Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din cadrul pancreasului încep să crească anormal. Asta într-un mod necontrolat și invaziv, formând noduli sau mase de țesut numite tumori. Ele influențează negativ principalele funcții ale pancreasului.
Despre pancreas
Pancreasul este un organ situat în spatele stomacului, în partea din spate a abdomenului. Are aspect spongios. Capul pancreasului este situat în partea dreaptă a abdomenului, acolo unde stomacul este atașat la prima parte a intestinului subțire. Coada pancreasului, partea sa cea mai îngustă, se extinde spre partea stângă a abdomenului, în vecinătatea splinei.
Cu ce se ocupă acest organ?
Pancreasul conține glande exocrine și endocrine care secretă sucuri pancreatice și hormoni, cum ar fi insulina. Sucurile pancreatice sau enzimele sunt secretate de glandele exocrine. Ele sunt eliberate în intestine printr-o serie de conducte sau tuburi, contribuind la digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.
Organizare
Celulele endocrine sunt organizate în grupuri mici, numite insulele Langerhans, care secretă insulină și glucagon în sânge. Acești doi hormoni țin sub control nivelul de zahăr din sânge. Atunci când acest proces de control al zahărului din sânge nu se realizează în mod corespunzător, apare afecțiunea numită diabet.
Cancerul – cum apare?
Cancerul este o categorie de boli caracterizate prin creșterea fără control a unor celule anormale. Cancerul pancreatic se produce atunci când această creștere necontrolată a celulelor începe în pancreas. Dacă o tumoare rămâne într-un singur loc și are o creștere limitată, aceasta este în general considerat a fi benignă .
Metastazele
Mai grave sunt tumorile maligne, care se formează atunci când celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin intermediul sângelor sau limfei. Atunci când o tumoare se extinde cu succes în alte părți ale corpului și crește, invadând și distrugând alte țesuturi sănătoase, se numește metastază.Acest proces este numit metastază , iar rezultatul este o stare mai gravă, care este foarte dificil de tratat.
Deoarece cancerul pancreatic este de obicei diagnosticat târziu în dezvoltarea sa, rata de supravietuire de cinci ani dupa diagnosticare este de mai puțin de 5%.
Simptome
Cancerul pancreatic nu determină simptome în stadii incipiente. Mai mult decât atât, simptomele inițiale ale cancerului de pancreas tind să fie destul de vagi, astfel încât pacienții de multe ori le ignoră pentru o anumită perioadă de timp, permițând bolii să continue să evolueze și să se răspândească. Când semnele și simptomele apar, ele pot include:
• dureri la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină colorată datorată icterului, atunci când cancerul interferează cu ductul biliar
• pierderea poftei de mâncare
• pierderea în greutate
• scaune steatorice (exces de grăsimi în scaun)
• oboseală și slăbiciune musculară
• depresie, modificări ale dispoziției
• mâncărime generalizată.
Alte semne
Cazurile de cancer de pancreas sunt, de asemenea, asociate cu semnul Trousseau, cheaguri de sânge formate spontan în vasele de sânge portale, venele profunde ale brațelor și picioarelor sau alte venele superficiale.
În cazul în care cancerul se răspândește în organism (metastaze), pot apărea simptome suplimentare în zona afectată recent. Simptomele de metastaze depinde în ultimă instanță de locația la care cancerul s-a extins.
Prea multă insulină!
Cancerele la celule insulare sau neuroendocrine ale pancreasului pot determina producerea de prea multă insulină, care poate conduce la senzații slabe de amețeală, frisoane, spasme musculare sau diaree.
Cancerul este în cele din urmă rezultatul multiplicării exagerate a celulelor, care cresc necontrolat și nu mor. Celulele normale din organism urmează o cale ordonată de creștere, divizare și moarte. Moartea celulară programată este numită apoptoză , iar atunci când acest proces nu mai are loc se ajunge la cancer. Celulele canceroase nu mor programatic, ci continuă să crească și să se dividă.
Factori de risc
Deși oamenii de știință nu stiu exact ce cauzează comportamentul acestor celule, ei au identificat mai mulți factori de risc potential:
Mutații genetice – celulele pot experimenta o creștere necontrolată dacă există anomalii sau mutații în ADN-ul lor, și, prin urmare, deteriorarea genelor implicate în diviziunea celulară. Cancerul apare atunci când o mutație genetică face imposibilă corectarea deteriorării ADN-ului și imposibilității de a muri programatic. În mod similar, cancerul este un rezultat al mutațiilor care inhibă funcțiile oncogene și supresoare tumorale, ceea ce duce la creșterea incontrolabilă a celulei.
Substanțele cancerigene – acestea sunt substanțe direct responsabile de deteriorarea ADN-ului, promovarea sau complicitatea cancer. Anumite pesticide, coloranți și substanțe chimice folosite în rafinarea metalelor sunt considerate a fi cancerigene, crescând riscul de a dezvolta cancer pancreatic. Când corpul nostru este expus la agenți cancerigeni, radicalii liberi sunt formațiuni care încearcă să fure electroni de la alte molecule din organism. În felul acesta radicalii liberi deteriorează celulele, care afectează capacitatea lor de a funcționa în mod normal, iar rezultatul poate fi apariția de tumori canceroase.
Trăsături, obiceiuri, dietă
Cancerul pancreatic apare cu probabilitate mai mare la bărbați decât la femei, în randul afro-americanilor decât în rândul albilor. Fumatul creste riscul de cancer pancreatic cu un factor de 2 sau 3. Chiar și fumatul pasiv constituie un factor de risc.
Din nou…dieta!
Dieta si obezitatea au fost, de asemenea, legate de cancer de pancreas. Persoanele care nu fac mișcare suficient de mult și care sunt obeze au mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic. În plus, cei care au o dietă săracă în legume și fructe, dar bogată în carne roșie și grăsimi sunt mult mai susceptibile de a fi diagnosticate cu aceasta boală. Consumul de alcool este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru cancerul pancreatic.Pe termen lung, consumul exagerat de alcool duce la pancreatita cronică, care este un factor de risc cunoscut pentru cancer pancreatic.
Alți factori medicali
Pe măsură ce îmbătrânim, există o creștere a numărului de posibile mutații genetice cauzatoare de cancer. Acest lucru face din vârstă un factor de risc important pentru cancer pancreatic, în special pentru cei peste 60 de ani. Există și mai multe alte boli care au fost asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas.
Alte boli
Acestea includ ciroza sau cicatrizarea ficatului, infecția cu Helicobacter pylori – infecție a stomacului cu bacteria cauzatoare de ulcer H. pylori ), diabet zaharat, pancreatită cronică (inflamație a pancreasului) și gingivita sau boala parodontală.
Autor: prof. dr.Mirela Wagner, specialist oncologie, neurologie, dermatologie
Proaspat intrat in gama noastra de produse, Forever Sensatiable te ajuta sa tii piept poftelor alimentare in exces si nu oricum, ci intr-un mod absolut delicios si savuros! De acum, te poti bucura de el oriunde si oricand ai nevoie, nu doar in programul DX4!
Sub forma de tablete masticabile, cu fibre, tarate de ovaz, proteine hidrolizate din drojdie de bere si cu aroma delicioasa de lamaie, fiecare portie reprezinta „prajitura” perfecta de care te poti bucura zilnic, fara grija kilogramelor in plus. Contribuie la reducerea poftei de mancare atunci cand urmezi o dieta sau pur si simplu, vrei sa arati si sa te simti mai bine.
Forever Sensatiable este gustarea ideala atunci cand simti ca ti-e pofta de ceva dulce, dar nu vrei si caloriile care vin la pachet cu desertul ????. Sunt tablete masticabile, cu gust delicios de lamaie, care isi gaseste usor locul in orice geanta.
Forever Sensatiable contine glucomanan extras din igname, tarate de ovaz si proteine hidrolizate din drojdie, completate de beneficiul suplimentar al pulberii de miere, obtinute din miere pura, un ingredient nutritiv mai bun decat zaharul traditional.
Flaconul produsului este realizat din HDPE (2), iar capacul din PP (5), ambele fiind tipuri de plastic reciclabil. Verifica reglementarile privind reciclarea din zona in care locuiesti.
Ce nu stiati despre vitamina D, cea naturala si nu cea chimica…. Iarasi un subiect fierbinte si controversat. Merita citit la soare:)
Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a unor boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.
Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.
Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.„
Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…
Activatorul sistemului imunitar
Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.
Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.
Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.
Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în „Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).
Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neurologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.
Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.
De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta „industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.
Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).
Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.
Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.
La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate „în căutarea remediului pentru cancer„, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.
Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să „gonească după un remediu” sau „să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie „vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.
Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.
Nu puteţi împiedica vitamina D
Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată cateva adevăruri incontestabile despre vitamina D:
– Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.
– Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
– Deficienţa de vitamina D poate fi remediată prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
– Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
– Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
– Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
– Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale.
Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…
Vitamina D naturala depăşeşte ca eficienţă vaccinurile contra acestei liste de bolia amintite si este 100% asimilata de catre corpul uman, fiind 100% naturala. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.
Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).
Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.
Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.
Este o maladie cu trăsături distincte şi destul de răspîndită, astfel încît să împartă limfoamele (cancerele ţesutului limfatic) în hodgkiniene şi nehodgkiniene. Boala are manifestări clinice relativ discrete, uneori diagnosticul fiind pus cu totul întîmplător pe o radiografie făcută în alt scop. Este o boală canceroasă, cu tot cortegiul de temeri. Această maladie a fost temeinic şi îndelung cercetată, începînd cu Thomas Hodgkin în 1832, astfel că s-au obţinut rezultate importante în diagnostic, stadializare şi terapie, fiind un etalon al progreselor ştiinţifice medicale. Apare mai ales la persoanele între 15 şi 45 de ani, iar diagnosticul nu mai reprezintă o fatalitate, dacă pacientul beneficiază de tratament corect. În aceste condiţii, el are şanse uriaşe de supravieţuire.
Boala Hodgkin este un limfom, adică un cancer al sistemului limfatic, responsabil cu răspunsul nostru imun. Din motive încă necunoscute, celule limfatice îşi pierd proprietăţile normale, trăiesc mai mult şi se răspîndesc, generând acelaşi tip de celule anormale, care colonizează în ordine grupele ganglionare, splina, ficatul.
După cum spuneam, apare cu predilecţie la tineri, existînd o afectare vizibilă a sexului masculin (raport de 4/1), în mecanismul patogen fiind implicat factorul ereditar şi posibil cel infecţios, legat de infecţiile în antecedente cu virusul Epstein Barr, precum şi o disfuncţie a sistemului imunitar.
Simptomele iniţiale sînt nespecifice, semănînd cu o stare gripală: febră, oboseală, transpiraţii nocturne. La acestea se adaugă în timp adenopatii (măriri ale ganglionilor) nedureroase, situate de obicei cervical, în zona axilară sau inghinală, scădere vizibilă în greutate (peste 10% din greutatea corporală în cîteva luni), diminuarea apetitului, prurit intens, mărirea ficatului şi splinei, precum şi semne produse de masele ganglionare toracice sau abdominale: icter, edeme ale membrelor, dispnee, anemie.
Precizarea diagnosticului se face în urma examenului fizic, completat cu examene radiologice, tomografice sau de rezonanţă magnetică, examen de sînge. Însă testul decisiv este biopsia ganglionară, care evidenţiază existenţa celulelor anormale specifice Reed-Sternberg. Un lucru la fel de important este precizarea stadiului evolutiv, care este criteriul esenţial în stabilirea conduitei terapeutice. Există patru stadii ale bolii, fiecare cu anumite subtipuri, care apreciază dimensiunea afectării ganglionare.
În stadiile I şi II, după un tratament corect, remisia intervine în circa 80% dintre cazuri. În celelalte stadii scade la 60%. De aici importanţa diagnosticului precoce şi a prezentării urgente la medic. Facem asta atunci cînd observăm sau simţim o formaţiune tumorală, indiferent de mărimea ei, chiar dacă aceasta e nedureroasă. După încheierea tratamentului, bolnavul trebuie tratat pentru eventualele efecte adverse şi monitorizat pentru depistarea semnelor de reapariţie a bolii.
Tratamentul are ca scop principal distrugerea celulelor maligne. Aceasta se poate face prin radioterapie, chimioterapie sau prin asocierea celor două metode. O altă opţiune terapeutică este transplantul medular. Deşi tratamentele sînt invazive şi greu de suportat, expunînd la numeroase efecte adverse, totuşi rezultatele sînt indiscutabile.
Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al corpului tău.
Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice.
Sufletul strigă după ajutor
Când starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.
Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui.
Lipsa de iubire pentru Dumnezeu
Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin noi ne cufundăm în uman şi începem să depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.
Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să vezi în aceasta voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit.
Nu mai repeta greșelile
Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt boala se datoreşte pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte.
Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfinei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă.
Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta, din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta.
Când ești cel mai expus?
Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de imunitate care este foarte scăzut. De acea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi fizic decât cei care nu au credinţă. Drumul însănătoşirii este drumul câtre Dumnezeu.
Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea.
Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire pentru Dumnezeu. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala.
Despre programele autodistructive
Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala.
Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară pentru virus, care îndeplineşte funcţiile unui program punitiv. Omul începe să fie bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.
Efectele emoțiilor negative
Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe.
Gândurile sumbre, pline de neîncredere, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos.
Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut. Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea.
Credința fermă
A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.
Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi.
Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă.
Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător.
Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. ”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)
Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.
În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască.
Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa.
Nu compătimiți pe cei bolnavi!
Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.
Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult a-ţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă.
Nu este suficient să acceptăm boala, trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul. Noi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul.
Te vindeci mai bine unde te-ai născut!
Obiceiul oamenilor de a discuta în societate despre simptomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor pricinui boli şi suferinţe.
Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut pentru că numai acolo paternul (modelul) lui bioenergetic funcţionează cel mai bine.
Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi, putem uşor să observăm că: jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere, pentru ca apoi în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.
Cancerul metastatic colorectal este o tumora secundara (uneori tumori secundare), rezultata prin diseminarea celulelor maligne prin intermediul sangelui si limfei la nivelul altor organe si tesuturi. Prima etapa a metastazarii defineste invazia ganglionilor limfatici, ca apoi sa fie invadate si alte organe, precum, ficatul, plamanii sau ovarele. In unele cazuri, neoplasmul colorectal poate fi vindecat chiar daca a metastazat in alte regiuni a corpului. In cazul in care nu poate fi tratat, exista totusi diferite metode care pot atenua simptomele si eventual pot prelungi viata (metode paliative).
Cancerul recurent colorectal
Cancerul recurent colorectal este definit ca o tumora care reapare dupa tratament, la cateva luni sau ani de la terminarea acestuia. Uneori reapare in aceelasi loc, alteori apare in alte regiuni ale organismului (cel mai frecvent la nivelul ficatului). Nu se cunoaste cauza exacta a recidivei cancerului colorectal.
Simptome
O parte dintre pacientii cu neoplasm colorectal nu au simptome clinice, insa majorietatea pacientilor dezvolta la un moment dat simptome, precum:
– modificari ale tranzitului intestinal, precum diareea sau constipatia cronica sau prezenta unor scaune subtiri, sub forma de „creion”
– scaun cu sange sau scaun negru (melena)
– scaderea apetitului alimentar
– durere abdominala, predominant periombilicala
– scadere inexplicabila in greutate
– fatigabilitate (oboseala cronica).
Simptomele cancerului colorectal recidivant pot diferi in functie de localizarea acestora (a organelor sau tesuturilor invadate):
– localizarea hepatica poate cauza durere in hipocondrul drept (regiunea superioara dreapta a abdomenului), balonare, scaderea apetitului alimentar (anorexie), senzatie de prea plin
– localizarea pulmonara a tumorii recidivante poate cauza tuse, sputa sanguinolenta (hemoptizie), respiratie ingreunata (dispnee)
– localizarea ganglionara si anume infiltrarea tumorala a ganglionilor limfatici abdominali, poate cauza balonare, cresterea in volum a abdomenului, scaderea apetitului alimentar, senzatie de prea plin
– localizarea osoasa a tumorii poate cauza durere, in special la nivelul spatelui, soldurilor si pelvisului (regiunea abdominala inferioara).
Mecanism fiziopatogenic
Dupa cum am amintit mai sus, cancerul este definit ca o conglomerare de celule anormale (maligne). Aceste mase celulare, cresc si formeaza tumori. In cancerul colorectal, procesul neoplazic incepe de obicei de la nivelul unui polip intestinal (tumora benigna), astfel ca excizia precoce a acesteia, scade riscul de aparitie a tumorii. Exista persoane care au un numar mare de polipi intestinali (polipoza intestinala), daca aceasta nu este tratata, este foarte posibil ca o parte dintre acesti polipi sa se transforme in cancer colorectal.
In cazul in care tumora nu este diagnosticata, aceasta va continua sa se dezvolte si va invada (distruge) tesuturile si organele invecinate, ca apoi sa disemineze in alte regiuni ale organismului. Cancerul colorectal invadeaza ganglionii limfatici regionali, ca apoi sa disemineze in alte organe, cel mai frecvent la nivelul ficatului.
Cancerul recurent si metastatic colorectal, apare atunci cand celulele maligne sunt insamantate pe cale sanguina sau limfatica in alte testuri si organe. Cancerul recurent, apare de obicei in aceelasi loc sau poate avea o alta localizare, survine deseori la luni, ani de zile de la terminarea tratamentului initial.
Impactul pe care il are cancerul colorectal asupra vietii fiecarui pacient in general, difera in functie de stadiul evolutiv al tumorii, tratamentului si efectelor secundare a acestuia si nu in ultimul rand de statusul emotional personal.
Chiar si dupa un tratament eficient, cancerul colorectal poate recidiva, la aproximativ 50% dintre pacientii tratati, acest lucru fiind de asemenea corelat de asemenea cu stadiul evolutiv al tumorii. De exemplu, daca neoplasmul colorectal a fost indepartat inainte ca acesta sa depaseasca intestinul, riscul de aparitie a cancerului recurent este mai mic.
Consult de specialitate
Unii pacienti cu neoplasm colorectal metastatic sau recurent nu au simptome clinice. O parte dintre pacientii cu tumori metastazate si recidivante sunt diagnosticati pe parcursul controalelor medicale periodice, chiar inaintea aparitiei simptomelor (radiografii toracice, teste de sange, etc). Cand simptomele sunt prezente, acestea sunt dependente de localizarea si extensia lor.
Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din urmatoarele simptome:
– modificare persistenta a tranzitului intestinal, precum: sangerare rectala, scaun melenic (negru, cu sange digerat), diaree sau constipatie cronica, senzatie de defecatie incompleta, scaun subtire in „creion”
– durere abdominala
– balonare si/sau pierderea apetitului alimentar
– scadere inexplicabila in greutate
– fatigatbilitate (oboseala cronica)
– tuse (de cele mai multe ori seaca)
– dispnee (respiratie ingreunata).
Expectativa vigilenta
Perioada de expectativa vigilenta este acel interval de timp in care medicul specialist observa evolutia bolii, fara efectuarea vreunui tratament antineoplazic. Aceasta abordare poate fi utila in situatiile in care tratamentul ar putea face mai mult rau decat bine si nu poate vindeca tumora. Trebuie sa se retina totusi ca pe parcursul acestei perioade de asteptare pot fi administrate medicamente simptomatice, ca de exemplu, antialgice.
Medicii specialisti recomandati
Persoanele diagnosticate si tratate pentru cancer colorectal, pot fi evaluate si tratate pe parcursul evolutiei bolii de urmatorii specialisti:
– gastroenterolog
– specialist in chirurgia colonului si rectului
– oncolog
– radioterapeut.
Investigatii
Metastazele tumorale precum si cancerul colorectal recidivant sunt diagnosticate prin urmatoarele investigatii:
– ecografia abdominala: care poate elucida cauza unei cresteri anormale a circumferintei abdominale sau cauza durerii abdominale cronice
– testele de sange: acestea pot evalua fatigabilitatea, febra, slabiciunea sau scaderea in greutate asociate procesului neoplazic (hemoleucograma completa, biochimia sangelui, antigene tumorale)
– radiografia toracica este utila in identificarea metastazelor mediastinale sau pulmonare, care provoaca dispnee si tuse sanguinolenta (hemoptizie)
– computer tomografia (CT), rezonanta magnetica nucleara (RMN) a toracelui si abdomenului sunt metode de investigatie moderne care pot determina eventualele determinari secundare (metastaze) la nivelul altor tesuturi si organe abdominale si toracale
– CT si RMN craniana pot evalua simptome precum cefaleea, confuzia, paralizia, pierderea constientei, tulburarile vizuale, vertijul, care pot indica localizarea cefalica a metastazelor tumorale
– biopsia, de exemplu biopsia hepatica sau pulmonara pentru a identifica celule maligne cu aceasta localizare
– scintigrafia osoasa care poate determina cu usurinta metastazele osoase ale cancerului colorectal.
Stadializare
Odata cu confirmarea diagnosticului de cancer colorectal sunt efectuate mai multe investigatii menite sa ajute la stadializarea bolii (proces care poate oferi informatii asupra tumorii primare si asupra diseminarii acesteia la nivelul organelor invecinate sau din alte regiuni ale corpului). Stadializarea tumorii este importanta pentru stabilirea unui tratament corect, care difera de la un stadiu la altul.
Urmatoarele investigatii sunt necesare in stadializarea cancerului colorectal:
– computer tomografia (CT) poate oferi informatii asupra dimensiunilor tumorii precum si a eventualelor determinari secundare (metastaze)
– biopsia ganglionara este importanta pentru ca ganglionii limfatici adiacenti tumorii sunt primii invadati; un examen anatomopatologic poate confirma prezenta celulelor maligne la acest nivel
– teste sanguine complete: sunt necesare urmatoarele teste care pot oferi informatii despre eventuala diseminare a tumorii
– hemoleucograma completa (numaratoarea celulelor sanguine rosii, albe si a trombocitelor)
– cantitatea de hemoglobina (proteina transportoare de oxigen), care este scazuta in anemia asociata procesului neoplazic
– hematocritul sanguin (cantitatea totala de celule rosii din sangele pacientului)
– antigenul carcinoembrionic este un parametru sanghin care este eliminat in circulatie atat de celulele normale cat si de cele maligne; cand sunt confirmate valori mari se poate suspiciona un proces tumoral
– rezonanta magnetica nucleara (RMN) este folosita deseori in stadializarea cancerului colorectal; este deseori folosita si o substanta de contrast (godoliniu), care are o afinitate mare pentru celulele maligne si care evidentiaza imagistic tesuturile invadate de procesul tumoral
– radiografia toracica si osoasa identifica metastazele pulmonare, mediastinale (organele si tesuturile dintre cei 2 plamani), osoase.
Stadii
Stadiul 0 (carcinom in situ)
In stadiul 0, tumora este limitata la nivelul mucoasei intestinale (primul strat interior al intestinului, aici se desfasoara procesul de absorbtie)
Stadiul I
In stadiul I, tumora a depasit stratul mucoasei intestinale si invadeaza al doilea strat intestinal, cel muscular. Acest stadiu mai poarta numele de stadiu Duke A.
Stadiul II
Stadiul II este subimpartit in stadiul IIA, respectiv IIB si mai este numit stadiul Duke B.
In stadiul IIA tumora a trecut de toate straturile intestinului si invadeaza tesuturile invecinate colonului si rectului.
In stadiul IIB tumora a depasit peretele intestinal si invadeaza organele invecinate, eventual si peritoneul.
Stadiul III
Stadiul III, este subimpartit in stadiile IIIA, IIIB si IIIC si mai poarta numele de stadiul Duke C.
In stadiul IIIA procesul tumoral a depasit colonul, respectiv rectul si invadeaza pana la 3 ganglioni limfatici adiacenti.
In stadiul IIIB procesul tumoral a invadat pana la 3 ganglioni limfatici si s-a extins:
– dincolo de stratul muscular intestinal, sau
– la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
– dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.
In stadiul IIIC procesul tumoral a invadat 4 sau mai multi ganglioni limfatici si s-a extins:
– dincolo de stratul muscular intestinal, sau
– la nivelul tesuturilor invecinate rectului si colonului, sau
– dincolo de intestin, invadand organele invecinate sau peritoneul.
Stadiul IV
In acest stadiu, procesul tumoral a depasit intestinul si are metastaze la nivelul altor organe, precum ficatul sau plamanii. Acest stadiu se mai numeste si Duke D.
Tratament
Tratamentul cancerului recurent si metastatic colorectal depinde de localizarea acestuia, preferintele personale privind tratamentul si starea generala de sanatate. In cazuri foarte rare, unele forme de cancer metastatic sau recurent pot fi vindecate, dar majoritatea acestor forme sunt incurabile. In acest caz tratamentul antineoplazic nu mai este folositor si se recurge la efectuarea unor tratamente paliative (care atenueaza simptomele).
Tratamentul acestor forme poate include:
– tratament chirurgical: in cazul in care tumora a recidivat la nivelul intestinului se poate folosi o metoda terapeutica chirurgicala; tratamentul chirurgical mai poate fi folosit si in cazul tumorilor recidivate sau diseminate la nivelul altor tesuturi sau organe, de exemplu, metastazele hepatice pot fi usor indepartate daca este afectat un lob hepatic
– tratament medicamentos: chimioterapia poate fi administrata fie oral fie parenteral (intravenos); tratamentul chimioterapic poate prelungi viata prin distrugerea celulelor canceroase restante si de asemenea poate atenua durerea cronica care acompaniaza procesul tumoral
– radioterapia: aceasta metoda terapeutica foloseste razele X pentru a distruge celulele maligne, in special in cazul tumorilor secundare care pot cauza blocaje; radioterapia reduce de asemenea durerea sau sangerarea care pot insoti procesul tumoral.
Studiile medicale sunt metode tot mai des folosite si care au ca scop gasirea unor noi metode de tratament a cancerului colorectal precum si a recidivelor acestuia, studii bazate pe ultimele informatii medicale.
Tratament ambulator
Este important ca pacientul sa fe instruit cum poate sa controleze efectele neplacute ale terapiei sau a bolii proriu-zise, pentru cresterea confortului fizic si psihic general. Orice pacient tratat pentru cancer colorectal, necesita efectuarea unor controale medicale regulate. Frecventa acestor vizite medicale depinde de timpul scurs de la diagnostic, stadiul evolutiv tumoral, tipul tratamentului initial utilizat precum si raspunsul la tratamentul efectuat.
Persoanele cu neoplasm colorectal, carora li se confirma diseminarea sau recidiva procesului tumoral, pot primi destul de greu aceasta veste. Este util ca acestia sa apeleze la ajutorul moral al familiei sau in unele cazuri la ajutor specializat (consiliere psihologica).
Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in cazul persoanelor diagnosticate cu neoplasm colorectal recidivant:
– petrecerea timpului cu familia si prietenii apropiati
– petrecerea timpului in singuratate, in cazul persoanelor care prefera acest lucru sau care efectueaza diferite metode de relaxare sau control al durerii (de ex. Yoga)
– comunicarea cu alte persoane cu acelasi diagnostic, lucru care ajuta la acceptarea problemei si care diminueaza de asemenea impactul psihic negativ determinat de boala si tratamentul acesteia.
Tratament medicamentos
Chimioterapia este folosita pentru a stopa cresterea tumorala si de asemenea pentru diminuarea simptomelor neplacute care insotesc boala. Chimioterapicele pot fi administrate oral sau parenteral (intravenos). Exista mai multe chimioterapice folosite in tratamentul cancerului recurent si metastatic al colonului si rectului. Acestea, la fel ca si majoritatea chimioterapicelor, au efecte adverse neplacute. Se poate folosi de asemenea si medicatia simptomatica, pentru a atenua pe cat posibil aceste reactii adverse neplacute.
Chimioterapicele cel mai frecvent folosite in tratamentul cancerului colorectal recidivant si metastatic, sunt urmatoarele:
– Fluorouracil (5-FU)
– Leucovorin
– Capecitabine (Xeloda)
– Oxaliplatin (Eloxatin)
– Irinotecan (Camptosar)
– Cetuximab (Erbitux)
– Bevacizumab (Avastin).
Dintre medicamentele care atenueaza simptomele neplacute secundare chimioterapiei (precum greata sau varsaturile), amintim:
– antagonistii de serotonina, precum ondansetron (Zofran), granisetron (Kytril) sau dolasetron (Anzemet); aceste medicamente previn greata si varsaturile asociate chimioterapiei si sunt mai eficiente atunci cand sunt combinate cu corticoterapia (de exemplu cu dexametazona)
– aprepitant (Emed) este un medicament antiemetic folosit de obicei in asociere cu ondansetron si dexametazona intr-o cura de 3 zile
– phenotiazinele, precum Phenerganul si Compazina (proclorperazina)
– metoclopramidul (Reglan).
Studiile medicale folosesc de asemenea medicamente noi, in scopul gasirii unor tratamente antineoplazice noi, mai eficiente si cu mai putine efecte secundare neplacute.
De retinut!
Tratamentul chimioterapic in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat, nu poate vindeca boala, insa poate atenua simptomele clinice asociate si poate prelungi de asemenea viata.
Tratament chirurgical
Dupa cum am amintit mai sus, cancerul recidivant sau metastatic colorectal poate avea parte de tratament chirurgical, insa acest lucru este dependent de stadiul evolutiv al tumorii precum si de localizarea acesteia.
Optiuni terapeutice chirurgicale
Optiunile chirurgicale in cazul neoplasmului colorectal recidivant sau metastazat, includ urmatoarele:
– rezectia intestinala: este o interventie chirurgicala care necesita excluderea portiunii intestinale afectata de tumora; chirurgul indeparteaza tumora cu pastrarea unei limite de siguranta, apoi sutureaza capetele intestinale ramase libere pentru a stabili integritatea functionala a inestinului; in cazul cancerului colorectal recidivant sau metastazat nu este posibila restabilirea integritatii functionale decat in cazuri destul de rare, de aceea este necesara efectuarea unei colostomii
– lobectomia hepatica este o interventie prin care tumora este indepartata de la nivelul ficatului, odata cu o parte a tesutului inconjurator sanatos; poate fi indepartat pana la jumatate din totalul tesutului hepatic, deoarece cealata jumatate este suficienta in mentinerea echilibrului metabolic; exista alte metode care pot distruge celulele maligne de la nivelul ficatului si anume, ablatia prin radiofrecventa si radiocoagularea
– crioterapia este o metoda care foloseste azotul lichid pentru a distruge celulele maligne metastazate la nivelul ficatului (chirurgical); aceasta metoda este utilizata cand dimensiunea tumorii este relativ redusa.
In unele cazuri nu este posibila tratarea propriu zisa a tumorii, dar se pot efectua diferite proceduri care atenueaza simptomele si fac mai usor de suportat evolutia bolii. De exemplu daca tumora blocheaza intestinul, este necesara interventia chirurgicala pentru a elimina complicatiile mecanice. Daca este obstruat rectul se poate realiza o interventie care foloseste un tub (un stent), care restabileste permeabilitatea lumenului rectal.
Tratamentul chirurgical poate fi folosit in cancerul colorectal recidivat la nivelul colonului sau recidivat/metastazat la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor. Trebuie retinut ca tratamentul chirurgical nu vindeca neoplasmul colorectal, insa poate atenua simptomele neplacute aparute odata cu evolutia bolii si de asemenea poate incetini evolutia acesteia (tratament paliativ).
Radioterapia
Radioterapia este folosita pentru a distruge celulele maligne prin folosirea razelor X. Aceasta este deseori combinata cu tratamentul chirurgical si cu chimioterapia. In cancerul colorectal recidivant sau metastazat, radioterapia poate fi folosita ca metoda paliativa pentru a reduce dimensiunea tumorii si de asemenea pentru a reduce durerea provocata de extensia tumorala la nivelul altor organe.
Terapia biologica
Terapia biologica este o metoda care foloseste sistemul imun al organismului in lupta impotriva cancerului. In acest tip de terapie sunt folosite substante secretate in organism sau substante produse in laborator si care au rolul de a restabili mecanismul imun natural al organismului in lupta acestuia cu tumora. Acest tip de terapie mai poarta numele de bioterapie sau imunoterapie.
Tratament in functie de stadiu
Stadiul 0 (carcinom in situ)
Tratamentul stadiului 0 al cancerului colorectal poate include urmatoarele tipuri de terapie:
– excizie locala sau polipectomie simpla
– rezectie/anastomaoza este efectuata in cazul tumorilor mai mari dar localizate strict la nivelul colonului respectiv rectului.
Stadiul I
Tratamentul obisnuit al cancerului colorectal in stadiul I este rezectia cu anastomoza.
Stadiul II
Tratamentul stadiului II al cancerului colorectal, include:
– rezectia cu anastomoza
– studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.
Stadiul III
Tratamentul stadiului III al cancerului colorectal, include:
– rezectie cu anastomoza si chimioterapie
– studii clinice care folosesc chimioterapia, radioterapia sau terapia biologica, dupa efectuarea tratamentului chirurgical.
Stadiul IV si cancerul colorectal recurent
Tratamentul stadiului IV al cancerului colorectal, include urmatoarele:
– rezectia cu anastomoza (tratament chirurgical de indepartare a tumorii sau bypass-ul tumorii cu suturarea capetelor libere a intestinului)
– tratament chirurgical de indepartare a diseminarilor secundare tumorale de la nivelul ficatului, plamanilor sau ovarelor
– radioterapie sau chimioterapie, ca metode paliative (nu trateaza tumora, dar atenueaza simptomele precum durerea)
– studii clinice care folosesc chimioterapia sau terapia biologica.
In tratamentul cancerului colorectal recurent, localizat, se poate utiliza excizia chirurgicala locala.
Cancerul colorectal recurent sau metastazat la nivelul ficatului, poate beneficia de urmatoarele tipuri de tratament:
– ablatia tumorii prin radiofrecventa sau crioterapie
– studii clinice care folosesc embolizarea hepatica cu radioterapia.
In cazul pacientilor cu neoplasm colorectal recurent dupa efectuarea terapiei chimioterapice, poate fi tratat cu o noua combinatie de medicamente chimioterapice
Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a decis să ia măsuri în ceea ce priveşte paracetamolul, lansând un avertisment oficial că dozele mai mari de 325 de miligrame pot dăuna ficatului.
FDA solicită doctorilor să nu mai prescrie medicamente de tip „combinaţie” care conţin mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per doză. Anumite medicamente contra durerii, precum Percocet, Vicodin sau codeina, conţin de multe ori paracetamol, iar pacienţii cărora le-au fost prescrise aceste medicamente de multe ori nu realizează acest lucru. Din acest motiv, pacientul poate duce la situaşţii periculoase, consumând în mod separat paracetamol şi ajungând la un nivel periculos al acestui medicament în organism.
Aproximativ jumătate din cazurile de supradoză de paracetamol din SUA ce duc la insuficienţă a ficatului sunt provocate accidental. Totuşi, avertismentul FDA nu se referă la medicamentele prescrise fără reţetă, urmând ca regulile pentru acestea să fie actualizate ulterior. Până atunci, FDA plănuieşte să retragă autorizaţiile de comercializare tuturor medicamentelor care nu respectă limita de 325 de miligrame.
Dozele limită
Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente a cerut pentru prima dată această limită în 2011, cerând producătorilor să se conformeze luna aceasta, însă nu toate companiile au fost de acord, astfel că încă se găsesc pe piaţă medicamente care conţin doze mai mari de 325 de miligrame.
Paracetamolul este mai periculos decât ar putea părea la prima vedere, ucigând anual 150 de persoane în SUA şi provocând uneori boli de piele rare.
Cum răspund autorităţile din România?
Paracetamolul prezintă risc de afectare hepatică la asocierea cu alcoolul sau consumat în exces, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) atrăgând atenţia asupra importanţei de a se respecta dozele recomandate, pentru a se evita, pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.
Precizările vin la întrebările jurnaliştilor privind posibilele reacţii adverse ale paracetamolului, că urmare a unui articol apărut în presă americană.
ANM precizează că toate informaţiile sunt deja cunoscute şi incluse în prospectul tuturor medicamentelor pe bază de paracetamol, în Uniunea Europeană.
„Sunt informaţii despre dozele uzuale recomandate (1-2 comprimate la intervale de 4 ore, administrate la nevoie), despre doză maximă recomandată (pentru adulţi, 4g, pentru copii 6-12 ani, 60 mg/kg/zi repartizat în prize egale), despre reacţiile adverse posibile (erupţii, mâncărime, scăderea numărului de trombocite, agranulocitoză cu faringită şi febră- neaşteptat, afectare hepatica, colică renală”, arată ANM.
Riscurile folosirii paracetamolului
Totodată, se mai atrage atenţia că, la doze mari şi tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică.
Este de asemenea amintit riscul de afectarea hepatica la asocierea paracetamolului cu alcoolul sau riscul în cazul asocierii cu alte medicamente.
„Riscul toxicităţii paracetamolului poate fi crescut la pacienţii aflaţi în tratament cu alte medicamente potenţial hepatotoxice sau medicamente inductoare enzimatice. Anlicolinergicele şi colestiramina întârzie absorbţia paracetamolului. Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului. Tratamentul de lungă durată cu doze mari de paracetamol creşte riscul hemoragie al anticoagulantelor cumarinice”, se arată într-un prospect.
Nu mai mult de 325 mg
Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente a recomandat ca medicii să nu mai prescrie medicamente cu mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per tabletă. Ei invocă riscul de boli hepatice, scrie marţi Reuters.
Paracetamolul este utilizat în mod curent, fără a necesita prescripţie, pentru calmarea durerilor şi reducerea febrei.
Boala de reflux gastroesofagian se produce prin trecerea continutului acid al stomacului in esofag. Acest lucru irită in timp mucoasa sensibilă a acestuia. Afectiunea este cauzata de inchiderea deficitara a sfincterului esofagian inferior. În mod normal acesta este deschis doar pentru un scurt interval, in timpul inghitirii, pentru a permite trecerea alimentelor in stomac. Daca se mentine deschis mai multa vreme, devine posibila trecerea continutului gastric din stomac in esofag. Astfel se manifesta senzatie de arsura dureroasa retrosternala (pe mijlocul pieptului), aparuta la scurt timp dupa masa, gust acru in gura, salivatie excesiva, dificultati de inghitire etc.
In primul rand, trebuie luate cateva simple masuri. Ele constau in mentinerea unei greutati normale, evitarea hainelor stramte in jurul taliei, renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Mesele trebuie sa fie mai mici, consumate incet, in liniste si 3 ore dupa masa nu trebuie sa se stea culcat, intins.
Ce alimente să evităm?
Sunt mai multe alimente care trebuie evitate. Printre acestea prajelile si grasimile, sucul de rosii, citricele si sucul de citrice, ceapa, usturoiul, menta, ciocolata, bauturile cu cofeina. Dar fiecare bolnav va trebui sa depisteze in timp alimentele care ii fac rau si sa le evite. Un efect benefic il are ridicarea capului patului cu 15-20 de cm. Se obține fie punand ceva sub picioarele patului, fie sub saltea. Simpla ridicare pe perne nu are efectul scontat. De fapt se urmareste ridicarea capului si a toracelui, nu doar a capului, pentru prevenirea arsurilor dureroase.
Primele medicamente la care se recurge sunt antiacidele. Acestea neutralizeaza aciditatea gastrica, dar nu scad secretia acida si nu vindeca mucoasa esofagiana. Au un efect rapid , dar de scurta durata (cam o ora), limitat la perioada cat raman in stomac. Se prezinta sub diferse forme (tablete, pulberi, suspensii apoase) si se administreaza la o ora dupa masa. Ele se pot folosi singure sau ulterior asociate cu medicamentele care scad secretia acida. Exista si medicamente care combina un antiacid cu o substanta. Aceasta, ajunsa in stomac, formeaza o pelicula, o bariera care acopera continutul stomacului. Ea impiedica trecerea sa in esofag, dar acestea nu sunt folosite in stadiile initiale de boala.
Daca efectul antiacidelor nu este suficient, se apeleaza la medicamentele care reduc secretia acida. Aceștia sunt blocantele receptorilor H2 si inhibitorii de pompa protonica. In formele usoare se folosesc medicamente din grupa blocantelor receptorilor H2. Cele mai folosite dintre acestea sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina si nizatidina. Ele se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Pot determina reactii adverse ca dureri de cap, ameteala, constipatie, diaree, greata, varsaturi. Se administreaza cu prudenta in bolile hepatice si renale cronice. Inhibitorii de pompa protonica au un efect mai puternic. Ei pot reduce cu 90% secretia gastrica acida, permitand vindecarea mucoasei esofagiene iritate. Cele mai folosite medicamente sunt omeprazolul , lansoprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul. Ele se administreaza cu o ora inainte de masa. Sunt in general bine tolerate, avand putine reactii adverse. Apar reacții ca: dureri de cap, diaree, constipatie, balonare, dureri abdominale, dar pot creste riscul de osteoporoza.
In cazurile care nu raspund la tratament se pot folosi medicamente prokinetice, de tipul metoclopramid. Acesta ajuta inchiderea sfincterului esofagian inferior si golirea mai rapida a stomacului. Se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Însă pe durata limitata, de maxim trei luni. Asta din cauza efectelor adverse (ameteala, somnolenta, oboseala, miscari necontrolate are membrelor, fetei, limbii).
Una dintre cele mai mari tendinte globale in materie de ingrijire a pielii din ultimii ani este orientarea catre produce specifice, care raspund nevoilor individuale ale tenului.
In urma cu cativa ani, Forever a facut un pas inainte pentru a reinnoi si reinventa multe dintre produsele din gama de ingrijire a pielii. Rezultatul a fost Sonya Daily Skincare Kit, conceputa special pentru tenul gras si mixt, si gama Infinite Advanced Skincare, pentru pielea uscata si matura. Cu Aloe vera ca ingredient principal in multe dintre produsele noastre pentru ingrijirea pielii, poti alege tu cum sa le combini, in functie de tipul tau de piele.
In loc sa creeze prea multe produse in cadrul celor doua truse, Forever a conceput o gama intermediara care sa completeze fiecare linie de ingrjire a pielii. Gama Targeted a avut ca scop sa cuprinda produse pe care clientii sa le aleaga in functie de nevoile, preocuparile si preferintele lor, oferind acel „ceva” extra care poate fi folosite zilnic sau dupa caz.
Iata o prezentare a acestei linii fantastice de produse.
Datorita tehnologiei cu peptide, colagen si alte ingrediente puternice, aceasta crema inovatoare de ochi netezeste si confera fermitate pielii delicate, pentru a ajuta la reducerea aspectului ridurilor, cearcanelor si a pungilor de sub ochi. Peptidele stimuleaza productia de colagen, care se reduce pe masura ce imbatranim, iar aplicarea la nivel topic ajuta la combaterea semnelor de imbatranire prematura. Printre ingrediente se afla si extractul din scoarta de Albizia Julibrissin cu rutozida, cunoscut și sub numele de arborele de matase persan, care hraneste si reface. Aceasta formula non-grasa poate fi aplicata la nevoie si vizeaza pleoapa superioara si pielea delicata din jurul ochilor, pentru a ilumina si a oferi un efect de lifting. Datorita proprietatilor hidratante care reduc pierderea de apa, ochii par odihniti si luminosi.
Cum folosesc Awakening Eye Cream: Iubesc acest produs pe pleoapele mele “cazute” dupa o noapte scurta de somn.
Tenul mixt oscileaza intre uscat si gras, atunci cand exista un dezechilibru la nivelul pielii din cauza pH-ului sau cand bariera acida – stratul delicat de la suprafata pielii – este afectata. Balancing Toner poate fi folosit in ambele situatii, pentru a echilibra, a reimprospata si a rehidrata tenul. Este conceput pentru a fi aplicat dupa curatare, pentru a indeparta impuritatile ramase, pentru a minimiza aspectul porilor si pentru a hidrata pielea inainte de aplicarea cremei nutritive. De asemenea, contine un amestec unic de extract de alge si o forma de acid hialuronic, supranumit “buretele molecular”, datorita proprietatilor sale de a „atrage” apa. Atunci cand sunt combinate, aceste ingrediente puternice hidrateaza si catifeleaza pielea, pentru a dezvalui un ten cu aspect mai tanar. Extractul de castravete calmeaza tenul si ofera o hidratare suplimentara, in timp ce extractul de ceai alb, bogat in antioxidanti, actioneaza impreuna cu Aloe vera pentru a echilibra pielea.
Cum folosesc Balancing Toner: Obisnuiesc sa folosesc acest toner de cateva ori pe saptamana dupa demachierea de seara, mai ales daca am purtat mult machiaj sau SPF, sau pur si simplu daca simt nevoia de extra hidratare.
Acest produs ajuta pielea sa arate mai luminoasa prin indepartarea impuritatilor si a celulelor moarte. Desi organismul scapa in mod natural de 30.000 pana la 40.000 de celule moarte in fiecare zi, uneori ai nevoie de putin ajutor, deoarece tenul poate avea un aspect descuamat, obosit si tern. In locul microperlelor artificiale, microsferele de jojoba se maseaza usor pe piele, indepartand celulele moarte. Extractele enzimatice precum bromelaina (din ananas) si papaina (din papaia) si uleiul esential hidratant de lamaie refac pielea. Papaina este o sursa bogata de vitamine C, A, E si acid pantotenic, care ajuta tenul sa aiba un aspect proaspat, reinnoit. Exfolierea regulata pregateste terenul pentru ca alte produse sa actioneze, deoarece indeparteaza bariera de celule moarte de la nivelul pielii, permitand ca ingredientele cheie din alte produse topice sa fie mai bine absorbite. Este recomandata de 2-3 ori pe saptamana in rutina de ingrijire a pielii, iar in cazul barbatilor poate fi folosita zilnic, pentru un barbierit mai eficient.
Cum folosesc Smoothing Exfoliator: Pe langa faptul ca este grozav pentru fata, imi place foarte mult sa il folosesc ca si exfoliant pentru picioare atunci cand ma bucur de o seara de rasfat.
Combina filtrele solare minerale naturale, precum dioxidul de titan si oxidul de zinc, intr-un sistem unic de dispersie, care face ca lotiunea sa se aplice usor, protejand tenul impotriva semnelor de imbatranire. Acest produs de protectie solara se aplica peste crema ta hidratanta preferata, contine peste 20 de ingrediente de ingrjire a tenului si te protejeaza de razele UV daunatoare datorita factorului de protectie (SPF) 20. Lotiunea minerala contine ingrediente cheie, inclusiv Aloe vera, extract de pepene verde si alte plante, pentru a lupta impotriva proceselor oxidative, a imbunatati fermitatea si textura tenului si a oferi o hidratare maxima. Planta Crambe, originara din regiunea mediteraneana, este foarte bogata in acizi grasi, care amelioreaza aspectul tenului, fiind in acelasi timp absorbiti cu usurinta. Fiind un ulei bogat in acizi grasi Omega-9, acesta patrunde rapid in straturile exterioare ale epidermei, hranind pielea in profunzime, oferind in acelasi timp un strat usor de protectie impotriva deshidratarii. Anastatica hierochuntica sau trandafirul de Ierichon are o capacitate uimitoare de a supravietui unor perioade indelungate de clima arida si uscata si in doar cateva ore isi poate reface rezerva de apa, ceea ce il recomanda pentru aceasta formula.
Cum folosesc Protecting Day Lotion: Iubesc sa aplic acest produs zilnic, pe langa rutina de ingrijire normala a pielii, pentru a adauga protectie impotriva razelor UVA, care cauzeaza semne de imbatrinire prematura.
Este un produs hidratant unic, sub forma lichida, cu peste 98% gel de Aloe vera in compozitie. Aceasta formula simpla foloseste puterea plantei de aloe pentru a lasa pielea sa se simta revigorata si calmata chiar din momentul in care este aplicat. Concentratia ridicata de Aloe vera face din acest produs un „accesoriu” ideal pentru orice rutina de ingrijire a pielii. De asemenea, mixat in proportie de 50/50 cu Mask Powder, devine o excelenta masca faciala hidratanta si in acelasi timp purificatoare.
Cum folosesc Aloe Activator: Iubesc acest produs versatil, pentru hidratare intensa si calmare si, bineinteles, ca un rasfat hranitor in rutina mea de ingrjire a pielii.
Sporeste exponential eficacitatea produselor de hidratare Forever, datorita formulei bogate in extracte vegetale si uleiuri hidratante si emoliente. Hydrating Serum se mandreste cu o formula ce contine 4 forme diferite de acid hialuronic, pentru a asigura o pelicula protectoare densa la suprafata pielii si o absorbtie rapida in straturile epidermei. Ajutand la refacerea hidratarii cutanate, aceasta noua formula confera, totodata, si sustinere impotriva efectelor nocive ale poluarii. Ciuperca zapezii, ceaiul alb, coaja de mimoza si uleiul de masline adauga o protectie antioxidanta puternica, in timp ce tamarindul, dovedit ca imbunatateste hidratarea, reduce aspectul pielii aspre si uscate, favorizand elasticitatea cutanata. Aplicat sub crema hidratanta, serumul, foloseste, printre altele, acizii grasi din nuca de cocos si unt de shea, care ofera o senzatie de luminozitate si sunt usor de absorbit, pentru a ajuta pielea ta sa se simta mai ferma si hidratata, in timp ce combate factorii de stres din mediul incojurator si semnele imbatranirii premature.
Venind in intampinarea nevoilor si preferintelor tale si completand celelalte game fantastice Forever, linia Targeted te ajuta in crearea rutinelor personalizate de ingriire a tenului pentru tine si clientii tai.
Daca ti-a placut articolul, da-l mai departe celor care crezi ca au nevoie sau pe care i-ar inspira, dand share in social media sau trimitandu-l prin email, si adu mai multi prieteni alaturi de noi.
Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.
Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.
Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată. Unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată. Însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.
„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.
Tipuri de cancer de prostată
Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice. El are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.
„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.
Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale
Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA). Acesta este util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.
„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.
Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”
Analiza care determină diagnosticul cert
Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA mai apare un element! Indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.
„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.
După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.
Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare. Folosind acest site, sunteți de acord cu politica de cookies.AcceptView Policy
Manage Consent
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.