O polemică îndreptățită! Virusul rujeolei nu există!
În fața acestei informaţii, ne întrebăm imediat câte milioane de persoane vaccinate împotriva unui virus care nu există, sunt. Având în vedere toate suspiciunile legate de siguranţa vaccinurilor, polemica va lua amploare. Se spune că „trei milioane de copii sunt salvați în fiecare an prin vaccinare, din care un milion se datorează vaccinărilor împotriva rujeolei”. Aceasta afirmație oficială va necesita acum unele explicaţii.
Ce spun juriștii? Virusul rujeolei nu există!
Judecătorii Curţii Supreme federale germane au confirmat că virusul rujeolei nu există. Este ceea ce îi disculpă pe susținătorii teoriei care spune că niciun studiu nu a dovedit existenţa virusurilor.
Chiar și după această hotărâre a Curţii Supreme Federale Germane, vaccinarea împotriva rujeolei a continuat să fie realizată la milioane de cetăţeni germani (şi din lumea întreagă) fără să se ridice întrebări cu privire la existența unor motive tenebroase în spatele acestui act.
Prima şedinţă civilă a Curţii Supreme Federale Germane a confirmat hotărârea Înaltului Tribunal de la Stuttgart din 16 februarie 2016, conform căreia existența virusului rujeolic nu a fost dovedită. Suma de 100.000 de euro pe care dr. Stefan Lanka a oferit-o ca recompensă în schimbul dovedirii ştiinţifice a existenţei virusului rujeolei nu a mai trebuit dată reclamantului. Reclamantul a fost de asemenea condamnat să suporte toate cheltuielile procesului.
Ce spun experții? Virusul rujeolei nu există!
Cei cinci experţi angajaţi în proces au prezentat concluziile studiilor ştiinţifice. Fiecare dintre cei cinci experţi, pintre care se numără și prof. dr. Andreas Podbielski, numit de Înaltul Tribunal de la Stuttgart, la fel ca şi la jurisdicţia precedentă, au constatat în mod invariabil că niciuna din cele şase lucrări publicate prezentate la proces nu au adus proba ştiinţifică a existenţei presupusului virus al rujeolei.
Genetica infirmă teza existenţei virusului – Virusul rujeolei nu există!
La proces au fost prezentate rezultatele cercetării asupra aşa-zisei hărți peptidice a presupusului virus al rujeolei. Două laboratoare recunoscute, dintre care cel mai mare şi cel mai important institut de genetică din lume, au ajuns exact la aceleaşi concluzii, în mod independent. Concluziile dovedesc că în ceea ce priveşte virusul rujeolei, autorii celor şase studii s-au înşelat, şi toţi virusologii specialişti în rujeolă se înşeală în prezent. Ei consideră constituenţi celulari obişnuiţi ca fiind particule ale presupusului virus al rujeolei.
Eroare? Virusul rujeolei nu există!
Din cauza acestei erori, în timpul deceniilor de structurare a unui consens, constituenţi normali ai celulelor au fost asamblaţi mental într-un model de virus al rujeolei. Până astăzi, nicio structură reală care să corespundă acelui model nu a fost găsită, nici la om nici la animal. Odată cu rezultatele testelor genetice, toate tezele privind existenţa virusului rujeolei au fost infirmate ştiinţific.
Autorii celor şase lucrări publicate şi toate celelalte persoane implicate nu şi-au dat seama de eroare pentru că ei au încălcat o datorie ştiinţifică fundamentală: necesitatea lucrului „în regulile artei”, adică conform regulilor definite la nivel internaţional şi în cele mai bune practici ştiinţifice – ei nu au făcut experienţele de control. Experienţele de control ar fi împiedicat autorii şi umanitatea să cadă în această eroare capitală. Această eroare a devenit fundamentul credinţei în existenţa virusurilor care s-ar afla la originea bolilor. Răspunzând întrebării pertinente a tribunalului, conform paginii 7 din protocol, expertul desemnat de tribunal, prof. dr. Podbielski, a confirmat existența acestei erori, explicitând că autorii nu au realizat niciun experiment de control.
O amenințare la adresa sănătății! Virusul rujeolei nu există!
Pe 16 februarie 2016, Înaltul Tribunal din Stuttgart a casat hotărârea tribunalului din prima instanţă – care îl condamnase pe dr. Stefan Lanka la plata a 100.000 de euro autorilor lucrărilor care susțin existența virusului rujeolic – a respins acţiunea şi a admis, printre altele, discursul capital al profesorului Podbielski referitor la cele şase lucrări publicate. Reclamantul a făcut recurs la Curtea Supremă, acuzând modul în care s-a desfășurat procesul la curtea de la Stuttgart şi afirmaţia conform căreia aspectele legate de rujeolă susținute de dr. Stefan Lanka aduc o ameninţare sănătăţii publice. Recursul a fost respins de Curtea Supremă în termeni clari. Astfel, Curtea Supremă a confirmat hotărârea Înaltului Tribunal de la Stuttgart din 16 februarie 2016.
Concluzii – Virusul rujeolei nu există!
Cele şase lucrări supuse procesului sunt principalele publicaţii ad hoc în ceea ce priveşte „virusul rujeolei”. Cum în afară de aceste şase lucrări nu există altele care să încerce să dovedească existenţa virusului rujeolei prin metode ştiinţifice, hotărârea Curţii Supreme asupra virusului rujeolei şi rezultatele testelor genetice au drept consecinţă că orice declaraţie naţională sau internaţională asupra presupusului virus al rujeolei, asupra caracterului infecţios al rujeolei şi asupra avantajelor şi a siguranţei vaccinării împotriva rujeolei, sunt lipsite de orice fundament legitim.
În urma anchetelor declanşate de contestarea virusului rujeolei, directoarea Institutului naţional de referinţă pentru rujeolă din cadrul Institutului Robert Koch, profesoara Annette Manhertz, a admis un lucru important. Această declarație poate explica nivelul crescut de handicapuri induse prin vaccinarea împotriva rujeolei, şi de ce şi cum, în particular acest tip de vaccin pare a declanşa din ce în ce mai multe cazuri de autism.
De ce apar reacții autoimune? Virusul rujeolei nu există!
Profesoara Manhertz a admis că „virusul rujeolei” conţine compuşi celulari naturali tipici (ribozomi, sau fabrici de proteine celulare). Deoarece vaccinarea împotriva rujeolei conţine „virusul rujeolei întreg”, acest vaccin conţine structuri proprii celulei. Aceasta explică de ce vaccinarea împotriva rujeolei provoacă frecvente alergii şi reacţii autoimune. Ele sunt mult mai severe decât alte tipuri de vaccin.
Expertul Curţii, profesorul Podbielski, a spus în mai multe rânduri că, datorită declarației d-nei Annette Manhertz asupra ribozomilor din virusul rujeolei, teza existenţei virusului rujeolei a fost infirmată.
La proces a fost de asemenea consemnat faptul că cea mai înaltă autoritate ştiinţifică germană din domeniul bolilor infecţioase, Institutul Robert Koch, contrar competenţei sale conformă cu § 4 Infection Protection Act (IfSG), nu a putut efectua teste asupra virusului presupus al rujeolei pentru a le publica. Institutul Robert Koch pretinde că a făcut studii interne asupra virusului rujeolei, dar refuză să expună rezultatele sau să le publice.
Shane Ellison are o diploma de masterat in domeniul chimiei organice si este dublu castigator al prestigiosului premiu oferit de Institutul Medical de Cercetare Howard Hughes pentru studiile sale in domeniul biochimiei si fiziologiei. In aceasta scurta marturie a sa, Shane ne dezvaluie mecanismele din spatele industriei farmaceutice si din spatele comercializarii medicamentelor. Merita mentionat faptul ca Shane a lucrat in trecut pentru doi giganti ai industriei farmaceutice, Array BioPharma si Eli Lilly.
“Publicul general si medicii ar trebui sa inteleaga pe deplin efectul inselaciunii medicinei moderne pusa foarte bine la punct de marea industrie farmaceutica si sa judece situatia in functie de ceea ce poate face cu adevarat un medicament, mai degraba decat sa-l judece in functie de ceea ce reclamele companiilor farmaceutice insista sa prezinte.” – Shane Ellison
“Sunt chimist. Imi place abordarea stiintifica. Cand am lucrat in industria farmaceutica – acolo m-am ciocnit cu respingerea completa a stiintei. In aceste companii farmaceutice , in interviuri de angajare, nu ezitau sa spuna urmatoarele:
„Tineti minte ca noi dezvoltam medicamente pentru a inlatura simptome. Noi nu tratam”.
Pentru starea de bine!
Cum funcționează această înșelăciune? Adevărul din spatele medicamentelor
Deci este un model de business care se bazeaza pe ideea de a oferi oamenilor medicamente toata viata. Ce este de facut cand se termina simptomele? Următorul nivel de publicitate a medicamentelor – inventarea maladiilor.
Daca nu exista simptome, atunci se termina clientela pentru vanzari si ramane doar sa se inventeze alte maladii. Cu preparate psihiatrice puteti inventa maladii fara sfarsit. Exista trei cuvinte de care se teme un psihiatru. Trei cuvinte: „Doveste acest lucru”.
Si daca medicul nu poate dovedi, iar el nu poate dovedi in noua cazuri din zece, nu administrati medicamentul. Acest lucru ofera pacientului puterea de a lua o decizie.
Fiind chimist, eram surprins – se fabrica medicamente cu capacitatea de a ucide, acest lucru se depisteaza in toate laboratoarele, medicamentele sunt periculoase, ineficiente, provocand aceleasi efecte pentru care sunt concepute. Cum reusesc companiile farmaceutice sa le vanda? Cum le vand?
Pur și simplu marketing! Adevărul din spatele fabricării medicamentelor
Companiile farmaceutice au departamente de marketing, gigantii farmaceutici au cele mai bune departamente de marketing din lume. Pur si simplu, geniale. Trebuie doar sa platiti profesionistii – medicii, savanţii, psihiatrii – pentru rapoarte care indica faptul ca studiul a avut rezultate pozitive. Le platiti, cumparati stiinta.
Cum sunt hipnotizați oamenii. Adevărul din spatele fabricării medicamentelor
Cel putin 125 de mii de persoane mor in fiecare an din cauza medicamentelor prescrise de medici, s-ar crede ca ar trebui sa se cheltuiasca mai multi bani pentru cercetare, pentru a reduce rata mortalitatii. Nu! Companiile farmaceutice continua sa dezvolte marketing. Publicitate, publicitate, publicitate. Sa hipnotizeze oamenii.
De la hipnoză la dependență totală! Adevărul din spatele medicamentelor
Ii hipnotizati si ii obisnuiti cu medicamente, ii indreptati la psihiatri, incat oamenii sa inghita in liniste Cymbalta sau Prozac sau orice altceva pe care le vor oferi, indiferent de numele preparatului. Veti primi o industrie de miliarde de dolari, care face o multime de oameni bolnavi si care prospera in urma acestui lucru.”
Utilizarea substanţelor ce produc dependență a devenit un instrument obișnuit pentru cei care au drept scop controlul minţii omului ignorant sau neavizat. Psihiatria este una dintre cele mai puternice arme în acest sens, dat fiind faptul că ea îi cataloghează pe oameni în funcţie de anumite comportamente şi afecţiuni. S-a ajuns până acolo, încât se consideră că aproape toţi oamenii suferă de tulburări mentale, iar dintre aceştia, mai ales, cei care pun la îndoială deciziile și acțiunile autorităţilor. Celor care lucrează în armată le-au fost administrate anumite medicamente periculoase, iar acest fapt s-a soldat cu creșterea numărului de cazuri de sinucidere. Din nefericire, în America la peste 25% dintre copii li se administrează neuroleptice care le afectează sistemul nervos. Motivul pentru care li s-au prescris aceste medicamente este acela că ei ar suferi de diverse tulburări psihice, cele mai multe dintre ele inventate.
Ținta: oamenii sănătoși!
În anii ʼ80, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, fiind în pragul pensionării, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, „să vândă la toată lumea“, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Micile depresii, fenomene pasagere obișnuite ale vieţii, au devenit pentru acești indivizi ahtiați după câștiguri tulburări mentale grave, slăbiciuni sau stări proaste. Prin propaganda trusturilor farmaceutice, ele sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali şi sănătoşi ajung să devină, după baremele lor, bolnavi peste noapte.
Exploatând temerile oamenilor
Într-o carte publicată în anul 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients (Negoțul cu boala. Cum ne transformă companiile farmaceutice în pacienți), Alain Cassels (cercetător în domeniul medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în domeniul sănătății) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing, care sunt în cel mai bun caz cinice atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie modul în care, prin campanii de promovare abil concertate, industria farmaceutică mondială, având o cifră de vânzări de circa 500 de miliarde de dolari anual, exploatează în mod perfid temerile cele mai profunde ale oamenilor, cum ar fi cele legate de slăbirea fizică, de boală, de moarte etc.
Comerțul cu boala
Cu cât locuitorii, mai ales cei din ţările dezvoltate, se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei care se preocupă de sănătatea lor, în oameni panicaţi. Problemele minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială“, iar tensiunea generată de sindromul premenstrual devine „tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine o patologie în sine. Centrul acestui tip de comerţ cu boala se află în Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar consumă 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei în ceea ce priveşte sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani din cauza faptului că preţurile la medicamente au crescut în mod dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai multe medicamente.
Bolile inventate de Big Pharma
Americanul Vince Parry este un specialist în acest tip de marketing. Într-un articol intitulat în mod uluitor The Art of Branding a Condition (Arta de a inventa bolile) ce a fost publicat în revista Medical Marketing & Media, Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea“ tulburărilor medicale: reevaluarea stării de sănătate; redefinirea unor boli cunoscute de mult şi redenumirea lor; crearea unor disfuncţii imaginare (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Crearea de piețe noi pentru boli noi
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc bolile pentru a crea piața de desfacere pentru produsele precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi experți în marketing precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre definirea stării de boală şi a celei de sănătate“. Ceea ce primează în acest caz este modul nou, inedit în care se realizează prezentarea afecțiunilor în fața potenţialilor clienţi. Un raport al Business Insights, destinat directorilor de companii multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea pieţe noi pentru boli noi“ se traduce în cifre de vânzări de miliarde de dolari.
Modificarea percepției
Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a modifica modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi“ că „problemele care până acum au fost acceptate ca uşoare disconforturi“ necesită în prezent „intervenţia medicului“. Acelaşi raport se încheie cu o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice, însă cumplită pentru omul obișnuit:
„Anii care vor urma vor fi martorii născocirii bolilor de către concernele farmaceutice“.
Tratând…nimicul
Nu a durat mult și „profeția“ s-a împlinit. În anul 2014, profesorul Philippe Even declara pentru televiziunea franceză France 4:
„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există: de exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu rezolvă nimic“.
Nu i-au iertat pentru dezvăluirile lor!
Profesorii Philippe Even şi Bernard Debré au publicat în anul 2012 Ghidul celor 4.000 de medicamente utile, inutile sau periculoase. Pe fondul scandalului-monstru iscat de medicamentul pentru slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2.000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta dezvăluirile şi încălcarea legii nescrise a tăcerii, astfel că lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an de zile.
Care este diferența între omul sănătos și cel bolnav?
În acest context este dificil să se mai facă diferenţa dintre omul sănătos şi cel bolnav. Totuşi este evident faptul că, pe măsură ce aria de definire a unei patologii creşte, ea va atinge mai mulţi oameni sănătoși și, bineînțeles, vor creşte vânzările de medicamente.
„În cele mai multe dintre cazuri“, afirmă Cassels şi Moynihan, „experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire, n.n.) sunt în acelaşi timp plătiți de industria farmaceutică. Iar această industrie prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările.“
Potrivit acestor experţi, 90% din bărbaţii americani suferă de o tulburare numită… hipertensiune arterială, aproape jumătate dintre femeile americane suferă de disfuncţia denumită FSD (disfuncţie sexuală feminină), iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului, chipurile, ridicat al colesterolului. Bineînţeles, este susţinută ideea că toate aceste tulburări pot fi vindecate doar cu medicamente. Metodele de prevenţie și efectele secundare sunt, așa cum era de așteptat din partea industriei farmaceutice avide de câștiguri, trecute cu vederea.
Experți ai minciunii
Medicul generalist Des Spence afirmă într-un interviu luat de British Medical Journal în iulie 2008 că a fost contactat pentru a participa la o specializare în urma căreia trebuia să devină un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei farmaceutice. Conducerea universității la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:
„Căutăm lideri de opinie (…) a căror activitate va consta în influenţarea gestionării şi terapiei viitoare a disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă“.
Firmele producătoare de medicamente, care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament, racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte. Astfel, aceşti aşa-zişi slujitori ai lui Hipocrate nu au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, al notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.
Acest seminar îți va schimba viața!
Femei – vi se pregătește ceva!
Dar
„partea cea mai neplăcută în toată această poveste“, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. […] Patronii industriei farmaceutice plănuiesc să transforme această disfuncţie scornită într-o boală gravă. Iar pentru aceasta, este important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales experţi medicali deghizați în somități, care să legitimeze totul. «Experţii» estimează că 40% din femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori această «problemă» este prezentată ca fiind un efect secundar al luptei feministe, când, de fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Prin dezinformarea pe care o realizează cu consecvență, marile concerne farmaceutice otrăvesc viaţa oamenilor; momentele voastre de slăbiciune, tristeţea, calviţia, libido-ul în scădere etc. sunt considerate în mod automat simptome de boală“, conchide medicul din Glasgow.
Manipularea
În cartea best-seller Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în Statele Unite şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică modul în care industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca oamenii perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi. Tot aici se explică şi de ce femeile la menopauză au fost terorizate în ultimele două decenii de pericolul îmbolnăvirii de osteoporoză pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile. Apoi, autorul prezintă tehnicile de manipulare a opiniei publice care sunt realizate cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Schimbarea definiției bolii
„Între anii 1984 şi 1987, tratatul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este cartea de căpătâi a psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale“,
scrie Jean-Claude St-Onge în articolul Reversul pilulei, publicat în revista Ecosocietes, în anul 2004.
„Pentru a introduce aceste noi boli, așa-zișii specialiști au schimbat însăși definiţia bolii. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, subliniază St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament.“
Iată câteva exemple de „boli noi“: timiditatea este „reciclată“ sub numele de „anxietate socială“, naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic“, omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală“, până şi stresul de la loterie este definit ca fiind un „traumatism al biletului necâştigător“.
Plătiți bine…
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea Massachusetts din Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele ce tratează aşa-zisele boli noi introduse în mod gratuit.
Despre antidepresive
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între anii 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise cu „generozitate“. Motivele pentru care medicii o fac totuşi sunt următoarele:
Ce vrea OMS?
În anul 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Organizația Mondială a Morții, n.b.) a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să le permită medicilor generaliști să pună un diagnostic, chiar și în cazul tulburărilor psiho-emoționale, într-un timp scurt, pornind de la simptomatologia clinică. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la creșterea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive. Al doilea motiv constă în faptul că societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor li se datorează, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Femeile – mari consumatoare de pastile
Propagandiștii de serviciu ai concernelor (lobby-ştii) au lansat chiar ideea că 60-70% din sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit profesorului Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile concernelor farmaceutice de a ne face viața un continuu periplu între diverse tratamente medicale. Până acum trei decenii, ele mergeau la medic doar atunci când erau însărcinate, în vreme ce astăzi merg la consult în chestiuni de contracepţie şi de menopauză, precum și pentru toate nimicurile. De altfel, se vorbeşte deja şi despre…peri-menopauză (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă „afecţiune“ pe care industria farmaceutică încearcă să o impună. Ca urmare, femeile au devenit mari consumatoare de pastile pe perioade tot mai lungi de timp.
Frica de îmbătrânire
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş în direcția „medicalizării“ vieţii femeii. Cu toate că 75% din femei nu manifestă niciun simptom deranjant atunci când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experții lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele, deși știu că acestea nu folosesc la nimic, dar produc efecte secundare nefaste: dureri de cap, grețuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc.
Disfuncția sexuală la femei
Osteoporoza, procesul prin care densitatea osoasă scade odată cu vârsta, a devenit o ţintă de marketing în cazul femeilor de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al industriei farmaceutice este deja disfuncţia sexuală la femei (DSF), despre care se afirmă în mod viclean că ar suferi 40% din femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani.
Născocitorii de cifre…
Dar cine a născocit această cifră? Jean-Claude St-Onge spunea în această direcție că un studiu realizat în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu „da“ sau „nu“ la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu „da“ fie şi numai la una dintre întrebări, ele erau imediat diagnosticate ca suferind de DSF. Printre așa-zisele bolnave se numărau cele care au avut un libido scăzut mai mult de două luni pe an, care au avut stări de anxietate în raport cu actul amoros sau care au avut probleme de lubrifiere (Journal of the American Medical Association, 1991).
Strategia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru propagarea convingerii în existența bolilor fictive este frica. Pentru a vinde hormonul de substituţie femeilor aflate la menopauză, s-a mizat pe frica lor de o iminentă criză cardiacă. Pentru a le inocula părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament serios şi îndelungat, s-a mizat pe teama acestora de riscul apariției unor tendinţe sinucigaşe la tineri. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama oamenilor de moartea prematură. Toate acestea se petrec în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate în mod obsesiv în reclamele televizate produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja despre „farmacoterapia fricii“.
O boală pentru fiecare medicament!
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate, mai mult ca niciodată, vor să găsească o boală pentru fiecare medicament pe care-l fabrică“,
constată cu ironie medicul Martin Winkler în postfaţa lucrării lui Jorg Blech, Născocitorii de boli. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat gradat indicii normali ai anumitor parametri fiziologici (colesterol, tensiune arterială etc.) . Au crescut astfel, în mod artificial, numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi.“„Căci“, conchide Winkler, „a-i face pe oamenii perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se trateze chiar dacă nu au propriu-zis o boală le asigură fabricanţilor o veritabilă rentă viageră.“
Să facem…haz de necaz!
Următoarea anecdotă reflectă pe deplin adevărul ce se ascunde în spatele comerțului cu medicamente.
Doi prieteni mergeau pe o stradă. Unul dintre ei intră într-o farmacie să cumpere medicamente. După câteva minute, el iese afară și aruncă medicamentele direct în canal. Celălalt îl întreabă, consternat:
– De ce ai aruncat medicamentele ?
– Am fost la doctor, la un consult. Mi-a dat o rețetă. L-am plătit, că trebuie să trăiască și el. Am intrat la farmacie, am plătit medicamentele, că trebuie să trăiască și farmacistul…
– Și atunci… de ce le-ai aruncat ?
– Pai, după ce am citit contraindicațiile din prospect, am decis că trebuie să trăiesc și eu…
Ce nu stiati despre vitamina D, cea naturala si nu cea chimica…. Iarasi un subiect fierbinte si controversat. Merita citit la soare:)
Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a unor boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.
Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.
Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.„
Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…
Fitonutrienți valoroși din legume și fructe
Activatorul sistemului imunitar
Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.
Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.
Amestec de 50 de nutrienți esențiali – vitamine, minerale, antioxidanți, fibre
Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.
Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în „Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).
Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neurologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.
Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.
De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta „industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.
Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).
Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.
Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.
La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate „în căutarea remediului pentru cancer„, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.
Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să „gonească după un remediu” sau „să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie „vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.
Formula cu citrat de calciu combinat cu vitamina D si magneziu
Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.
Nu puteţi împiedica vitamina D
Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată cateva adevăruri incontestabile despre vitamina D:
– Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.
– Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
– Deficienţa de vitamina D poate fi remediată prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
– Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
– Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
– Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
– Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale.
Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…
Vitamina D naturala depăşeşte ca eficienţă vaccinurile contra acestei liste de bolia amintite si este 100% asimilata de catre corpul uman, fiind 100% naturala. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.
Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).
Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.
Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.
Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a decis să ia măsuri în ceea ce priveşte paracetamolul, lansând un avertisment oficial că dozele mai mari de 325 de miligrame pot dăuna ficatului.
FDA solicită doctorilor să nu mai prescrie medicamente de tip „combinaţie” care conţin mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per doză. Anumite medicamente contra durerii, precum Percocet, Vicodin sau codeina, conţin de multe ori paracetamol, iar pacienţii cărora le-au fost prescrise aceste medicamente de multe ori nu realizează acest lucru. Din acest motiv, pacientul poate duce la situaşţii periculoase, consumând în mod separat paracetamol şi ajungând la un nivel periculos al acestui medicament în organism.
Cu 5000 mg L-arginină, asigură protecție hepatică și sporește energia generală a organismului
Aproximativ jumătate din cazurile de supradoză de paracetamol din SUA ce duc la insuficienţă a ficatului sunt provocate accidental. Totuşi, avertismentul FDA nu se referă la medicamentele prescrise fără reţetă, urmând ca regulile pentru acestea să fie actualizate ulterior. Până atunci, FDA plănuieşte să retragă autorizaţiile de comercializare tuturor medicamentelor care nu respectă limita de 325 de miligrame.
Dozele limită
Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente a cerut pentru prima dată această limită în 2011, cerând producătorilor să se conformeze luna aceasta, însă nu toate companiile au fost de acord, astfel că încă se găsesc pe piaţă medicamente care conţin doze mai mari de 325 de miligrame.
Paracetamolul este mai periculos decât ar putea părea la prima vedere, ucigând anual 150 de persoane în SUA şi provocând uneori boli de piele rare.
Cum răspund autorităţile din România?
Paracetamolul prezintă risc de afectare hepatică la asocierea cu alcoolul sau consumat în exces, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) atrăgând atenţia asupra importanţei de a se respecta dozele recomandate, pentru a se evita, pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.
Precizările vin la întrebările jurnaliştilor privind posibilele reacţii adverse ale paracetamolului, că urmare a unui articol apărut în presă americană.
Protejează organele digestive de influența nocivă a unor medicamente, otrăvuri industriale, pesticide etc.
ANM precizează că toate informaţiile sunt deja cunoscute şi incluse în prospectul tuturor medicamentelor pe bază de paracetamol, în Uniunea Europeană.
„Sunt informaţii despre dozele uzuale recomandate (1-2 comprimate la intervale de 4 ore, administrate la nevoie), despre doză maximă recomandată (pentru adulţi, 4g, pentru copii 6-12 ani, 60 mg/kg/zi repartizat în prize egale), despre reacţiile adverse posibile (erupţii, mâncărime, scăderea numărului de trombocite, agranulocitoză cu faringită şi febră- neaşteptat, afectare hepatica, colică renală”, arată ANM.
Riscurile folosirii paracetamolului
Totodată, se mai atrage atenţia că, la doze mari şi tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică.
Este de asemenea amintit riscul de afectarea hepatica la asocierea paracetamolului cu alcoolul sau riscul în cazul asocierii cu alte medicamente.
„Riscul toxicităţii paracetamolului poate fi crescut la pacienţii aflaţi în tratament cu alte medicamente potenţial hepatotoxice sau medicamente inductoare enzimatice. Anlicolinergicele şi colestiramina întârzie absorbţia paracetamolului. Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului. Tratamentul de lungă durată cu doze mari de paracetamol creşte riscul hemoragie al anticoagulantelor cumarinice”, se arată într-un prospect.
Nu mai mult de 325 mg
Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente a recomandat ca medicii să nu mai prescrie medicamente cu mai mult de 325 de miligrame de paracetamol per tabletă. Ei invocă riscul de boli hepatice, scrie marţi Reuters.
Paracetamolul este utilizat în mod curent, fără a necesita prescripţie, pentru calmarea durerilor şi reducerea febrei.
Orice persoană care se expune canalelor informaţionale deţinute de Mafia Internaţională este păcălită prin diferite tehnici de înşelare perfecţionate în mii de ani şi aplicate asupra popoarelor prin tehnologia modernă apărută în ultimii 150 de ani. În special cei care se expun programelor radio, TV şi filmelor (cele mai eficiente canale de intoxicare în sfera conştiinţei ale mafiei) sunt cei mai păcăliţi oameni de pe planetă, convingerile şi credinţele acestora nefiind ale lor, ci acelea care le-au fost implantate prin aceste programe. Ei trăiesc cu credinţa că înţeleg ce se petrece în jurul lor, dar de fapt nu înţeleg mai nimic din realitatea înconjurătoare. Sunt atât de păcăliţi încât acţionează contra propriei persoane şi contra semenilor lor, conform convingerilor care le-au fost plantate de mafia internaţională, în timp ce ei cred cu tărie că acţionează corect şi patriotic.
Omul de bună credinţă, şi în special omul îndepărtat de Dumnezeu, este prea slab ca să facă faţă acestei avalanşe de înşelare şi viclenie. Iată o listă cu câteva dintre tehnicile de înşelare ce sunt aplicate inclusiv la radio, TV şi în filme şi în general, în orice program de păcălire folosit de elitele satanice care conduc din umbră: George K. Simon, autorul cărţii InSheep’s Clothing: Understanding and Tratating with Manipulative People (În blană de oaie: Înţelegând şi tratând cu oameni manipulatori), a identificat următoarele tehnici manipulative:
Minciuna. Pe moment este greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că persoanele manipulatoare sunt experte în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceasta, deseori cu subtilitate.
Minciună prin omisiune. Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
Negarea. Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
Raționalizarea. O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin.
Minimizarea. Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune că modul în care se comportă nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu, spunând că o insultă a fost doar o glumă.
Atenția sau neatenția selectivă. Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui aspect care l-ar abate de la agenda sa, făcând afirmaţii de genul „Nu vreau să aud”.
Diversiunea. Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
Evaziunea. Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
Intimidarea mascată. Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
Culpabilizarea. Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că este prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
Rușinarea. Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu, o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice său sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”). Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosească de simpatie pentru a obține cooperare.
Învinovățirea victimei. Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
Jucarea rolului de servitor. Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu, spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
Seducția. Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
Proiectarea vinii (datul vinii pe alții). Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
Simularea inocenței. Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut faptul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei psiho-mentală.
Simularea confuziei. Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
Afișarea furiei. Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie, pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține acel ceva.
Harriet B. Braiker, autoare a cărţii Who Is Pulling Your Strings ? How to Break The Cycle of Manipulation and Regain Control of Your Life (Cine îţi trage sforile? Cum să rupi ciclul manipulării şi să redobândeşti controlul asupra propriei tale vieţi) a identificat următoarele moduri de bază prin care manipulatorii își controlează victimele:
Recompensa pozitivă – include lauda, șarmul superficial, simpatia superficială (lacrimi de crocodil), cereri de scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenție, expresii faciale cum ar fi râsul său zâmbetul forțat; recunoaștere publică.
Recompensa negativă – include sâcâirea, urlatul, tratamentul silențios, intimidare, amenințări, înjurături, șantaj emoțional, învinovățire, îmbufnare, plânsete și făcutul pe victima.
Recompensa intermitentă sau parțială – Recompensa negativă parțială sau intermitentă poate crea un climat în care persistă frica și nesiguranța. Recompensa pozitivă parțială sau intermitentă poate încuraja victima să persiste – de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, jucătorul câștigă bani din când în când, dar poate pierde în total.
Pedeapsa/Învățarea în urma unei traume – folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominanța sau superioritatea; chiar și un singur incident care implică un asemenea comportament poate condiționa sau învăța victimele să nu-l supere / confrunte / contrazică pe manipulator.
Vulnerabilităţile exploatate de manipulatori . După Simon, manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele:- naivitatea – victimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată;- conștiinciozitate exagerată – victima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească situaţia din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă;
– încredere în sine scăzută – victima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede;
– intelectualizare – victima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa;
– dependență emoțională – victima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.
După Martin Kantor, autor al cărţii The Psychopathology of Everyday Life (Psihopatologia vieţii de zi cu zi), oamenii care prezintă următoarele caracteristici sunt cei mai vulnerabili în fața manipulatorilor:
– încredere exagerată – oamenii onești presupun adesea că și ceilalți sunt onești. Se bazează pe oameni pe care abia îi cunosc, fără să le verifice competența etc. Aceștia se îndoiesc rareori de așa-zișii experți;
– altruism exagerat – opusul manipulatorului, prea onești, prea corecți, prea empatici;
– impresionabilitate – sunt seduși repede de cei cu șarm superficial. De exemplu, votează pentru politicianul mincinos care pupă copiii;
– naivitate – nu pot crede că în lume există oameni necinstiți pentru că dacă ar fi, nu ar fi lăsați să acționeze;
– masochism – le lipsește respectul de sine și îi lasă inconștient pe manipulatori să profite de ei, crezând că o merită din cauza unui sentiment de vinovăție;
– lăcomie – cei lacomi și neonești pot cădea pradă unui manipulator care îi convinge ușor să facă ceva imoral.
– imaturitate – au o judecată defectuoasă, cred afirmațiile exagerate ale reclamelor;
– materialism exagerat – o pradă ușoară pentru cămătari sau cei care se ocupă cu scheme de îmbogățire rapidă;
– dependență psihologică – cei dependenți simt nevoia să fie iubiți și prin urmare sunt predispuși să accepte ceva ce ar fi fost necesar să refuze;
– singurătate – oamenii singuri pot accepta orice formă de contact cu oamenii. Un străin manipulator poate oferi companie umană, dar cu un anumit preț;
– narcisism – narcisiștii sunt înclinați să cadă pradă laudelor nemeritate;
– impulsivitate – aceștia iau decizii în grabă, de exemplu ce să cumpere sau cu cine să se căsătorească, fără a-i consulta pe ceilalți;
– frugalitate exagerată – nu pot refuza o afacere chiar dacă cunosc motivul pentru care ies atât de ieftin;
– bătrânețea – cei în vârstă pot deveni istoviți și mai puțin capabili de a se ocupa de mai multe elemente odată. Când primesc o ofertă, e mai puțin probabil să se gândească că ar putea fi o înșelătorie. Sunt predispuși să ofere bani unei persoane care are o poveste tristă. Vezi abuzarea de bătrâni.
Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare. Folosind acest site, sunteți de acord cu politica de cookies.AcceptView Policy
