Aloe Vera -planta vindecatoare !E sănătate ! E frumusețe!

ALOE VERA- un cuvant magic si vindecator.
Aceasta planta are o poveste care ne captiveaza ori de cate ori o citim. Frumusetera plantei si culoate verde ne duce in lumea sanatatii. Pentru a arata bine , avem nevoie de o imunitate care sa o pastram de-a lungul vietii folosind gelul de Aloe Vera in mod constant, adica sa nu ne lipseasca la inceputul zilei . Frumusetea parului este la fel de importanta prin folosirea samponului care contine aloe . Miinile le folosim in permanenta si grija fata de ele este maxima folosind crema cu aloe vera. Atunci cand ne expunem la soare sau avem activitati in plina zi insorita vom folosi crema cu aloe vera. Hidratarea este foarte importanta si vom folosi pentru piele sapunul cu aloe vera.
Lipsul de buze il folosim pentru mentinerea starii de sanatate a buzelor.
Orice produs de la Forever contine aloe vera !

Cele nouă proprietăți ale ficatului

scientist using microscope
photo of a chef holding livers

Proprietățile ficatului

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă.

Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp, pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

El este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine),

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

Argi+ te ajută să echilibrezi funcțiile ficatului

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

Mai multă energie cu Argi+

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu.

Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite.

Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

Fii în siguranță cu Argi+

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

5000 mg de L-arginină per doză!

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

Vrei să te simți ca un campion? Consumă ARGI+!

…Aventura nu se încheie aici…

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Ce consecințe poate avea o dereglare a ficatului?

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:

  • -digestie dificilă;
  • -constipaţie şi diaree;
  • -apendicită;
  • -diabet;
  • -obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
  • -anemie,
  • -colibaciloză,
  • -inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
  • -demineralizare;
  • -incapacitate de a suporta frigul;
  • -diverse tulburări auditive şi vizuale;
  • -boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
  • -arteroscleroză şi reumatism;
  • -hipertensiune arterială;
  • -sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
  • -astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
  • -picioare umflate sau roşii;
  • -dezechilibrul glandular;
  • -slăbiciune musculară;
  • -platfus;
  • -varice, hemoroizi;
  • -sterilitate şi impotenţă;
  • -celulită, depresii;
  • -tulburări menstruale;
  • -paralizie datorată sclerozei;
  • -tuberculoză;
  • -cancer.

Semnele dereglării hepatice

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

  • – limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
  • – ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
  • – balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
  • – migrene şi dureri de cap;
  • – insomnii, somn agitat;
  • – urină încărcată sau prea limpede;
  • – culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
  • – nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Cum putem acționa?

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă ar trebui să spunem cu hotărâre:

DA sau NU

NU:

zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA:

mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU:

sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA:

sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU:

uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA:

uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU:

conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA:

legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU:

pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA:

pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU:

cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA:

cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU:

alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA:

alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU:

surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA:

relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Mens Sana in Corpore Sano!

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” („Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

De reținut

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru. Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

  • 1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
  • 2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
  • 3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
  • 4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
  • 5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
  • 6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
  • 7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
  • 8)Nu ne vom usca ficatul printr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
  • 9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
  • 10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Autor: prof.dr.Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Ce este cancerul renal?

cheerful woman practicing yoga with praying hands in wheelchair
kidney cancer spelled with scrabble tiles on a blue surface

O scurtă descriere a cencerului renal

Cancerul renal mai poarta denumirea si de tumora Grawitz. Se dezvolta de obicei dupa varsta de 40-50 de ani si afecteaza mai mult barbatii decat femeile. Daca nu este descoperit la timp, in stadiu incipient el poate fi greu de tratat. Prezinta un numar de 3% din totalul cancerelor existente. Cancerul renal sau cancerul de rinichi reprezinta o afectiune de natura maligna cu localizare in parenchimul renal. Dezvoltarea cancerului renal se face prin proliferare celulara anarhica, scapata de sub controlul mecanismelor reglatoare, care are drept rezultat formarea unor formatiuni tumorale unice sau multiple, ce se pot extinde in structurile din jur sau pot metastaza la distanta. Majoritatea tumorilor renale se dezvolta la inceput in tubulii renali, iar apoi se infiltreaza in tot organismul. Acest tip de cancer mai poarta denumirea de carcinom celular renal.



Factorii de risc care ajuta la producerea cancerului renal:

  • -Fumatul. Riscul fumatorilor de a dezvolta cancer renal este cu 40% mai mare decat al nonfumatorilor,
  • -Consumarea in exces de carne prajita. Obezitatea poate ajuta riscul aparitiei cancerului renal mai ales la femei.
  • -Consumul necontrolat de analgetice (fenacetina) precum si expunerea profesionala la azbest (dar si casnica), cadmiu, produse petroliere.
  • -Varsta inaintata de peste 50 de ani sporeste riscul.


Simptomele cancerului renal:

  • – Hematurie:
  • – Prezenta unei mase tumorale in abdomen;
  • – Scaderea apetitului ;
  • – Dureri mari in flancuri ce nu se amelioreaza;
  • – Scadere ponderala in absenta unor motive evidente;
  • – Febra cu durata prelungita;
  • – Astenie extrema;
  • -Transpiratii nocturne
  • – Stare generala alterata;
  • – Edeme gambiere;
  • – Varicocel.


Diagnosticarea cancerului renal

Pentru diagnosticarea unui cancer renal sunt necesare urmatoarele teste:

  • -Pielograma cu substanta de contrast. Se injecteaza o substanta de contrast si ulterior se realizeaza radiografii seriate astfel incat sa se stabileasca particularitatile parenchimului renal.
  • -Computer tomograf ajuta la redarea unor informatii mult mai complexe, atat cu privire la afectarea parenchimului, dar si a sistemului colector, precum si a organelor din jur.
  • -Ecografia se recomanda la inceputul investigarii pacientului, fiind necesara in diferentierea unei tumori fluide de una solida, parenchimatoasa;
  • -Arterografia are rolul de a analiza vascularizatia tumorii.
  • -Venografie: Venografie ofera informatii cu privire la drenajul venos din tumora;
  • -Rezonanta magnetica nucleara ofera informatii precise in legatura cu localizarea tumorii, extinderea ei, eventuale metastaze, si chiar si consistenta ei.

AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specialist oncologie, dermatologie, neurologie




Despre procesul complex de digestie

  • – Mananca lent.
  • – Mesteca bine.
  • – Cantitati mici in furculita sau lingura.
  • – Nu manca in picioare.
  • – Nu manca pe fuga.
  • – Nu manca in timp ce faci alte activitati.
  • – Nu rontai perioade lungi de timp ( popcorn la film sau seminte, alune, etc.)
  • – Asteapta 2 ore dupa gustari si 3 ore dupa mese principale.
  • – Nu combina prea multe alimente odata. ( mananci marul si dupa 30 min mananci nucile)


„Digestia implică mestecare hranei, transmiterea acesteia de-a lungul tractului digestiv şi descompunerea moleculelor de hrană în molecule mai mici ce pot fi asimilate de organism. În gura se formează bolul alimentar care este împins prin faringe în esofag, iar de aici în stomac. O dată ajuns în stomac, bolul este amestecat cu sucul gastric, formând chimul. Chimul este împins, prin contracţii ale muşchilor stomacului, prin duoden, în intestinul subţire. Aici sucurile intestinale continuă descompunerea macromoleculelor, iar prin epiteliul intestinal (membrana ce acoperă intestinul) substanţele nutritive rezultate din digestie sunt absorbite în sânge.

Rolul sistemului gastrointestinal, SGI, este acela de a digera mâncarea şi de a absorbi nutrienţii, sărurile şi apa în scopul hrănirii organismului.

Glandele salivare produc o enzimă ce începe transformarea amidonului din hrană în particule mai mici. Apoi, în stomac, mucoasa stomacală produce sucul gastric şi enzime ce digeră proteinele. După ce stomacul împinge amestecul rezultat de primele faze ale digestiei în intestinul subțire, hrana este amestecată cu substanțele produse de alte două organe: pancreasul şi ficatul. Pancreasul produce un suc ce conține o serie de enzime care descompun carbohidrații, grăsimile şi proteinele. Ficatul eliberează bila. Bila este stocată în perioada dintre mese în vezica biliară. La ora mesei, vezica biliară transferă bila în intestine unde grăsimile sunt descompuse. După ce grăsimile sunt astfel descompuse, enzime produse de pancreas ori de glande ale pereților intestinelor digeră particule rezultate.

Digestia este procesul de descompunere a alimentelor ingerate în componente simple ce pot fi absorbite de către organism pentru construirea şi hrănirea celulelor, precum şi pentru obţinerea energiei necesare activităţilor zilnice. Se realizează cu ajutorul secreţiilor diferitelor organe implicate în digestie şi al motilităţii (activitatea muşchilor SGI de amestecare şi împingere a hranei către capătul tractului digestiv).

Digestia se face la nivelul monozaharidelor. Enzimele din tractul intestinal descompun hrana în particule: grăsimi, proteine şi carbohidrați. Carbohidrații sunt: amidonul (polizaharidă) ce este descompus în glucoză, dizaharidele (descompusă în glucoză şi fructoză, lactoza-descompusă în glucoză şi galactoză şi maltoza-descompusă în glucoză). Proteinele sunt digerate ca aminoacizi şi mici lanțuri de peptide de 2 ori 3 aminoacizi. Grăsimile sunt constituite din trigliceride şi sunt digerate ca monogliceride şi acizi graşi.

Absorbţia reprezintă trecerea nutrienţilor, sărurilor şi a apei din intestin în sânge ori limfă prin intermediul epiteliului sistemului gastro-intestinal.”

AUTOR: prof. dr. Mirela Wagner, specializare oncologie, dermatologie, neurologie



Care este adevărul despre CANCER?

woman in bed using her smartphone
woman in gray knit sweater praying
Photo by Ivan Samkov on Pexels.com

1. In primul rand si foarte important, este bine de mentionat urmatorul aspect: toti oamenii au celule canceroase in corpul lor, dar atat timp cat numarul lor este scazut, acestea nu afecteaza buna functionare a organismului. Acestea nu apar in testele standard pana nu ating pragul de un miliard de celule. In momentul in care medicii le spun pacientilor ca nu mai au cancer, acestia se refera tocmai la acest lucru: testele specifice nu mai pot detecta celulele canceroase deoarece sunt intr-un numar foarte restrans.



2. Cand sistemul imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si nu se pot multiplica, asa ca nu vor forma tumori.

3. Atunci cand o persoana este diagnosticata cu cancer inseamna ca are de asemenea deficiente la nivel nutritional. Mai pe scurt, nu se hraneste corect, obiceiurile alimentare, stresul si mediul fiind factorii determinanti in acest context.

4. Pentru a depasi aceste deficiente nutritionale, este foarte important sa-ti schimbi dieta si sa incluzi suplimente pentru a-ti intari sistemul imunitar.



5. CHIMIOTERAPIA implica otravirea celulele canceroase care cresc intr-un mod extrem de rapid, dar din pacate sunt distruse in aceeasi masura si celulele sanatoase de la nivelul maduvei spinarii, a tractului gastro-intestinal si de asemenea pot cauza distrugerea unor organe importante ca: ficatul, plamanii, inima, rinichii, etc.

6. RADIOTERAPIA are un efect similar cu cel al CHIMIOTERAPIEI. Aceasta distruge celulele canceroase, dar in aceeasi masura ataca si celulele, tesuturile si organele sanatoase.

7. Initial, tratamentul bazat pe radioterapie si chimioterapie va micsora tumoarea propriu-zisa. In schimb, o prelungire a unui astfel de tratament va cauza mai multe pagube la nivelul organismului, iar in cele din urma nu va da rezultate, nu va mai reusi sa distruga tumorile.

8. Cand organismul contine multe toxine cauzate de chimioterapie si radiatii, sistemul imunitar este fie „compromis”, fie distrus, asa ca bolnavul va fi expus numeroaselor infectii si complicatii ce pot surveni, cu usurinta.




9. Chimioterapia si radiatiile pot cauza mutatii la nivelul celulelor canceroase, acestea devenind mai puternice si aproape imposibil de distrus. De asemenea, operatiile pot duce la raspandirea celulelor canceroase la nivelul altor organe.

10. Cel mai bun lucru pe care-l poate face un bolnav de cancer este sa-si „infometeze” celulele canceroase, privandu-le de alimentele care nu fac altceva decat sa le hraneasca (zahar, alcool, carne, branza, lapte, etc).



Cu ce se hranesc celulele canceroase?

a. ZAHARUL hraneste celulele canceroase. Daca bolnavul renunta la zahar, renunta la una dintre cele mai importante surse de hranire a celulelor bolnave. Dar asta nu inseamna nicio clipa ca le poti inlocui cu indulcitorii artificiali, existenti pe piata. De cele mai multe ori, acestia contin aspartam (indulcitor artificial), o substanta extrem de nociva. Un substitut natural sanatos este mierea de Manuka sau melasa, dar si acestea trebuie consumate in cantitati foarte mici. Sarea de masa de asemenea contine aditivi, asa ca o alternativa este sarea de mare sau sarea de Himalaya.

b. LAPTELE face ca organismul sa produca mucus in exces, in special la nivelul tractului gastro-intestinal. Cancerul se hraneste cu mucusul produs de celule. Atunci cand se renunta la acest produs, inlocuindu-l cu laptele de migdale (sau altele de origine, exista o gama variata de unde poti alege), celulele canceroase vor „muri de foame”.



c. CELULELE CANCEROASE se dezvolta intr-un mediu acid. O dieta bazata pe carne este acida, asa ca este mai bine sa se consume peste (daca nu poti trece la o dieta vegetariana) in favoarea carnei de vita sau de porc. Din pacate, de cele mai multe ori carnea contine antibiotice, hormoni de crestere si paraziti extrem de daunatori, in special pentru persoanele care sufera de cancer.

d. O dieta compusa din 80% legume crude si sucuri, cereale integrale, seminte, nuci si cateva fructe ajuta corpul sa-si „creeze” un mediu alcalin, propice unui organism sanatos, unde celulele canceroase nu pot supravietui ( acestea traiesc intr-un mediu acid!). Aproximativ 20% din mancare poate fi gatita (de exemplu fasolea). Legumele proaspete suplimenteaza organismul cu enzime vii, care sunt usor absorbite, iar in aproximativ 15 minute este stimulata producerea celulelor sanatoase.

Pentru a obtine enzime vii (acestea produc celule sanatoase) este indicat sa bei sucuri naturale (in special din legume, inclusiv germenii de fasole) si sa mananci legume crude, de 2-3 ori pe zi. Enzimele sunt distruse la temperaturi mai mari de 40 de grade.



e. Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata, acestea avand un continut ridicat de cofeina. Ceaiul verde este o alternativa buna si are proprietati anticancerigene. Cel mai bine ar fi sa se consume apa purificata sau filtrata, pentru a evita toxinele si metalele grele din apa de la robinet. Apa distilata este acida, evitati-o.

12. Proteinele animale sunt greu de digerat si necesita multe enzime digestive. Carnea nedigerata ramane in intestine pana putrezeste, iar aceasta duce la inmultirea toxinelor.

13. Peretii celulelor canceroase au un strat solid de proteine. Atunci cand mananci mai putina carne (sau deloc) se elibereaza mai multe enzime care ataca peretii de proteine ai celulelor canceroase si permite celulor organismului sa ucida cancerul.

14. Exista suplimente care ajuta la „intarirea” sistemului imunitar (antioxidanti, vitamine, minerale) care determina organismul sa ucide celulele canceroase. Alte suplimente ca vitamina E stimuleaza organismul sa distruga celulele canceroase.



15. Cancerul este o boala a mintii, trupului si spiritului. O stare de spirit proactiva si pozitiva il va ajuta pe bolnavul de CANCER sa supravietuiasca.

16. Furia, neiertarea si durerea determina organismul sa se dezvolte intr-un mediu stresant si acid (cancerul se dezvolta in mediul acid). Invata sa fii o persoana iubitoare si iertatoare. Este necesar sa te relaxezi si sa te bucuri de viata.

17.Celulele canceroase nu pot supravietui intr-un mediu oxigenat. Fa exercitii zilnic si respira adanc , in acest fel vei reusi sa oxigenezi mai bine celulele.


Autor: Mirela Wagner, profesor doctor, specializari în oncologie, dermatologie, neurologie