include:
• dureri la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină colorată datorată icterului, atunci când cancerul interferează cu ductul biliar
• pierderea poftei de mâncare
• pierderea în greutate
• scaune steatorice (exces de grăsimi în scaun)
• oboseală și slăbiciune musculară
• depresie, modificări ale dispoziției
• mâncărime generalizată.
Alte semne
Cazurile de cancer de pancreas sunt, de asemenea, asociate cu semnul Trousseau, cheaguri de sânge formate spontan în vasele de sânge portale, venele profunde ale brațelor și picioarelor sau alte venele superficiale.
În cazul în care cancerul se răspândește în organism (metastaze), pot apărea simptome suplimentare în zona afectată recent. Simptomele de metastaze depinde în ultimă instanță de locația la care cancerul s-a extins.
Prea multă insulină!
Cancerele la celule insulare sau neuroendocrine ale pancreasului pot determina producerea de prea multă insulină, care poate conduce la senzații slabe de amețeală, frisoane, spasme musculare sau diaree.
Cancerul este în cele din urmă rezultatul multiplicării exagerate a celulelor, care cresc necontrolat și nu mor. Celulele normale din organism urmează o cale ordonată de creștere, divizare și moarte. Moartea celulară programată este numită apoptoză , iar atunci când acest proces nu mai are loc se ajunge la cancer. Celulele canceroase nu mor programatic, ci continuă să crească și să se dividă.
Factori de risc
Deși oamenii de știință nu stiu exact ce cauzează comportamentul acestor celule, ei au identificat mai mulți factori de risc potential:
Mutații genetice – celulele pot experimenta o creștere necontrolată dacă există anomalii sau mutații în ADN-ul lor, și, prin urmare, deteriorarea genelor implicate în diviziunea celulară. Cancerul apare atunci când o mutație genetică face imposibilă corectarea deteriorării ADN-ului și imposibilității de a muri programatic. În mod similar, cancerul este un rezultat al mutațiilor care inhibă funcțiile oncogene și supresoare tumorale, ceea ce duce la creșterea incontrolabilă a celulei.
Substanțele cancerigene – acestea sunt substanțe direct responsabile de deteriorarea ADN-ului, promovarea sau complicitatea cancer. Anumite pesticide, coloranți și substanțe chimice folosite în rafinarea metalelor sunt considerate a fi cancerigene, crescând riscul de a dezvolta cancer pancreatic. Când corpul nostru este expus la agenți cancerigeni, radicalii liberi sunt formațiuni care încearcă să fure electroni de la alte molecule din organism. În felul acesta radicalii liberi deteriorează celulele, care afectează capacitatea lor de a funcționa în mod normal, iar rezultatul poate fi apariția de tumori canceroase.
Trăsături, obiceiuri, dietă
Cancerul pancreatic apare cu probabilitate mai mare la bărbați decât la femei, în randul afro-americanilor decât în rândul albilor. Fumatul creste riscul de cancer pancreatic cu un factor de 2 sau 3. Chiar și fumatul pasiv constituie un factor de risc.
Din nou…dieta!
Dieta si obezitatea au fost, de asemenea, legate de cancer de pancreas. Persoanele care nu fac mișcare suficient de mult și care sunt obeze au mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic. În plus, cei care au o dietă săracă în legume și fructe, dar bogată în carne roșie și grăsimi sunt mult mai susceptibile de a fi diagnosticate cu aceasta boală. Consumul de alcool este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru cancerul pancreatic.Pe termen lung, consumul exagerat de alcool duce la pancreatita cronică, care este un factor de risc cunoscut pentru cancer pancreatic.
Alți factori medicali
Pe măsură ce îmbătrânim, există o creștere a numărului de posibile mutații genetice cauzatoare de cancer. Acest lucru face din vârstă un factor de risc important pentru cancer pancreatic, în special pentru cei peste 60 de ani. Există și mai multe alte boli care au fost asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas.
Alte boli
Acestea includ ciroza sau cicatrizarea ficatului, infecția cu Helicobacter pylori – infecție a stomacului cu bacteria cauzatoare de ulcer H. pylori ), diabet zaharat, pancreatită cronică (inflamație a pancreasului) și gingivita sau boala parodontală.
Autor: prof. dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, neurologie, dermatologie
Proaspat intrat in gama noastra de produse, Forever Sensatiable te ajuta sa tii piept poftelor alimentare in exces si nu oricum, ci intr-un mod absolut delicios si savuros! De acum, te poti bucura de el oriunde si oricand ai nevoie, nu doar in programul DX4!
Sub forma de tablete masticabile, cu fibre, tarate de ovaz, proteine hidrolizate din drojdie de bere si cu aroma delicioasa de lamaie, fiecare portie reprezinta „prajitura” perfecta de care te poti bucura zilnic, fara grija kilogramelor in plus. Contribuie la reducerea poftei de mancare atunci cand urmezi o dieta sau pur si simplu, vrei sa arati si sa te simti mai bine.
Reduce pofta de a consuma alimente bogate în calorii și sărace în nutrienți!
Forever Sensatiable este gustarea ideala atunci cand simti ca ti-e pofta de ceva dulce, dar nu vrei si caloriile care vin la pachet cu desertul ????. Sunt tablete masticabile, cu gust delicios de lamaie, care isi gaseste usor locul in orice geanta.
Forever Sensatiable contine glucomanan extras din igname, tarate de ovaz si proteine hidrolizate din drojdie, completate de beneficiul suplimentar al pulberii de miere, obtinute din miere pura, un ingredient nutritiv mai bun decat zaharul traditional.
Flaconul produsului este realizat din HDPE (2), iar capacul din PP (5), ambele fiind tipuri de plastic reciclabil. Verifica reglementarile privind reciclarea din zona in care locuiesti.
Este o maladie cu trăsături distincte şi destul de răspîndită, astfel încît să împartă limfoamele (cancerele ţesutului limfatic) în hodgkiniene şi nehodgkiniene. Boala are manifestări clinice relativ discrete, uneori diagnosticul fiind pus cu totul întîmplător pe o radiografie făcută în alt scop. Este o boală canceroasă, cu tot cortegiul de temeri. Această maladie a fost temeinic şi îndelung cercetată, începînd cu Thomas Hodgkin în 1832, astfel că s-au obţinut rezultate importante în diagnostic, stadializare şi terapie, fiind un etalon al progreselor ştiinţifice medicale. Apare mai ales la persoanele între 15 şi 45 de ani, iar diagnosticul nu mai reprezintă o fatalitate, dacă pacientul beneficiază de tratament corect. În aceste condiţii, el are şanse uriaşe de supravieţuire.
Boala Hodgkin este un limfom, adică un cancer al sistemului limfatic, responsabil cu răspunsul nostru imun. Din motive încă necunoscute, celule limfatice îşi pierd proprietăţile normale, trăiesc mai mult şi se răspîndesc, generând acelaşi tip de celule anormale, care colonizează în ordine grupele ganglionare, splina, ficatul.
5000 mg L-Arginină: protejează ficatul, determină o mai bună circulație a sângelui
După cum spuneam, apare cu predilecţie la tineri, existînd o afectare vizibilă a sexului masculin (raport de 4/1), în mecanismul patogen fiind implicat factorul ereditar şi posibil cel infecţios, legat de infecţiile în antecedente cu virusul Epstein Barr, precum şi o disfuncţie a sistemului imunitar.
Simptomele iniţiale sînt nespecifice, semănînd cu o stare gripală: febră, oboseală, transpiraţii nocturne. La acestea se adaugă în timp adenopatii (măriri ale ganglionilor) nedureroase, situate de obicei cervical, în zona axilară sau inghinală, scădere vizibilă în greutate (peste 10% din greutatea corporală în cîteva luni), diminuarea apetitului, prurit intens, mărirea ficatului şi splinei, precum şi semne produse de masele ganglionare toracice sau abdominale: icter, edeme ale membrelor, dispnee, anemie.
Aloe Vera – detoxifiant, Argi+ – protector hepatic, Active Pro-B-refacerea florei intestinale, Arctic Sea – Acizi grași esențiali, Daily – vitamine și minerale esențiale
Precizarea diagnosticului se face în urma examenului fizic, completat cu examene radiologice, tomografice sau de rezonanţă magnetică, examen de sînge. Însă testul decisiv este biopsia ganglionară, care evidenţiază existenţa celulelor anormale specifice Reed-Sternberg. Un lucru la fel de important este precizarea stadiului evolutiv, care este criteriul esenţial în stabilirea conduitei terapeutice. Există patru stadii ale bolii, fiecare cu anumite subtipuri, care apreciază dimensiunea afectării ganglionare.
În stadiile I şi II, după un tratament corect, remisia intervine în circa 80% dintre cazuri. În celelalte stadii scade la 60%. De aici importanţa diagnosticului precoce şi a prezentării urgente la medic. Facem asta atunci cînd observăm sau simţim o formaţiune tumorală, indiferent de mărimea ei, chiar dacă aceasta e nedureroasă. După încheierea tratamentului, bolnavul trebuie tratat pentru eventualele efecte adverse şi monitorizat pentru depistarea semnelor de reapariţie a bolii.
Alcalinizare, îmbunătățirea imunității, detoxifiere, refacerea necesarului de nutrienți
Tratamentul are ca scop principal distrugerea celulelor maligne. Aceasta se poate face prin radioterapie, chimioterapie sau prin asocierea celor două metode. O altă opţiune terapeutică este transplantul medular. Deşi tratamentele sînt invazive şi greu de suportat, expunînd la numeroase efecte adverse, totuşi rezultatele sînt indiscutabile.
Cancerul metastatic colorectal este o tumora secundara (uneori tumori secundare), rezultata prin diseminarea celulelor maligne prin intermediul sangelui si limfei la nivelul altor organe si tesuturi. Prima etapa a metastazarii defineste invazia ganglionilor limfatici, ca apoi sa fie invadate si alte organe, precum, ficatul, plamanii sau ovarele. In unele cazuri, neoplasmul colorectal poate fi vindecat chiar daca a metastazat in alte regiuni a corpului. In cazul in care nu poate fi tratat, exista totusi diferite metode care pot atenua simptomele si eventual pot prelungi viata (metode paliative).
Cancerul recurent colorectal
Cancerul recurent colorectal este definit ca o tumora care reapare dupa tratament, la cateva luni sau ani de la terminarea acestuia. Uneori reapare in aceelasi loc, alteori apare in alte regiuni ale organismului (cel mai frecvent la nivelul ficatului). Nu se cunoaste cauza exacta a recidivei cancerului colorectal.
Simptome
O parte dintre pacientii cu neoplasm colorectal nu au simptome clinice, insa majorietatea pacientilor dezvolta la un moment dat simptome, precum:
– modificari ale tranzitului intestinal, precum diareea sau constipatia cronica sau prezenta unor scaune subtiri, sub forma de „creion”
– scaun cu sange sau scaun negru (melena)
– scaderea apetitului alimentar
– durere abdominala, predominant periombilicala
– scadere inexplicabila in greutate
– fatigabilitate (oboseala cronica).
Simptomele cancerului colorectal recidivant pot diferi in functie de localizarea acestora (a organelor sau tesuturilor invadate):
– localizarea hepatica poate cauza durere in hipocondrul drept (regiunea superioara dreapta a abdomenului), balonare, scaderea apetitului alimentar (anorexie), senzatie de prea plin
– localizarea pulmonara a tumorii recidivante poate cauza tuse, sputa sanguinolenta (hemoptizie), respiratie ingreunata (dispnee)
– localizarea ganglionara si anume infiltrarea tumorala a ganglionilor limfatici abdominali, poate cauza balonare, cresterea in volum a abdomenului, scaderea apetitului alimentar, senzatie de prea plin
– localizarea osoasa a tumorii poate cauza durere, in special la nivelul spatelui, soldurilor si pelvisului (regiunea abdominala inferioara).
Mecanism fiziopatogenic
Dupa cum am amintit mai sus, cancerul este definit ca o conglomerare de celule anormale (maligne). Aceste mase celulare, cresc si formeaza tumori. In cancerul colorectal, procesul neoplazic incepe de obicei de la nivelul unui polip intestinal (tumora benigna), astfel ca excizia precoce a acesteia, scade riscul de aparitie a tumorii. Exista persoane care au un numar mare de polipi intestinali (polipoza intestinala), daca aceasta nu este tratata, este foarte posibil ca o parte dintre acesti polipi sa se transforme in cancer colorectal.
In cazul in care tumora nu este diagnosticata, aceasta va continua sa se dezvolte si va invada (distruge) tesuturile si organele invecinate, ca apoi sa disemineze in alte regiuni ale organismului. Cancerul colorectal invadeaza ganglionii limfatici regionali, ca apoi sa disemineze in alte organe, cel mai frecvent la nivelul ficatului.
Cancerul recurent si metastatic colorectal, apare atunci cand celulele maligne sunt insamantate pe cale sanguina sau limfatica in alte testuri si organe. Cancerul recurent, apare de obicei in aceelasi loc sau poate avea o alta localizare, survine deseori la luni, ani de zile de la terminarea tratamentului initial.
Impactul pe care il are cancerul colorectal asupra vietii fiecarui pacient in general, difera in functie de stadiul evolutiv al tumorii, tratamentului si efectelor secundare a acestuia si nu in ultimul rand de statusul emotional personal.
Chiar si dupa un tratament eficient, cancerul colorectal poate recidiva, la aproximativ 50% dintre pacientii tratati, acest lucru fiind de asemenea corelat de asemenea cu stadiul evolutiv al tumorii. De exemplu, daca neoplasmul colorectal a fost indepartat inainte ca acesta sa depaseasca intestinul, riscul de aparitie a cancerului recurent este mai mic.
Consult de specialitate
Unii pacienti cu neoplasm colorectal metastatic sau recurent nu au simptome clinice. O parte dintre pacientii cu tumori metastazate si recidivante sunt diagnosticati pe parcursul controalelor medicale periodice, chiar inaintea aparitiei simptomelor (radiografii toracice, teste de sange, etc). Cand simptomele sunt prezente, acestea sunt dependente de localizarea si extensia lor.
Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din urmatoarele simptome:
– modificare persistenta a tranzitului intestinal, precum: sangerare rectala, scaun melenic (negru, cu sange digerat), diaree sau constipatie cronica, senzatie de defecatie incompleta, scaun subtire in „creion”
– durere abdominala
– balonare si/sau pierderea apetitului alimentar
– scadere inexplicabila in greutate
– fatigatbilitate (oboseala cronica)
– tuse (de cele mai multe ori seaca)
– dispnee (respiratie ingreunata).
Expectativa vigilenta
Perioada de expectativa vigilenta este acel interval de timp in care medicul specialist observa evolutia bolii, fara efectuarea vreunui tratament antineoplazic. Aceasta abordare poate fi utila in situatiile in care tratamentul ar putea face mai mult rau decat bine si nu poate vindeca tumora. Trebuie sa se retina totusi ca pe parcursul acestei perioade de asteptare pot fi administrate medicamente simptomatice, ca de exemplu, antialgice.
Medicii specialisti recomandati
Persoanele diagnosticate si tratate pentru cancer colorectal, pot fi evaluate si tratate pe parcursul evolutiei bolii de urmatorii specialisti:
– gastroenterolog
– specialist in chirurgia colonului si rectului
– oncolog
– radioterapeut.
Investigatii
Metastazele tumorale precum si cancerul colorectal recidivant sunt diagnosticate prin urmatoarele investigatii:
– ecografia abdominala: care poate elucida cauza unei cresteri anormale a circumferintei abdominale sau cauza durerii abdominale cronice
– testele de sange: acestea pot evalua fatigabilitatea, febra, slabiciunea sau scaderea in greutate asociate procesului neoplazic (hemoleucograma completa, biochimia sangelui, antigene tumorale)
– radiografia toracica este utila in identificarea metastazelor mediastinale sau pulmonare, care provoaca dispnee si tuse sanguinolenta (hemoptizie)
– computer tomografia (CT), rezonanta magnetica nucleara (RMN) a toracelui si abdomenului sunt metode de investigatie moderne care pot determina eventualele determinari secundare (metastaze) la nivelul altor tesuturi si organe abdominale si toracale
– CT si RMN craniana pot evalua simptome precum cefaleea, confuzia, paralizia, pierderea constientei, tulburarile vizuale, vertijul, care pot indica localizarea cefalica a metastazelor tumorale
– biopsia, de exemplu biopsia hepatica sau pulmonara pentru a identifica celule maligne cu aceasta localizare
– scintigrafia osoasa care poate determina cu usurinta metastazele osoase ale cancerului colorectal.
Stadializare
Odata cu confirmarea diagnosticului de cancer colorectal sunt efectuate mai multe investigatii menite sa ajute la stadializarea bolii (proces care poate oferi informatii asupra tumorii primare si asupra diseminarii acesteia la nivelul organelor invecinate sau din alte regiuni ale corpului). Stadializarea tumorii este importanta pentru stabilirea unui tratament corect, care difera de la un stadiu la altul.
Urmatoarele investigatii sunt necesare in stadializarea cancerului colorectal:
– computer tomografia (CT) poate oferi informatii asupra dimensiunilor tumorii precum si a eventualelor determinari secundare (metastaze)
– biopsia ganglionara este importanta pentru ca ganglionii limfatici adiacenti tumorii sunt primii invadati; un examen anatomopatologic poate confirma prezenta celulelor maligne la acest nivel
– teste sanguine complete: sunt necesare urmatoarele teste care pot oferi informatii despre eventuala diseminare a tumorii
– hemoleucograma completa (numaratoarea celulelor sanguine rosii, albe si a trombocitelor)
– cantitatea de hemoglobina (proteina transportoare de oxigen), care este scazuta in anemia asociata procesului neoplazic
– hematocritul sanguin (cantitatea totala de celule rosii din sangele pacientului)
– antigenul carcinoembrionic este un parametru sanghin care este eliminat in circulatie atat de celulele normale cat si de cele maligne; cand sunt confirmate valori mari se poate suspiciona un proces tumoral
– rezonanta magnetica nucleara (RMN) este folosita deseori in stadializarea cancerului colorectal; este deseori folosita si o substanta de contrast (godoliniu), care are o afinitate mare pentru celulele maligne si care evidentiaza imagistic tesuturile invadate de procesul tumoral
– radiografia toracica si osoasa identifica metastazele pulmonare, mediastinale (organele si tesuturile dintre cei 2 plamani), osoase.
Stadii
Stadiul 0 (carcinom in situ)
In stadiul 0, tumora este limitata la nivelul mucoasei intestinale (primul strat interior al intestinului, aici se desfasoara procesul de absorbtie)
Stadiul I
In stadiul I, tumora a depasit stratul mucoasei intestinale si invadeaza al doilea strat intestinal, cel muscular. Acest stadiu mai poarta numele de stadiu Duke A.
Stadiul II
Stadiul II este subimpartit in stadiul IIA, respectiv IIB si mai este numit stadiul Duke B.
In stadiul IIA tumora a trecut de toate straturile intestinului si invadeaza tesuturile invecinate colonului si rectului.
In stadiul IIB tumora a depasit peretele intestinal si invadeaza organele invecinate, eventual si peritoneul.
Stadiul III
Stadiul III, este subimpartit in stadiile IIIA, IIIB si IIIC si mai poarta numele de stadiul Duke C.
In stadiul IIIA procesul tumoral a depasit colonul, respectiv rectul si invadeaza pana la 3 ganglioni limfatici adiacenti.
In stadiul IIIB procesul tumoral a invadat pana la 3 ganglioni limfatici si s-a extins:
– dincolo de stratul muscular intestinal, sau
– la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
– dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.
In stadiul IIIC procesul tumoral a invadat 4 sau mai multi ganglioni limfatici si s-a extins:
– dincolo de stratul muscular intestinal, sau
– la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
– dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.
Stadiul IV
In acest stadiu, procesul tumoral a depasit intestinul si are metastaze la nivelul altor organe, precum ficatul sau plamanii. Acest stadiu se mai numeste si Duke D.
Tratament
Tratamentul cancerului recurent si metastatic colorectal depinde de localizarea acestuia, preferintele personale privind tratamentul si starea generala de sanatate. In cazuri foarte rare, unele forme de cancer metastatic sau recurent pot fi vindecate, dar majoritatea acestor forme sunt incurabile. In acest caz tratamentul antineoplazic nu mai este folositor si se recurge la efectuarea unor tratamente paliative (care atenueaza simptomele).
Tratamentul acestor forme poate include:
– tratament chirurgical: in cazul in care tumora a recidivat la nivelul intestinului se poate folosi o metoda terapeutica chirurgicala; tratamentul chirurgical mai poate fi folosit si in cazul tumorilor recidivate sau diseminate la nivelul altor tesuturi sau organe, de exemplu, metastazele hepatice pot fi usor indepartate daca este afectat un lob hepatic
– tratament medicamentos: chimioterapia poate fi administrata fie oral fie parenteral (intravenos); tratamentul chimioterapic poate prelungi viata prin distrugerea celulelor canceroase restante si de asemenea poate atenua durerea cronica care acompaniaza procesul tumoral
– radioterapia: aceasta metoda terapeutica foloseste razele X pentru a distruge celulele maligne, in special in cazul tumorilor secundare care pot cauza blocaje; radioterapia reduce de asemenea durerea sau sangerarea care pot insoti procesul tumoral.
Studiile medicale sunt metode tot mai des folosite si care au ca scop gasirea unor noi metode de tratament a cancerului colorectal precum si a recidivelor acestuia, studii bazate pe ultimele informatii medicale.
Tratament ambulator
Este important ca pacientul sa fe instruit cum poate sa controleze efectele neplacute ale terapiei sau a bolii proriu-zise, pentru cresterea confortului fizic si psihic general. Orice pacient tratat pentru cancer colorectal, necesita efectuarea unor controale medicale regulate. Frecventa acestor vizite medicale depinde de timpul scurs de la diagnostic, stadiul evolutiv tumoral, tipul tratamentului initial utilizat precum si raspunsul la tratamentul efectuat.
Persoanele cu neoplasm colorectal, carora li se confirma diseminarea sau recidiva procesului tumoral, pot primi destul de greu aceasta veste. Este util ca acestia sa apeleze la ajutorul moral al familiei sau in unele cazuri la ajutor specializat (consiliere psihologica).
Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in cazul persoanelor diagnosticate cu neoplasm colorectal recidivant:
– petrecerea timpului cu familia si prietenii apropiati
– petrecerea timpului in singuratate, in cazul persoanelor care prefera acest lucru sau care efectueaza diferite metode de relaxare sau control al durerii (de ex. Yoga)
– comunicarea cu alte persoane cu acelasi diagnostic, lucru care ajuta la acceptarea problemei si care diminueaza de asemenea impactul psihic negativ determinat de boala si tratamentul acesteia.
Tratament medicamentos
Chimioterapia este folosita pentru a stopa cresterea tumorala si de asemenea pentru diminuarea simptomelor neplacute care insotesc boala. Chimioterapicele pot fi administrate oral sau parenteral (intravenos). Exista mai multe chimioterapice folosite in tratamentul cancerului recurent si metastatic al colonului si rectului. Acestea, la fel ca si majoritatea chimioterapicelor, au efecte adverse neplacute. Se poate folosi de asemenea si medicatia simptomatica, pentru a atenua pe cat posibil aceste reactii adverse neplacute.
Chimioterapicele cel mai frecvent folosite in tratamentul cancerului colorectal recidivant si metastatic, sunt urmatoarele:
– Fluorouracil (5-FU)
– Leucovorin
– Capecitabine (Xeloda)
– Oxaliplatin (Eloxatin)
– Irinotecan (Camptosar)
– Cetuximab (Erbitux)
– Bevacizumab (Avastin).
Dintre medicamentele care atenueaza simptomele neplacute secundare chimioterapiei (precum greata sau varsaturile), amintim:
– antagonistii de serotonina, precum ondansetron (Zofran), granisetron (Kytril) sau dolasetron (Anzemet); aceste medicamente previn greata si varsaturile asociate chimioterapiei si sunt mai eficiente atunci cand sunt combinate cu corticoterapia (de exemplu cu dexametazona)
– aprepitant (Emed) este un medicament antiemetic folosit de obicei in asociere cu ondansetron si dexametazona intr-o cura de 3 zile
– phenotiazinele, precum Phenerganul si Compazina (proclorperazina)
– metoclopramidul (Reglan).
Studiile medicale folosesc de asemenea medicamente noi, in scopul gasirii unor tratamente antineoplazice noi, mai eficiente si cu mai putine efecte secundare neplacute.
De retinut!
Tratamentul chimioterapic in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat, nu poate vindeca boala, insa poate atenua simptomele clinice asociate si poate prelungi de asemenea viata.
Tratament chirurgical
Dupa cum am amintit mai sus, cancerul recidivant sau metastatic colorectal poate avea parte de tratament chirurgical, insa acest lucru este dependent de stadiul evolutiv al tumorii precum si de localizarea acesteia.
Optiuni terapeutice chirurgicale
Optiunile chirurgicale in cazul neoplasmului colorectal recidivant sau metastazat, includ urmatoarele:
– rezectia intestinala: este o interventie chirurgicala care necesita excluderea portiunii intestinale afectata de tumora; chirurgul indeparteaza tumora cu pastrarea unei limite de siguranta, apoi sutureaza capetele intestinale ramase libere pentru a stabili integritatea functionala a inestinului; in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat nu este posibila restabilirea integritatii functionale decat in cazuri destul de rare, de aceea este necesara efectuarea unei colostomii
– lobectomia hepatica este o interventie prin care tumora este indepartata de la nivelul ficatului, odata cu o parte a tesutului inconjurator sanatos; poate fi indepartat pana la jumatate din totalul tesutului hepatic, deoarece cealata jumatate este suficienta in mentinerea echilibrului metabolic; exista alte metode care pot distruge celulele maligne de la nivelul ficatului si anume, ablatia prin radiofrecventa si radiocoagularea
– crioterapia este o metoda care foloseste azotul lichid pentru a distruge celulele maligne metastazate la nivelul ficatului (chirurgical); aceasta metoda este utilizata cand dimensiunea tumorii este relativ redusa.
In unele cazuri nu este posibila tratarea propriu zisa a tumorii, dar se pot efectua diferite proceduri care atenueaza simptomele si fac mai usor de suportat evolutia bolii. De exemplu daca tumora blocheaza intestinul, este necesara interventia chirurgicala pentru a elimina complicatiile mecanice. Daca este obstruat rectul se poate realiza o interventie care foloseste un tub (un stent), care restabileste permeabilitatea lumenului rectal.
Tratamentul chirurgical poate fi folosit in cancerul colorectal recidivat la nivelul colonului sau recidivat/metastazat la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor. Trebuie retinut ca tratamentul chirurgical nu vindeca neoplasmul colorectal, insa poate atenua simptomele neplacute aparute odata cu evolutia bolii si de asemenea poate incetini evolutia acesteia (tratament paliativ).
Radioterapia
Radioterapia este folosita pentru a distruge celulele maligne prin folosirea razelor X. Aceasta este deseori combinata cu tratamentul chirurgical si cu chimioterapia. In cancerul colorectal recidivant sau metastazat, radioterapia poate fi folosita ca metoda paliativa pentru a reduce dimensiunea tumorii si de asemenea pentru a reduce durerea provocata de extensia tumorala la nivelul altor organe.
Terapia biologica
Terapia biologica este o metoda care foloseste sistemul imun al organismului in lupta impotriva cancerului. In acest tip de terapie sunt folosite substante secretate in organism sau substante produse in laborator si care au rolul de a restabili mecanismul imun natural al organismului in lupta acestuia cu tumora. Acest tip de terapie mai poarta numele de bioterapie sau imunoterapie.
Tratament in functie de stadiu
Stadiul 0 (carcinom in situ)
Tratamentul stadiului 0 al cancerului colorectal poate include urmatoarele tipuri de terapie:
– excizie locala sau polipectomie simpla
– rezectie/anastomaoza este efectuata in cazul tumorilor mai mari dar localizate strict la nivelul colonului respectiv rectului.
Stadiul I
Tratamentul obisnuit al cancerului colorectal in stadiul I este rezectia cu anastomoza.
Stadiul II
Tratamentul stadiului II al cancerului colorectal, include:
– rezectia cu anastomoza
– studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.
Stadiul III
Tratamentul stadiului III al cancerului colorectal, include:
– rezectie cu anastomoza si chimioterapie
– studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.
Stadiul IV si cancerul colorectal recurent
Tratamentul stadiului IV al cancerului colorectal, include urmatoarele:
– rezectia cu anastomoza (tratament chirurgical de indepartare a tumorii sau bypass-ul tumorii cu suturarea capetelor libere a intestinului)
– tratament chirurgical de indepartare a diseminarilor secundare tumorale de la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor
– radioterapie sau chimioterapie, ca metode paliative (nu trateaza tumora, dar atenueaza simptomele precum durerea)
– studii clinice care folosesc chimioterapia sau terapia biologica.
In tratamentul cancerului colorectal recurent, localizat, se poate utiliza excizia chirurgicala locala.
Cancerul colorectal recurent sau metastazat la nivelul ficatului, poate beneficia de urmatoarele tipuri de tratament:
– ablatia tumorii prin radiofrecventa sau crioterapie
– studii clinice care folosesc embolizarea hepatica cu radioterapia.
In cazul pacientilor cu neoplasm colorectal recurent dupa efectuarea terapiei chimioterapice, poate fi tratat cu o noua combinatie de medicamente chimioterapice
Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a decis să ia măsuri în ceea ce priveşte paracetamolul, lansând un avertisment oficial că dozele mai mari de 325 de miligrame pot dăuna ficatului.
FDA solicită doctorilor să nu mai prescrie medicamente de tip „combinaţie” care conţin mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per doză. Anumite medicamente contra durerii, precum Percocet, Vicodin sau codeina, conţin de multe ori paracetamol, iar pacienţii cărora le-au fost prescrise aceste medicamente de multe ori nu realizează acest lucru. Din acest motiv, pacientul poate duce la situaşţii periculoase, consumând în mod separat paracetamol şi ajungând la un nivel periculos al acestui medicament în organism.
Cu 5000 mg L-arginină, asigură protecție hepatică și sporește energia generală a organismului
Aproximativ jumătate din cazurile de supradoză de paracetamol din SUA ce duc la insuficienţă a ficatului sunt provocate accidental. Totuşi, avertismentul FDA nu se referă la medicamentele prescrise fără reţetă, urmând ca regulile pentru acestea să fie actualizate ulterior. Până atunci, FDA plănuieşte să retragă autorizaţiile de comercializare tuturor medicamentelor care nu respectă limita de 325 de miligrame.
Dozele limită
Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente a cerut pentru prima dată această limită în 2011, cerând producătorilor să se conformeze luna aceasta, însă nu toate companiile au fost de acord, astfel că încă se găsesc pe piaţă medicamente care conţin doze mai mari de 325 de miligrame.
Paracetamolul este mai periculos decât ar putea părea la prima vedere, ucigând anual 150 de persoane în SUA şi provocând uneori boli de piele rare.
Cum răspund autorităţile din România?
Paracetamolul prezintă risc de afectare hepatică la asocierea cu alcoolul sau consumat în exces, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) atrăgând atenţia asupra importanţei de a se respecta dozele recomandate, pentru a se evita, pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.
Precizările vin la întrebările jurnaliştilor privind posibilele reacţii adverse ale paracetamolului, că urmare a unui articol apărut în presă americană.
Protejează organele digestive de influența nocivă a unor medicamente, otrăvuri industriale, pesticide etc.
ANM precizează că toate informaţiile sunt deja cunoscute şi incluse în prospectul tuturor medicamentelor pe bază de paracetamol, în Uniunea Europeană.
„Sunt informaţii despre dozele uzuale recomandate (1-2 comprimate la intervale de 4 ore, administrate la nevoie), despre doză maximă recomandată (pentru adulţi, 4g, pentru copii 6-12 ani, 60 mg/kg/zi repartizat în prize egale), despre reacţiile adverse posibile (erupţii, mâncărime, scăderea numărului de trombocite, agranulocitoză cu faringită şi febră- neaşteptat, afectare hepatica, colică renală”, arată ANM.
Riscurile folosirii paracetamolului
Totodată, se mai atrage atenţia că, la doze mari şi tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică.
Este de asemenea amintit riscul de afectarea hepatica la asocierea paracetamolului cu alcoolul sau riscul în cazul asocierii cu alte medicamente.
„Riscul toxicităţii paracetamolului poate fi crescut la pacienţii aflaţi în tratament cu alte medicamente potenţial hepatotoxice sau medicamente inductoare enzimatice. Anlicolinergicele şi colestiramina întârzie absorbţia paracetamolului. Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului. Tratamentul de lungă durată cu doze mari de paracetamol creşte riscul hemoragie al anticoagulantelor cumarinice”, se arată într-un prospect.
Nu mai mult de 325 mg
Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente a recomandat ca medicii să nu mai prescrie medicamente cu mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per tabletă. Ei invocă riscul de boli hepatice, scrie marţi Reuters.
Paracetamolul este utilizat în mod curent, fără a necesita prescripţie, pentru calmarea durerilor şi reducerea febrei.
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă.
Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.
2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp, pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
El este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine),
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.
Argi+ te ajută să echilibrezi funcțiile ficatului
3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.
4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.
Mai multă energie cu Argi+
5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu.
Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.
6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite.
Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.
Fii în siguranță cu Argi+
7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.
8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.
5000 mg de L-arginină per doză!
9.Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.
Vrei să te simți ca un campion? Consumă ARGI+!
…Aventura nu se încheie aici…
O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.
Ce consecințe poate avea o dereglare a ficatului?
Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anemie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:
– limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă ar trebui să spunem cu hotărâre:
DA sau NU
NU:
zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.
DA:
mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);
NU:
sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.
DA:
sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;
NU:
uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.
DA:
uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.
NU:
conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.
DA:
legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.
NU:
pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.
DA:
pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.
NU:
cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.
DA:
cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.
NU:
alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.
DA:
alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.
NU:
surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.
DA:
relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.
Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” („Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.
Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru. Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:
1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8)Nu ne vom usca ficatul printr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.
Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare. Folosind acest site, sunteți de acord cu politica de cookies.AcceptView Policy
Manage Consent
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
