Cancerul de prostată

prostate cancer text

Cât de des este întâlnită boala?

Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.

Forever – sursa ta de bunăstare!

Ce știm și ce nu știm despre cancerul de prostată?

Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.

Dietă sănătoasă pentru cancerul de prostată?

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.

„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”,

adaugă medicul urolog.

Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.

Cu ingrediente atent selecționate, Vitolize Men susține funcția uro-genitală a bărbaților activi și plini de energie!

Poate fi folosit ca adjuvant în cancerul de prostată!

Tipuri de cancer de prostată

Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.

„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celulelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”,

explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale pentru cancerul de prostată

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.

„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”,

mai spune medicul urolog.

Când este cel mai bun moment să efectuați teste pentru cancerul de prostată?

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog. Acesta va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni.

„Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”.

Analiza care determină diagnosticul cert al cancerului de prostată

Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA.

„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”,

explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie.

„Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”,

conchide medicul urolog.

Candida – cauze, simptome şi remedii naturale

close up of white candida flowers

Inocent și alb…

Candida este una dintre cele mai obișnuite infecții gastrointestinale. Ea apare în urma proliferării în exces a unei ciuperci asemănătoare cu un ferment, numită Candida albicans. Denumirea înseamnă “inocent și alb”, sugerând ceva delicat și pur.

Această infecție poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Dar este mai frecvent întâlnită la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau la cele care iau anumite medicamente, cum ar fi antibioticele. Candida albicans se găsește în mod normal în organismul nostru, în special în gură, intestinul subțire și în zona genitală, fără a cauza probleme.

Dezechilibrele și factorii favorizanți

Cu toate acestea, atunci când există un dezechilibru în organism, cum ar fi o scădere a bacteriilor bune, o creștere excesivă a ciupercii Candida poate apărea. Acest dezechilibru poate fi cauzat de diverse factori, precum consumul excesiv de zahăr, o alimentație nesănătoasă, un nivel ridicat de stres, lipsa somnului sau administrarea prelungită de medicamente.

Simptomele unei infecții cu Candida pot varia de la persoană la persoană. Ele pot include senzație de arsură sau mâncărime în zona genitală, erupții cutanate, oboseală excesivă, tulburări digestive, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare.

Importanța unui diagnostic corect

Este important să se consulte un medic pentru a obține un diagnostic precis și a primi tratamentul adecvat. Tratamentul poate include administrarea de antifungice, modificarea dietei pentru a reduce consumul de zahăr și carbohidrați și adoptarea unui stil de viață sănătos, care să includă odihnă adecvată, gestionarea stresului și evitarea factorilor care pot favoriza creșterea excesivă a Ciupercii Candida.

În concluzie, infecția cu Candida albicans poate fi supărătoare, dar poate fi tratată cu succes cu ajutorul medicului și prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Este important să se acorde atenție organismului nostru și să se ia măsuri pentru a menține un echilibru adecvat al florei intestinale.

Simptomele candidozei

În realitate însă, Candida albicans este o specie de fungi care se înmulţeşte, migrează şi eliberează toxine, chinuindu-ne cu nenumărate simptome neplăcute, cum ar fi problemele intestinale, alergiile, disfuncţiile hormonale, afecţiunile cutanate, durerile articulare şi musculare, aftele, tulburările emoţionale etc., dintre care multe sunt asociate cu alte boli şi sunt adesea diagnosticate greşit.

Persoanele infectate cu acest microb văd adesea Candida ca pe un duşman împotriva căruia trebuie să poarte un război lung şi hotărât, însă singura cale sigură spre victorie este să îi înţelegem tacticile şi să pornim împotriva sa o ofensivă cu toate armele (mai ales cele naturiste).

Pericolele din mediul în care trăim

De cele mai multe ori, tocmai noi suntem cei care creăm singuri această situaţie extrem de supărătoare. Mâncăm mult zahăr, care încurajează fermentarea, luăm multe antibiotice după ureche (care reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii), care reduc numărul bacteriilor prietenoase şi creează mai mult spaţiu în intestine pentru microbii patogeni, mergem la sală şi ne injectăm fel şi fel de medicamente steroidiene şi luăm tot felul de tratamente hormonale care ne slăbesc sistemul imunitar, astfel încât acesta nu mai are puterea să lupte cu agenţii patogeni şi, încă din fragedă pruncie, suntem expuşi unui dezechilibru major al florei intestinale, tocmai din cauza prafurilor care se transformă instant în lapte şi care ne perturbă activitatea normală din intestine.

Altfel spus, Candida nu poartă întreaga vină, având în vedere că noi, oamenii, creăm factorii favorizanţi.

Pentru echilibrul tău, folosește doar produse naturale!

Câteva din cele mai faimoase suplimente naturale și beneficiile lor!

Ce este stafilococul ?

pink sphere splashed by green liquid

O multitudine de boli

Stafilococul e un grup de bacterii ce poate cauza o multitudine de boli, ca urmare a infectiei de tesuturi diferite ale corpului. Bacteria Stafilococ e mult mai familiar cunoscut sub numele de Staf („personal”). Numele de „stafilococ” vine de la grecescul staphyle, insemnand un ciorchine de struguri, si kokkos, adica fructe de padure, si asa arata Bacteria Stafilococ la microscop, ca un ciorchine de struguri sau ca niste fructe de padure mici si rotunde. (Din punct de vedere tehnic, acea sunt gram-pozitive, facultativ anaerobe).

30 de tipuri diferite de stafilococi pot infecta oamenii, dar cele mai multe infectii sunt cauzate de bacteria Stafilococ Aureus. Stafilococii pot fi gasiti in mod normal, in nas si pe piele (si mai putin frecvent in alte locatii) la 20% -30% dintre adultii sanatosi. In majoritatea cazurilor, bacteriile nu cauzeaza boala. Cu toate acea, deteriorarea pielii sau alte leziuni pot permite bacteriilor de a depasi mecanismele naturale de protectie a organismului, ceea ce duce la infectii.

Cine riscă să fie expus la infecțiile cu stafilococ

Oricine poate dezvolta o infectie Staf, cu toate ca anumite grupuri de persoane prezinta un risc mai mare – nou-nascutii, femeile ce alapteaza, persoanele cu afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat, cancer, boli vasculare, si boli pulmonare. Utilizatorilor de droguri injectabile, cei cu leziuni ale pielii sau tulburari, catetere intravenoase, incizii chirurgicale, precum si cei cu un sistem imunitar slabit, toti au un risc crescut de aparitie a infectiilor Staph.

Care sunt semnele și simptomele unei infecții Staf

Bacteria Stafilococ e o boala a pielii, de obicei rezultata in urma unei colectii de puroi, cunoscut ca un abces, buba, sau furuncul. Zona afectata poate fi de culoare rosie, umflata, si dureroasa.

Propuneri pentru o viață mai bună!

Ce tipuri de boli sunt provocate de Stafilococ

Infectii ale pielii (vezi mai sus) sunt cele mai frecvente tipuri de boli produse de Stafilococ. Infectii ale pielii cu stafilococ pot progresa la impetigo (o uscare a pielii) sau celulita (inflamatie a tesutului conjunctiv de sub piele. Aceasta duce la inflamatie si roseata din zona). In cazuri rare, o complicatie grava cunoscuta sub numele de sindrom de piele pasteurizata (a se vedea mai jos) se poate dezvolta.

La femeile ce alapteaza, bacteria stafilococ poate duce la mastita (inflamatie a sanilor) sau la abcese ale sanului. Abcesele stafilococice mamare pot elibera bacteriile in laptele mamei.

Infecțiile grave

Cand bacteriile intra in fluxul sanguin si se raspandesc la alte organe, o serie de infectii grave pot aparea. Pneumoniile stafilococice afecteaza in principal persoanele cu boli pulmonare subiacente si poate duce la formarea de abces in plamani. Infectii ale valvelor inimii (endocardita), pot duce la insuficienta cardiaca. Raspandirea stafilococilor la oase poate duce la inflamarea severa a oaselor cunoscuta sub numele de osteomielita. Bacteria Stafilococ sepsis (infectie pe scara larga din sange) e o cauza principala de soc si al colapsului circulator. Ea conduce la moarte persoanele cu arsuri grave asupra unor zone mari ale corpului.

Boala intestinelor

Intoxicatia stafilococica alimentara e o boala a intestinelor ce provoaca greata, varsaturi, diaree, si deshidratare. Aceasta e cauzata de consumul de alimente contaminate cu toxine produse de Bacteria Stafilococ aureus. Simptomele se dezvolta de obicei intre 1 – 6 ore dupa consumul de alimente contaminate. Boala, de obicei dureaza de la 1 – 3 zile si se rezolva de la sine. Pacientii cu aceasta boala nu sunt contagiosi, deoarece toxinele nu sunt transmisibile.

Sindromul socului toxic e o boala cauzata de toxinele secretate de Bacteria Stafilococ aureus. Este o bacterie ce creste tot mai mare unde e putin sau deloc oxigen. Sindromul socului toxic se caracterizeaza prin aparitia brusca a febrei ridicate, varsaturi, diaree, dureri musculare si, urmate de tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala). Acestea pot duce la soc si deces. Ar putea fi o eruptie asemanatoare arsurilor solare, cu descuamarea pielii. Sindromul socului toxic a fost initial descris si inca apare in special la femeile ce au utilizat tampoane la menstruatie.

Cum sunt infecțiile stafilococice tratate

Infectiile minore ale pielii sunt de obicei tratate cu antibiotic cum ar fi un triplu amestec de antibiotice ce nu necesita prescriptie medicala. In unele cazuri, antibioticele orale pot fi luate pt. infectii cutanate dar nu mai mult de 7 zile.

AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie

Medicamentele alopate dezlănțuie efecte secundare nocive

close up photo of medicinal drugs

Controlul minții

Utilizarea substanţelor ce produc dependență a devenit un instrument obișnuit pentru cei care au drept scop controlul minţii omului ignorant sau neavizat. Psihiatria este una dintre cele mai puternice arme în acest sens, dat fiind faptul că ea îi cataloghează pe oameni în funcţie de anumite comportamente şi afecţiuni. S-a ajuns până acolo, încât se consideră că aproape toţi oamenii suferă de tulburări mentale, iar dintre aceştia, mai ales, cei care pun la îndoială deciziile și acțiunile autorităţilor. Celor care lucrează în armată le-au fost administrate anumite medicamente periculoase, iar acest fapt s-a soldat cu creșterea numărului de cazuri de sinucidere. Din nefericire, în America la peste 25% dintre copii li se administrează neuroleptice care le afectează sistemul nervos. Motivul pentru care li s-au prescris aceste medicamente este acela că ei ar suferi de diverse tulburări psihice, cele mai multe dintre ele inventate.

Ținta: oamenii sănătoși!

În anii ʼ80, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, fiind în pragul pensionării, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, „să vândă la toată lumea“, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Micile depresii, fenomene pasagere obișnuite ale vieţii, au devenit pentru acești indivizi ahtiați după câștiguri tulburări mentale grave, slăbiciuni sau stări proaste. Prin propaganda trusturilor farmaceutice, ele sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali şi sănătoşi ajung să devină, după baremele lor, bolnavi peste noapte.

Exploatând temerile oamenilor

Într-o carte publicată în anul 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients (Negoțul cu boala. Cum ne transformă companiile farmaceutice în pacienți), Alain Cassels (cercetător în domeniul medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în domeniul sănătății) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing, care sunt în cel mai bun caz cinice atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie modul în care, prin campanii de promovare abil concertate, industria farmaceutică mondială, având o cifră de vânzări de circa 500 de miliarde de dolari anual, exploatează în mod perfid temerile cele mai profunde ale oamenilor, cum ar fi cele legate de slăbirea fizică, de boală, de moarte etc.

Comerțul cu boala

Cu cât locuitorii, mai ales cei din ţările dezvoltate, se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei care se preocupă de sănătatea lor, în oameni panicaţi. Problemele minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială“, iar tensiunea generată de sindromul premenstrual devine „tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine o patologie în sine. Centrul acestui tip de comerţ cu boala se află în Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar consumă 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei în ceea ce priveşte sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani din cauza faptului că preţurile la medicamente au crescut în mod dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai multe medicamente.

Bolile inventate de Big Pharma

Americanul Vince Parry este un specialist în acest tip de marketing. Într-un articol intitulat în mod uluitor The Art of Branding a Condition (Arta de a inventa bolile) ce a fost publicat în revista Medical Marketing & Media, Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea“ tulburărilor medicale: reevaluarea stării de sănătate; redefinirea unor boli cunoscute de mult şi redenumirea lor; crearea unor disfuncţii imaginare (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).

Crearea de piețe noi pentru boli noi

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc bolile pentru a crea piața de desfacere pentru produsele precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi experți în marketing precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre definirea stării de boală şi a celei de sănătate“. Ceea ce primează în acest caz este modul nou, inedit în care se realizează prezentarea afecțiunilor în fața potenţialilor clienţi. Un raport al Business Insights, destinat directorilor de companii multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea pieţe noi pentru boli noi“ se traduce în cifre de vânzări de miliarde de dolari.

Modificarea percepției

Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a modifica modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi“„problemele care până acum au fost acceptate ca uşoare disconforturi“ necesită în prezent „intervenţia medicului“. Acelaşi raport se încheie cu o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice, însă cumplită pentru omul obișnuit:

„Anii care vor urma vor fi martorii născocirii bolilor de către concernele farmaceutice“.

Tratând…nimicul

Nu a durat mult și „profeția“ s-a împlinit. În anul 2014, profesorul Philippe Even declara pentru televiziunea franceză France 4:

„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există: de exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu rezolvă nimic“.

Nu i-au iertat pentru dezvăluirile lor!

Profesorii Philippe Even şi Bernard Debré au publicat în anul 2012 Ghidul celor 4.000 de medicamente utile, inutile sau periculoase. Pe fondul scandalului-monstru iscat de medicamentul pentru slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2.000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta dezvăluirile şi încălcarea legii nescrise a tăcerii, astfel că lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an de zile.

Care este diferența între omul sănătos și cel bolnav?

În acest context este dificil să se mai facă diferenţa dintre omul sănătos şi cel bolnav. Totuşi este evident faptul că, pe măsură ce aria de definire a unei patologii creşte, ea va atinge mai mulţi oameni sănătoși și, bineînțeles, vor creşte vânzările de medicamente.

„În cele mai multe dintre cazuri“, afirmă Cassels şi Moynihan, „experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire, n.n.) sunt în acelaşi timp plătiți de industria farmaceutică. Iar această industrie prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările.“

Potrivit acestor experţi, 90% din bărbaţii americani suferă de o tulburare numită… hipertensiune arterială, aproape jumătate dintre femeile americane suferă de disfuncţia denumită FSD (disfuncţie sexuală feminină), iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului, chipurile, ridicat al colesterolului. Bineînţeles, este susţinută ideea că toate aceste tulburări pot fi vindecate doar cu medicamente. Metodele de prevenţie și efectele secundare sunt, așa cum era de așteptat din partea industriei farmaceutice avide de câștiguri, trecute cu vederea.

Experți ai minciunii

Medicul generalist Des Spence afirmă într-un interviu luat de British Medical Journal în iulie 2008 că a fost contactat pentru a participa la o specializare în urma căreia trebuia să devină un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei farmaceutice. Conducerea universității la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:

„Căutăm lideri de opinie (…) a căror activitate va consta în influenţarea gestionării şi terapiei viitoare a disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă“.

Firmele producătoare de medicamente, care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament, racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte. Astfel, aceşti aşa-zişi slujitori ai lui Hipocrate nu au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, al notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.

Acest seminar îți va schimba viața!

Femei – vi se pregătește ceva!

Dar

„partea cea mai neplăcută în toată această poveste“, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. […] Patronii industriei farmaceutice plănuiesc să transforme această disfuncţie scornită într-o boală gravă. Iar pentru aceasta, este important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales experţi medicali deghizați în somități, care să legitimeze totul. «Experţii» estimează că 40% din femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori această «problemă» este prezentată ca fiind un efect secundar al luptei feministe, când, de fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Prin dezinformarea pe care o realizează cu consecvență, marile concerne farmaceutice otrăvesc viaţa oamenilor; momentele voastre de slăbiciune, tristeţea, calviţia, libido-ul în scădere etc. sunt considerate în mod automat simptome de boală“, conchide medicul din Glasgow.

Manipularea

În cartea best-seller Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în Statele Unite şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică modul în care industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca oamenii perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi. Tot aici se explică şi de ce femeile la menopauză au fost terorizate în ultimele două decenii de pericolul îmbolnăvirii de osteoporoză pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile. Apoi, autorul prezintă tehnicile de manipulare a opiniei publice care sunt realizate cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.

Schimbarea definiției bolii

„Între anii 1984 şi 1987, tratatul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este cartea de căpătâi a psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale“,

scrie Jean-Claude St-Onge în articolul Reversul pilulei, publicat în revista Ecosocietes, în anul 2004.

„Pentru a introduce aceste noi boli, așa-zișii specialiști au schimbat însăși definiţia bolii. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, subliniază St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament.“

Iată câteva exemple de „boli noi“: timiditatea este „reciclată“ sub numele de „anxietate socială“, naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic“, omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală“, până şi stresul de la loterie este definit ca fiind un „traumatism al biletului necâştigător“.

Plătiți bine…

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea Massachusetts din Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele ce tratează aşa-zisele boli noi introduse în mod gratuit.

Despre antidepresive

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între anii 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise cu „generozitate“. Motivele pentru care medicii o fac totuşi sunt următoarele:

Ce vrea OMS?

În anul 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Organizația Mondială a Morții, n.b.) a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să le permită medicilor generaliști să pună un diagnostic, chiar și în cazul tulburărilor psiho-emoționale, într-un timp scurt, pornind de la simptomatologia clinică. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la creșterea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive. Al doilea motiv constă în faptul că societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor li se datorează, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.

Femeile – mari consumatoare de pastile

Propagandiștii de serviciu ai concernelor (lobby-ştii) au lansat chiar ideea că 60-70% din sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit profesorului Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile concernelor farmaceutice de a ne face viața un continuu periplu între diverse tratamente medicale. Până acum trei decenii, ele mergeau la medic doar atunci când erau însărcinate, în vreme ce astăzi merg la consult în chestiuni de contracepţie şi de menopauză, precum și pentru toate nimicurile. De altfel, se vorbeşte deja şi despre…peri-menopauză (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă „afecţiune“ pe care industria farmaceutică încearcă să o impună. Ca urmare, femeile au devenit mari consumatoare de pastile pe perioade tot mai lungi de timp.

Frica de îmbătrânire

Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş în direcția „medicalizării“ vieţii femeii. Cu toate că 75% din femei nu manifestă niciun simptom deranjant atunci când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experții lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele, deși știu că acestea nu folosesc la nimic, dar produc efecte secundare nefaste: dureri de cap, grețuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc.

Disfuncția sexuală la femei

Osteoporoza, procesul prin care densitatea osoasă scade odată cu vârsta, a devenit o ţintă de marketing în cazul femeilor de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al industriei farmaceutice este deja disfuncţia sexuală la femei (DSF), despre care se afirmă în mod viclean că ar suferi 40% din femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani.

Născocitorii de cifre…

Dar cine a născocit această cifră? Jean-Claude St-Onge spunea în această direcție că un studiu realizat în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu „da“ sau „nu“ la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu „da“ fie şi numai la una dintre întrebări, ele erau imediat diagnosticate ca suferind de DSF. Printre așa-zisele bolnave se numărau cele care au avut un libido scăzut mai mult de două luni pe an, care au avut stări de anxietate în raport cu actul amoros sau care au avut probleme de lubrifiere (Journal of the American Medical Association, 1991).

Strategia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru propagarea convingerii în existența bolilor fictive este frica. Pentru a vinde hormonul de substituţie femeilor aflate la menopauză, s-a mizat pe frica lor de o iminentă criză cardiacă. Pentru a le inocula părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament serios şi îndelungat, s-a mizat pe teama acestora de riscul apariției unor tendinţe sinucigaşe la tineri. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama oamenilor de moartea prematură. Toate acestea se petrec în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate în mod obsesiv în reclamele televizate produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja despre „farmacoterapia fricii“.

O boală pentru fiecare medicament!

„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate, mai mult ca niciodată, vor să găsească o boală pentru fiecare medicament pe care-l fabrică“,

constată cu ironie medicul Martin Winkler în postfaţa lucrării lui Jorg Blech, Născocitorii de boli. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat gradat indicii normali ai anumitor parametri fiziologici (colesterol, tensiune arterială etc.) . Au crescut astfel, în mod artificial, numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi.“ „Căci“, conchide Winkler, „a-i face pe oamenii perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se trateze chiar dacă nu au propriu-zis o boală le asigură fabricanţilor o veritabilă rentă viageră.“

Să facem…haz de necaz!

Următoarea anecdotă reflectă pe deplin adevărul ce se ascunde în spatele comerțului cu medicamente.

Doi prieteni mergeau pe o stradă. Unul dintre ei intră într-o farmacie să cumpere medicamente. După câteva minute, el iese afară și aruncă medicamentele direct în canal. Celălalt îl întreabă, consternat:

De ce ai aruncat medicamentele ?

Am fost la doctor, la un consult. Mi-a dat o rețetă. L-am plătit, că trebuie să trăiască și el. Am intrat la farmacie, am plătit medicamentele, că trebuie să trăiască și farmacistul…

Și atunci… de ce le-ai aruncat ?

Pai, după ce am citit contraindicațiile din prospect, am decis că trebuie să trăiesc și eu…

AUTOR: prof.dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie

Ce trebuie să știm despre cancerul de prostată?

portrait photo of man in white crew neck t shirt with assorted hand tools in background

Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.


Conține 5 g de L-arginină per porție!

Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată. Însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.


Ajută la menținerea sănătății prostatei!

De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.


Poate favoriza libidoul, vitalitatea și energia.

Tipuri de cancer de prostată

Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.

Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.

Susține buna funcționare a aparatului uro-genital.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.

Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”

Imunostimulator natural!

Analiza care determină diagnosticul cert

Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA mai apare un element! Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.

Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie